Dupa ce, in prima parte, am trecut in revista armamentul antiaerian al flotei japoneze in primul razboi mondial, acum ne vom ocupa de artileria antiaeriana de calibru mic si mediu produsa in perioada interbelica si in timpul celui de-al doilea razboi mondial.
Ne vom ocupa in ordinea crescatoare a calibrelor si a anului de intrare in serviciu.
Mitralierele cal 7.7mm/87 (0.303”) “RU”Type si 7.7mm/80 (0.303”) Type 92
Mitraliera cal.7.7mm/87 (0.303”) “RU” Type este mitraliera usoara (pusca mitraliera) Lewis model 1912, importata incepand din 1921.
Designul a fost adaptat la tehnicile de productie japoneze, iesind in 1932 modelul 7.7mm/80 (0.303”) Type 92.
Mitraliera era racita cu aer si era alimentata cu un incarcator de tip “pan magazine”, cu 47 sau 97 cartuse.
Pan magazine (sus) si drum magazine (jos). Difera pozitia cartuselor
Folosea cartusul model britanic 0.303 x 56mmR, spre deosebire de cartusele 0.303 x 58mm folosite de pustile Arisaka si 0.303 x 58mmSR folosite de alte modele de mitraliere.
Caracteristici:
| Parametru | Lewis 1912 | 7.7mm/87 “RU” Type | 7.7mm/80 Type 92 |
| In serviciu | 1912 | 1921 | 1932 |
| Masa – kg | 13 | 11.79 | 13 |
| Lungime totala – mm | 1.280 | 1283 | 1000 |
| Lungime teava – mm | 670 (87 calibre) | 667 (86.67 calibre) | 620 (80.55 calibre) |
| Munitie | 0.303x56R | 0.303x56R | 0.303x56R |
| Masa glont – g | 11.3 (camasa Cu-Ni si
miez Al-Pb) |
11.35 (camasa Cu-Ni
si miez Al-Pb) |
11.35 (camasa Cu-Ni
si miez Al-Pb) |
| Viteza initiala – m/s | 740 | 745 | 760 |
| Cadenta – lov/minut | 500-600 | 550 | 600 |
| Bataie maxima – m | 3200 | 910? | 1000? |
| Bataie eficace – m | 800 | 490 | 300 |
| Incarcator | Pan magazine 47 / 97 | Pan magazine 47 / 97 | Pan magazine 47 / 97 |
| Suport | Cracana – wwi
Afet jumelat – wwii (vedete torpiloare) |
Afet simplu | Afet simplu |
| Elevatie – grade | ? / + 80 | -25 / +85 | -25 / +85 |
| Deriva – grade | 360 | 360 | 360 |
Mitraliera a intrat atat in dotarea navelor japoneze, inlocuind treptat mitraliera cal.6.5mm/115 Kiho, cat si in dotarea avioanelor marinei japoneze.
Pana la izbucnirea WWII a fost inlocuita de mitralierele cal. 13.2mm si tunurile de 25mm pe portavioanele, cuirasatele, crucisatoarele, distrugatorele si submarinele moderne dar a ramas in numar foarte mare in dotare pe crucisatoare antebelice, distrugatoare din clase vechi, modele mai vechi sau auxiliare de escortoare, dragoare, puitoare, nave de patrulare, canoniere, vedete torpiloare, submarine vechi, nave de debarcare, diverse alte nave auxiliare, nave comerciale etc.
Mitraliera Vickers 7.7mm/94 (0.303”) “HI”Type
Modelul a fost importat de la firma Vickers, la inceputul anilor 1920, japonezii producand sub licenta o cantitate redusa.
Par sa fi dotat cateva nave japoneze, posibil crucisatoare, intre1925-1935, fiind inlocuite de mitralierele cal. 13.2mm, dar nu am gasit date despre navele pe care au fost instalate.
Mitralierele erau racite cu apa, principalele deficiente fiind viteza initiala mica a glontului si raza eficace redusa.
Caracteristici:
| In serviciu | 1925 |
| Masa – kg | 13.95 |
| Munitie | 0.303x56R |
| Masa glont – g | 11.35 |
| Viteza initiala – m/s | 745 |
| Cadenta ciclica – lov/minut | 900 |
| Bataie maxima – m | 4.000 |
| Bataie eficace – m | 300 |
| Plafon maxim – m | 3.000 |
| Alimentare | banda – 100 cartuse |
| Montaj pe nave | tripod, actionare manuala |
| Elevatie – grade | -25 / + 85 |
| Deriva – grade | 360 |
Mitraliera 12mm/62 “HI” Type
De fapt, este varianta navala, Mk III, a mitralierei antiaeriane 0.5”/62 (12.7mm) Vickers MG.
Varianta Mk III a intrat in serviciul flotei britanice in 1926 iar cateva exemplare au fost exportate in Japonia, la sfarsitul anilor 30, si redenumite 12mm/62 “HI” Type. Au fost retrase si inlocuite inainte de inceperea WWII cu mitralierele cal.13.2mm si tunurile cal. 25mm.
In 1937, crucisatorul Kiso, clasa Kuma, primeste 2 x 1 x 12.7mm/62, inlocuite in 1940 cu tunuri de 25mm, crucisatorul Yura, clasa Nagara, primeste 1 x 1 x 12.7mm/62, retrasa dupa 1 an.
Mitraliera antiaeriana 0.5”/62 (12.7mm) Vickers Mk III, cvadrupla, pe o nava britanica
Caracteristici:
| In serviciu | 1926 |
| Masa(1 teva) – kg | 28.1- cu lichidul de racire |
| Munitie | 12.7x81SR |
| Masa glont – g | 37.6 |
| Viteza initiala – m/s | 768 |
| Cadenta ciclica – lov/minut | 600-700 |
| Cadenta practica – lov/minut | 150-200 |
| Bataie maxima – m | 3.900-4.750 (surse diferite) |
| Bataie eficace – m | 730 |
| Plafon maxim – m | 2.900 |
| Plafon eficace – m | 400-500 (est.) |
| Alimentare | tambur cu banda – 200 cartuse |
| Montaj pe nave | afet simplu, actionare manuala |
| Elevatie – grade | -10 / + 80 |
| Deriva – grade | 360 |
Mitraliera 13mm/76 (0.52”) Type 93 (model 1933)
Este mitraliera Hotchkiss Model 1929, cal. 13.2mm/76, initial importata apoi produsa sub licenta.
Japonia a cumparat un numar de mitraliere jumelate si cvadruple, pentru teste, acestea fiind acceptate in serviciu in 1933 iar productia sub licenta a inceput in 1935.
Japonezii au fost multumiti de ele, fiind o arma rezistenta si fiabila, chiar daca spre sfarsitul razboiului nu mai erau eficiente impotriva avioanelor de ultima generatie.
Japonezii nu au incercat o solutie de alimentare cu banda de cartuse care i-ar fi crescut cadenta practica. Probabil, in prima faza au vrut s-o inlocuiasca cu tunul de 25mm iar spre sfarsitul razboiului aveau alte probleme mai grave de rezolvat.
Au fost produse in cantitati mari, ajungand la 1200 bucati / luna la sfarsitul lui 1944. Chiar daca au fost inlocuite, in mare parte, cu tunurile de 25mm, productia si utilizarea lor au continuat pana la sfarsitul razboiului.
Au intrat in dotarea unui numar foarte mare de nave, de la portavioane si cuirasate pana la crucisatoare, distrugatoare, submarine, nave de debarcare, escortoare, dragoare, vedete torpiloare, nave de patrulare etc.
Mitraliera 13.2mm/76 Hotchkiss Model 1919, afet cvadruplu – schita
Caracteristici:
| In serviciu | 1933 |
| Masa(1 teava) – kg | 42 |
| Lungime totala – mm | 1.410 |
| Lungime teava – mm | 1.003 (76 calibre) |
| Munitie | 13.2x96mm (99 ?) |
| Masa glont – g | 44.5-51.8
AP, IC, T |
| Viteza initiala – m/s | 805 |
| Cadenta ciclica – lov/minut | 425-475 |
| Cadenta practica – lov/minut | 250 |
| Bataie maxima – m | 6500 |
| Plafon maxim – m | 4500 |
| Plafon eficace – m | 1000 |
| Incarcator | Sector – 30 lov. |
| Montaj | simplu 113-213kg;
dublu 314kg; cvadruplu 1163kg actionare manuala |
| Elevatie – grade | -15 / + 85 |
| Deriva – grade | 360 |
Cum spuneam, au fost folosite pe un numar foarte mare de nave dar ma voi opri doar la navele cele mai moderne sau de prima linie din campaniile celui de-al doilea razboi mondial:
| Categorie de nave | Nava: anul introducerii/perioada de utilizare: numar si configuratie |
| Light carriers | Hosho:1936:6×2, Ryujo:1942:12×2, Ryuho: 1943:3×2, 1944: +11×1, |
| Escort carriers | Chuyo: 1943: 5×1, Tayo: 1944: 5×2, Unyo: 1944: 5×2 |
| Cuirasate | Kongo:1932-40: 8×1, Haruna: 1932-34: 8×1, 1934-36: 4×2, Kirishima: 1933-36:8×1, Fuso: 1932-38:cateva, 1944: 10×1, Yamashiro: 1935-38: cateva, aug.1944: 24×1, oct.1944: 10×1, 3×2, Ise: 1936-37: cateva, Hyuga: 1936-37: cateva, Yamato: 1941: 2×2, Musashi: 1942: 2×2 |
| Crucisatoare grele | Kako: 1932: 2×2, Furutaka: 1933: 2×2, Aoba: 1933-40: 2×4, 1940-43: 2×2, Kinugasa: 1933-40: 2×4, 1940-42:2×2, Ashigara: 1935-40: 2×4, 1940-42: 2×2, Myoko: 1935-41: 2×4, 1941-42: 2×2, Nachi: 1935-40: 2×4, 1940-42: 2×2, Haguro: 1935-39: 2×4, 1039-42: 2×2, Chokai: 1936-41: 2×4, 1941-42: 2×2, Maya: 1938-41: 2×4, 1941-42: 2×2, Takao: 1939-41:2×2, Atago: 1939-41: 2×2, Suzuya: 1937-43: 2×2, Kumano: 1937-43: 2×2, Mogami: 1938-42: 2×2, Mikuma: 1937: 2×2, Tone: ian-iul 1944: 4×1, Chikuma: ian-iul 1944: 4×1. |
| Crucisatoare usoare | Tenryu+Tatsuta: 1937-40: 2×1, Tama: 1934-40: 2×2, 1943:2×1, 1944: 7×1, Kiso: mar.1944: 1×2, iun.1944: +8×1, Natori: 1932-37: 1×4, 1937-40: 2×1, Nagara: 1933-42: 1×4, 1937-40: 2×1, 1942: 2×2, 1944: 1×2, 8×1, Isuzu: 1933-44: 1×4, 1937-40: 2×1, Abukuma: 1934-43: 1×4, 1937-40: 2×1, 1943: 1×2, 3×1, 1944: +5×1, Kinu: 1934: 1×4, 1937-40: +2×1, Yura: 1934: 1×4, 1937-40: +2×1, Yubari: 1935-40: 1×2, Naka: 1933-43: 1×4, 1933-38: +2×1, 1943: 1×2, Sendai: 1935: 1×4, 1935-38: +2×1, Jintsu: 1934-43: 1×4, 1934-38: +2×1, 1943: 1×2, Agano: 1942-43: 2×2, Noshiro: 1943-44: 2×2. |
| Distrugatoare
(pe clase) |
Minekaze: 1944(1nava*): 8×1, Kamikaze: 1944(6-7nave): 4×1, Wakatake: 1942(6nave): 4×1, Mutsuki: 1944(1nava):1×2, (+1nava): 5×1, Fubuki: 1933-37(19-20nave):2×1, 1943(12nave):4×1, 1944(5nave):6-10×1, Akatsuki: 1933-37(4nave):2×1, 1942(4nave):4×1, 1944-45 (1nava):+2×1, Hatsuharu: 1935-40(6nave):2×1, 1943(5nave): 4×1, Shiratsuyu: 1937-40(10nave):2×1, 1942(10nave): 4×1, Asashio 1944(4nave):4×1, Kagero: 1944(7nave):4×1, Yugumo: 1944(9-11nave): 4×1, Akizuki: 1944(8nave): 4×1, 1945(6nave): 4×1, Shimakaze: 1944(1nava): 4×1. |
| Submarine
(pe clase) |
Kaichu6:(18nave):1×2, Kaidai6B:(2nave):1×2, Junsen3:(2nave): 2×1, Kaichu5:(2nave):1×1, Junsen2:(1nava):1×1, Kaidai6A:(6nave):1×1, Kaidai5: (3nave):1×1. |
*numarul de nave trecut in paranteze se refera la nave dotate cu mitraliere 13.2/76 si nu la totalul de nave al clasei.
Cateva observatii:
- Tendinta generala a fost de a inlocui mitralierele cal. 13.2mm cu tunurile cal.25mm pe toate navele de prima linie dar, pe masura ce presiunea aviatiei americane crestea iar navele nu mai aveau spatii sa instaleze tunuri suplimentare de 25mm, sau nu se mai produceau suficiente tunuri, incepand cu 1943 si in special in 1944 s-a trecut la reintroducerea mitralierelor de 13.2mm, practic fiind instalate pe oriunde se mai gasea loc.
- Mitralierele cvadruple importate din Franta au fost instalate pe crucisatoarele usoare, cate unul pe fiecare, in timp ce cvadruplele produse in Japonia au fost instalate, cate 2, pe crucisatoarele grele.
- Cvadruplele de pe crucisatoarele grele au fost inlocuite, pana la inceputul razboiului, cu sisteme jumelate, in raport de 1:1, in timp ce cvadruplele de pe crucisatoarele usoare au fost pastrate pana prin 1943-44, unele nave purtandu-le pana la scufundare.
- Cel mai probabil, renuntarea la sistemele cvadruple s-a datorat inghesuielii la schimbarea incarcatoarelor, problema intalnita si la tunul 3x25mm japonez si la cel 4x28mm american, precum si din cauza ca viteza lor de manevrare era scazuta, fiind operate integral manual.
- In cazul distrugatoarelor, mitralierele cal.13.2mm au fost instalate in 1942-1944, de obicei cate 4×1. In cazul distrugatoarelor prevazute din constructie cu 2x1x13.2mm, acestea au fost demontate inainte de izbucnirea razboiului apoi reintroduse in 1943-1945, tot cate 4x1x13.2mm.
- In cazul submarinelor, cele 34 nave prevazute din constructie cu mitraliere cal.13.2mm si-au pastrat configuratia pe toata durata de operare.
Tunul antiaerian 25mm/60 (1”) Type 96
A fost cel mai numeros tun din dotarea flotei japoneze, cu o productie totala de 20.000 sisteme simple, duble si triple, totalizand cca 33.000 tevi.
In 1935 japonezii decid sa caute un inlocuitor al tunului Vickers 4cm/62 “HI” (2pdr), nemultumiti de cadenta redusa, raza scurta de lovire eficace, desele incidente de tragere si procesul complicat de productie. S-a decis inlocuirea lui cu un design bazat pe tunul automat francez Hotchkiss cal.25mm.
Tunul francez a avut o istorie sinuoasa. Propus initial armatei franceze, a fost respins datorita cadentei mici de tragere, francezii asteptand intrarea in productie a tunului automat Schneider 37mm.
In schimb, tunul a fost propus la export. Spania a cumparat 5 sisteme in 1935, instalandu-le pe distrugatoare. Japonia a cumparat cateva sisteme in 1935, incepand sa le testeze la Yokosuka, sub denumirile Type 94 si Type 95.
In 1938 Romania a semnat un contract de achizitie dar francezii, observand intarzierile in realizarea tunului Schneider 37mm, au decis sa se intoarca la cel de 25mm asa ca tunurile destinate Romaniei au fost retinute si introduse in dotarea armatei franceze. Pana la invazia germana francezii nu au reusit o productie insemnata, cateva ajungand si in dotarea unor distrugatoare franceze. In 1943, sub ocupatie germana, contractul cu Romania a fost reluat, fiind livrat un numar neprecizat de tunuri. Stim ca in 1951 tunuri cal. 25mm Hotchkiss se aflau in dotarea regimentului de artilerie antiaeriana de la Someseni.
In total, francezii au produs 4 variante: Model 1938, pe tripod, destinat si Romaniei, Model 1939, mai stabil, cu o placa de baza triunghiulara si 2 roti pentru transport, Model 1940, cu cadenta marita, destinat pentru flota si pozitii fixe, Model 1940 jumelat, pentru uzul trupelor de uscat.
Dupa testele de la Yokosuka japonezii cumpara licenta si incep productia in 1936.
Varianta japoneza cuprindea unele modificari: inlocuirea unor piese prelucrate mecanic cu piese turnate si schimbarea ascunzatorului de flacara original cu unul de tip Rheinmetall. In plus, sistemele destinate submarinelor contineau piese din otel inox.
Primele tunuri fabricate incepand cu 1936 au fost jumelate, cu masa de 1100 kg, in 1941 au intrat in serviciu tunurile triple, cu masa de 1.800kg, iar din 1943 a inceput productia celor simple, cu masa de 785kg.
Tunul 25mm/60 Type 96, variante constructive
Tunurile erau alimentate, pe sus, cu incarcatoare-sector cu 15 lovituri si intampinau probleme la evacuarea tuburilor la elevatii mari, generand blocaje. Introducerea proiectilelor in incarcatoare se facea manual.
Unele sisteme duble si triple dispuneau de actionare electrica, Ward-Leonard RPC, cu viteza de elevatie de 12 grade/sec si viteza de rotatie de 18 grade/s.
Echipajul unui tun triplu era de 9 persoane, al unuia jumelat de 7 persoane iar tunul simplu avea 3 oameni in echipaj.
Tunul opera prin imprumut de gaze. Prin intermediul unei valve, se regla debitul de gaze si cadenta ciclica de tragere, intre 200 si 260 lov/minut, cadenta cea mai uzuala fiind cea de 220 lov/minut.
Teava tunului era prinsa de blocul inchizatorului prin infiletare, schimbarea tevii facandu-se in 5 minute de catre doi oameni cu un ciocan si o cheie de piulite.
In general, tunurile nu dispuneau de scut de protectie, exceptie facand cele de pe clasa Yamato care dispuneau de un scut din Ducol pentru a le proteja de unda de soc a tunurilor de 460mm. Pe unele crucisatoare, totusi, tunurile dispuneau de scut impotriva schijelor.
Tunul Type 96/25mm, cu scut de protectie, pe clasa Yamato
Sistemul de ochire consta din colimator (ring sight) pentru cele mai multe sisteme. Tunurile triple cu actionare electrica dispuneau de directorul de tragere Type 95, bazat pe principiul “viteza si curs”, produs dupa cel francez Le Prieur. Initial proiectat sa deserveasca trei tunuri jumelate, a fost folosit cuplat cu 2 tunuri triple. Directorul era eficient pentru tinte cu viteza de pana la 600km/h. Pentru tinte cu viteze mai mari, a fost amplasat un reticul gradat pe luneta ofiterului care dirija tirul, solutie care permitea (macar teoretic) dirijarea tirului pentru tinte cu viteze de 700, 800, 900 km/h.
Detalii suplimentare gasiti aici: http://bulletpicker.com/pdf/USNTMJ-200E-30.pdf , pag. 52-54.
Conforma estimarilor din 1936, era nevoie de 1500 de proiectile trase pentru a dobori un avion la inaltimea de 1000m si distanta de 2000m. La acea vreme, putine avioane depaseau 400km/h sau dispuneau de blindaj astfel incat, din 1943, aparitia unor avioane americane mai rapide si mai protejate avea sa dea calculele peste cap. In ultima parte a razboiului, pentru a economisi munitie, tunarii au fost instruiti sa astepte tinta sa se apropie la 800m inainte de a trage ceea ce facea sa fie prea tarziu in cazul unui atac in picaj si chiar al unuia cu avioane torpiloare.
Caracteristici:
| In serviciu | 1936(x2), 1941(x3), 1943(x1) |
| Masa(1 teava) – kg | 115kg, fara afet si incarcator |
| Lungime totala – mm | 2.296 |
| Lungime teava – mm | 1.500 |
| Munitie | AP, C, IC, T |
| Masa proiectil – kg | 0.24-0.26 |
| Viteza initiala – m/s | 820/900 (surse diferite) |
| Cadenta ciclica – lov/minut | 220-260 |
| Cadenta practica – lov/minut | 110-120 |
| Bataie maxima – m | 6.800 la 45 grade, 7.500 la 50 grade |
| Plafon maxim – m | 5.500 |
| Plafon eficace – m | 3.000 |
| Incarcator | sector – 15 lov. |
| Durata de viata a tevii – lov. | 12.000 |
| Montaj | x1, x2, x3 |
| Actionare | manuala;
electrica (unele duble si triple) |
| Elevatie – grade | -10 / +85 |
| Deriva – grade | 360 |
Chiar daca japonezii s-au declarat multumiti de el, tunul 25mm/60 Type 96 avea numeroase neajunsuri, asa cum avea sa arate, dupa razboi, un raport al US Naval Technical Mission.
Deficientele sunt prezentate in ordine descrescatoare a gravitatii:
- tunurile duble si triple nu puteau fi elevate si rotite suficient de rapid, indiferent ca erau actionate manual sau electric;
- sistemele de ochire erau inadecvate impotriva tintelor rapide;
- tunurile aveau o vibratie excesiva care facea dificila mentinerea lor pe tinta;
- capacitatea sistemului de alimentare cu munitie era inadecvata, cauzand dese intreruperi si scazand puternic rutina operationala;
- unda de soc la gura tevii cauza probleme atat echipajului cat si echipamentelor.
As adauga aici si plafonul eficace redus.
Este interesant ca Japonia a fost singura mare putere militara a celui de-al doilea razboi mondial care nu a introdus in serviciu un tun automat cu calibrul mai mare de 25mm.
Nici macar nu a incercat sa inlocuiasca incarcatoarele de 15 lovituri cu vreun sistem cu banda sau macar cu lamele care sa permita alimentarea continua, pentru pastrarea unei cadente ridicate. Sistemul cu lamele era practicat de germani si italieni la tunurile de 37mm iar de americani la tunurile Bofors 40mm.
Ca un aspect simptomatic: tunul cu o singura teava, apreciat ca suficient de mobil, avea in echipaj un tragator, un incarcator si un ……. comandant (!?). Macar ar fi putut sa lucreze cu un tragator si doi incarcatori.
Tunul a fost instalat pe aproape tot ce pluteste, spre sfarsitul razboiului fiind folosit si la uscat.
Principalele nave/clase pe care a fost instalat (dotari maximale, spre sfarsitul razboiului):
| Nave | Triple | Duble | Simple | Total tevi | Nr. tevi
cf.wiki |
| Cuirasate | |||||
| Yamato-1945 | 50 | – | 2 | 152 | 162 |
| Nagato-1945 | 25 | 10 | 28 | 123 | 98* |
| Fuso | 8 | 16 | 39 | 95 | 95 |
| Yamashiro | 8 | 17 | 34 | 92 | 92 |
| Kongo -1944 | 16 | 8 | 40 | 104 | 122 |
| Haruna – 1945 | 30 | 2 | 23 | 117 | 108 |
| Portavioane | |||||
| Akagi | – | 14 | – | 28 | 28 |
| Kaga | – | 15 | – | 30 | 22 |
| Soryu | – | 14 | – | 28 | 28 |
| Hiryu | 7 | 5 | – | 31 | 31 |
| Shokaku | 18 | – | 16 | 70 | 70 |
| Zuikaku | 18 | 5 | 42 | 106 | 96 |
| Jun’yo | 19 | 2 | 30 | 91 | 24** |
| Taiho | 17 | – | – | 51 | 51 |
| Amagi, Katsuragi | 22 | – | 23 | 89 | 42** |
| Portavioane usoare | 16 | – | 20 | 68 | 68 |
| Clasa Ise – reconversie | 31 | – | 11 | 104 | 104 |
| Shinano | 35 | – | 40 | 145 | 105 |
| Crucisatoare grele | |||||
| Clasa Furutaka | – | 4 | – | 8 | 8 |
| Aoba – 1945 | 5 | 10 | 15 | 50 | 50 |
| Myoko – 1945 | 4 | 8 | 24 | 52 | 52 |
| Takao – 1945 | 6 | 6 | 30 | 60 | 66 |
| Maya – 1944 | 13 | – | 27 | 66 | 66 |
| Mogami – 1944 | 4 | 8 | 18 | 46 | 30 |
| Kumano – 1944 | 8 | 4 | 24 | 56 | 50 |
| Tone – 1945 | 12 | 4 | 18 | 62 | 12** |
| Crucisatoare usoare | |||||
| Tatsuta – 1943 | – | 5 | – | 10 | N/A |
| Tama – 1944 | 5 | 4 | 18 | 41 | N/A |
| Kitakami – 1945 | 12 | – | 58 | 70 | 43* |
| Isuzu – 1944 | 11 | – | 17 | 50 | 50 |
| Abukuma – 1944 | 4 | 2 | 24 | 40 | 40 |
| Yubari – 1944 | 3 | 4 | 8 | 25 | 15 |
| Clasa Sendai | 2 | 2 | – | 10 | 10 |
| Kashima – 1945 | 4 | 4 | 10 | 30 | 30 |
| Yahagi – 1945 | 10 | – | 32 | 62 | 6** |
| Oyodo – 1945 | 12 | – | 21 | 57 | 52 |
| Distrugatoare | |||||
| Clasa Mutsuki | 4 | 2 | – | 16 | 16 |
| Clasa Fubuki | 4 | 1 | 8 | 22 | 14 |
| Clasa Akatsuki | 4 | 1 | 14 | 28 | 22 |
| Clasa Hatsuharu | 3 | 1 | 10 | 21 | 21 |
| Clasa Shiratsuyu | 3 | 1 | 10 | 21 | 21 |
| Clasa Asashio | 4 | 2 | 14 | 30 | 28 |
| Clasa Kagero | 4 | 1 | 14 | 28 | 27 |
| Clasa Yugumo | 4 | 1 | 12 | 26 | 28 |
| Clasa Akizuki | 7 | – | 30 | 51 | 47 |
| Shimakaze | 4 | 2 | 14 | 30 | 28 |
| Escorts | |||||
| Clasa Matsu | 4 | – | 17 | 29 | 39 ? |
| Clasa Tachibana | 4 | – | 17 | 29 | 25 |
| Kanju (cl.Etorofu) | 5 | 2 | 2 | 21 | 15 |
| Submarine | |||||
| I373/374, I361-372 | – | – | 2 | 2 | N/A |
| I351/352, 13, 15 | 2 | – | 1 | 7 | N/A |
| I400-402 | 3 | – | 1 | 10 | N/A |
| I46-48, 54, 56, 58, RO35-56
I52, 53, 55, I40-45, RO100-117, I176-178, I180-185, I15-39 |
– | 1 | – | 2 | N/A |
| I179 | – | 2 | – | 4 | N/A |
| Diverse | |||||
| Dragoare seria 19-Go | – | 2 | 5 | 9 | N/A |
| Nave debarcare tancuri cl.SBD | 4 | – | 9 | 21 | N/A |
| Nave debarcare tancuri cl.SBT | 6 | – | 16 | 34 | N/A |
* 1944
**configuratia initiala
Observatie: datele sunt luate de pe site-ul navypedia.org si sunt confirmate, in cele mai multe cazuri, de site-ul combinedfleet.com. Am prezentat si datele de pe wiki dar asta nu reprezinta o sursa primara. Site-ul navweaps.com prezinta si el niste date dar sunt departe de cele ale primelor doua site-uri citate mai sus.
Tunul cal. 40mm/62 (1.575”) “HI “ Type 91
In realitate, 62 calibre reprezentau lungimea totala a tunului, lungimea tevii fiind de doar 39.37 calibre.
Tunul a fost un design Vickers dupa tunul britanic 2-pdr.MarkVIII(LV) dar instalat pe afeturi simple si duble, asemanatoare celor folosite de tunurile QF 2pdr.MarkII. Circa 500 tunuri si 200 afeturi au fost importate din Marea Britanie intre 1925-1935.
Tunul avea racire cu apa si se alimenta cu banda de 50 proiectile, incercandu-se fara succes trecerea la banda de 100 lovituri. La fel ca la toate tunurile britanice de tip 2-pdr, proiectilul avea o viteza initiala mica si o raza eficace redusa. Din acest motiv, din 1935 a inceput sa fie inlocuit cu tunul cal.25mm/60 Type 96.
Tunul cal. 40mm/62 “HI “ Type 91 si varul britanic QF-2 MarkII
Caracteristici:
| In serviciu | 1925 |
| Masa(1 teava) – kg | 281kg, inclusiv apa de racire |
| Lungime totala – mm | 2.502 |
| Lungime teava – mm | 1.293 |
| Munitie | HE, SAP(?) |
| Masa proiectil – kg | 0.9 |
| Viteza initiala – m/s | 600 (HE) |
| Cadenta ciclica – lov/minut | 200 |
| Cadenta practica – lov/minut | 60-100 |
| Bataie maxima – m | 5.800 |
| Plafon maxim – m | 4.000 |
| Plafon eficace – m | 1.200 |
| Incarcator | banda – 50 lov. |
| Durata de viata a tevii – lov. | 5.000 |
| Montaj | x 1 – 660 kg,
x 2 – 2.354 kg |
| Actionare | manuala; |
| Elevatie – grade | -5 / +85 |
| Deriva – grade | 360 |
Navele pe care a fost instalat:
| Clasa/nava | Anul introducerii
(configuratie) |
Modificari
– anul (configuratie) |
Retragere
/inlocuire – anul |
| Cuirasate | |||
| Kongo(3nave) | 1932-33(4×1) | – | 1934-40 |
| Ise (2 nave) | 1934-37(4×1) | – | 1937 |
| Nagato(2nave) | 1932-33(2×1) | – | 1938 |
| Crucisatoare grele | |||
| Clasa Takao | 1932(2×1) | – | 1936-38 |
| Mogami, Mikuma | 1935(2×1) | – | 1937-38 |
| Crucisatoare usoare | |||
| Natori | 1937(1×2) | pentru teste | 1938? |
| Torpiloare | |||
| Clasa Tomozuru | 1933-34(1×1) | – | 1936 |
| Clasa Otori | 1936-37(1×1) | – | 1942 |
| Vanatori de submarine | |||
| Clasa 1-Go | 1934(1×2) | – | 1944-45 |
| 3-12 – Go | 1936-39(1×2) | – | 1943-45 |
| Clasa 51-Go | 1937(1×1) | – | 1944 |
| 53-Go | 1937(1×1) | – | 1944 |
Pe langa acestea. tunul a mai fost instalat pe diverse puitoare si dragoare, clasice sau auxiliare, alte nave comerciale rechizitionate.
Tunul 8cm/60 (3”) Type 98
Proiectarea tunului a inceput in 1938 si a intrat in serviciu in 1942, in dotarea crucisatoarelor clasei Agano, fiind instalate cate 2 sisteme duble pe fiecare nava.
2 sisteme duble urmau sa doteze si portavionul usor Ibuki, intentie nematerializata, nava ramanand neterminata pana la sfarsitul razboiului. Alte 4 tunuri au format o baterie de coasta la Maizuru, prefectura Kyoto.
In total, au fost produse 28 tunuri.
Tunul a fost considerat o arma fiabila, problema principala fiind durata scurta de viata a tevii.
Tunul 8cm/60 Type 98 din tribordul crucisatorului Yahagi – macheta
Caracteristici:
| In serviciu | 1942 |
| Masa – kg | 1.320 |
| Lungime totala – mm | 4.777 |
| Lungime teava – mm | 4.567 |
| Tip lovitura | Fixa |
| Munitie | HE |
| Masa proiectil – kg | 5.99 |
| Viteza initiala – m/s | 900-920 |
| Cadenta maxima – lov/minut | 25 |
| Bataie maxima – m | 13.600 |
| Plafon maxim – m | 9.100 |
| Durata de viata a tevii – lov. | 600 |
| Montaj | x 2 – 12.500 kg |
| Actionare | electrohidraulica; |
| Elevatie – grade | -10 / +90 |
| Viteza de elevatie – grade/s | 16 |
| Deriva – grade | – 150 / + 150 |
| Viteza de rotatie – grade/s | 16-18 |
Cadenta maxima de tragere era atinsa folosind munitia gata de tragere amplasata in sau langa turela (nu am gasit date exacte).
Dupa terminarea acesteia, tragerea continua cu munitia adusa de elevatorul turelei, acesta avand capacitatea de transport de 25 lov/minut ceea ce scadea cadenta la 12 lovituri pe minut/tun.
Aparatul de reglare automata a focoaselor era atasat de blocul inchizatorului. Acesta era actionat exact inainte de impingerea loviturii in teava.
Impingearea loviturilor se facea semiautomat, armarea rammer-ului fiind realizata de recul, cand tragea tunul.
Turelele de pe crucisatoarele clasei Agano erau echipate cu scut de protectie in timp ce turelele prevazute pentru portavionul usor Ibuki erau complet deschise.
Japonezii au incercat sa dezvolte si un tun automat cal.40mm, pornind de la cateva zeci de tunuri britanice Bofors 40mm/56 recuperate in 1942 de pe nave scufundate. In 1943 au realizat un prototip, denumit 40cm/60 Type 5, pe care l-au testat la Yokosuka apoi au continuat cu productia la scara mica, 5-7 piese pe luna, in 1944, pentru teste.
Principalele modificari au fost instalarea unui ascunzator de flacara de tip Rheinmetall, solutie la care au renuntat, si alungirea tevii de la 56 la 60 calibre.
Tunul nu a intrat in serviciu in primul rand datorita problemelor tehnice (slaba calitate a executiei componentelor ducea la blocaje in operare). In al doilea rand, nu cred ca in 1944 japonezii mai aveau capacitatea de a pune pe picioare linii de fabricatie si industrie orizontala pentru a produce la scara mare tunul, chiar daca ar fi rezolvat problemele tehnice.
Pe langa navele Marinei Imperiale Japoneze, in Pacific au actionat si nave ale Armatei Imperiale Japoneze, de la nave de debarcare, nave de transport pentru nave de debarcare, nave purtatoare de avioane, alte nave de transport si aprovizionare, submarine de transport.
Acestea au fost dotate, in marea majoritate, cu piese de artilerie antiaeriana provenite din modelele dezvoltate de Armata Imperiala:
- tunul antiaerian cal.75/44 Type 88, inspirat, in principal, de tunul antiaerian britanic Vickers QF 3inch 20cwt;
- tunul automat cal.20mm/70 Type 98, dezvoltat pe baza modelului mitralierei Hotchkiss cal.13.2mm;
- tunul automat cal.20mm/65, probabil importat sau produs sub licenta dupa germanul 2cm/65 (0.79”) C/30 sau italianul 20mm/65 Model 1935;
In episodul urmator ne vom ocupa de tunurile antiaeriene de calibru mare din dotarea flotei japoneze.
Eroul Bula