MIG 29 sub concarde tricolore
MIG-29 FULCRUM, a aparut la inceputul anilor *80 si a fost un avion extrem de performant (chiar si in sec. XXI, variantele sale mai noi mentinand stacheta impusa de primele variante); avion ce a reprezentat o reala evolutie tehnologica fata de fratii sai: 21/23/25/27.
FAR au primit MIG-29 (18 aparate), in doua variante: A –monoloc, UB-biloc, putin inainte de evenimentele din Decembrie 1989.
Avionul a reprezentat pentru FAR o reala evolutie tehnologica dar si operativ-tactica, el fiind capabil sa indeplineasca o gama foarte larga de misiuni, ceea ce acum poarta numele generic de multirol. A fost un salt spectaculos pentru piloti, de la MIG-21 (generatia a II-a), la MIG-29 (generatia a IV-a), permitand acestora sa evolueze la viteze si inaltimi mari, de 2450 km/h/12000 m inaltime, putand executa manevre spectaculoase si misiuni altadata imposibile.
Sosirea Fulcrum-ului in FAR a insemnat totodata un avion puternic inarmat, avand armament foarte modern pentru acele timpuri. El avea 2×3 puncte de acrosare sub planuri pentru maxim 3500 kg; avand totodata un tun de 30 mm cu cadenta mare de tragere de tip revolver GS-301, ce avea o rezerva de 150 de proiectile. Putea acrosa rachete aer-aer: R-27 (pe lansatoare APU-470), R-60, R-73; rachete aer-sol; dispersoare de submunitie KMGU-2; lansatoare PRND: UB-16/32, calibrul 57 mm, lansatoare B-13 L, pentru proiectile S-13, calibrul 122 mm; bombe de 250/500 kg instalate pe adaptoare BSZ –UMK-2B.
Avionul dispunea de trei sisteme independente pentru conducerea focului:
-radiolocatorul putea detecta tinte la 100 km si marca tintele periculoase, urmarind automat 10 tinte, in fata si in spate (detectie la 35 km);
-sistemul optoelectronic si de navigatie S-31, ce cuprinde vizorul in infrarosu OEPS-29 (KOLS)-TP si telemetrul laser LD;
-selectorul de tinte montat pe cascaHSC-29 (ce din pacate nu ne-a fost livrat, fiindca nu eram considerati “de incredere”).
Avionul s-a bucurat de apreciere din partea pilotilor, fiind inalt manevrier si cu un raport tractiune-greutate foarte bun in lupta aeriana. Cu toate acestea insa, din pacate, el n-a avut o cariera lunga in FAR, iesind mult prea devreme din inzestrare.
Inca performant, exceptand anumite sisteme ce nu mai corespundeau evolutiei pe plan mondial, MIG-29 a reprezentat la jumatatea anilor *90, un avion ce inca putea face multe, tinand cont ca el este-cel putin pana acum- cel mai modern avion de lupta ce s-a aflat in dotarea FAR.
Ca urmare MApN prin societatea AEROSTAR SA, ce capatase experienta in modernizarea MIG-ului 21, a incercat sa salveze MIG-ul 29 –ce era un avion relativ nou- prin modernizare si upgradare la standard SNIPER.
Ca urmare, la jumatatea anului 1999, s-a semnat un accord de cooperare industriala intre AEROSTAR SA, DAIMLER CHRYSLER AEROSPACE (DASA) –Germania si ELBIT SYSTEMS –Israel.
S-a realizat un demonstrator care a si zburat dealtfel in anul 2000, sub culori romanesti; avionul fiind botezat ALB 67 (ce din pacate a ajuns exponat de muzeu, fiind tinut in conditii improprii, degradandu-se pe zi ce trece. O alta fila de istorie aeronautica romaneasca risipita in…vant si unicat pe deasupra!). La origine Alb 67 a fost un monoloc din dotarea Grupului 57 Aviatie Vanatoare “Constantin Bazu Cantacuzino” de la baza Mihail Kogalniceanu din Constanta (unicul grup de vanatoare de la noi ce a avut in dotare acest avion).
Principalele modernizari au vizat:
-program de prelungire a resursei de zbor;
-instalarea unor noi cablaje, noi componente mecanice si electrice, noi antene, mult superioare celor originale rusesti;
-inlocuirea sistemelor analogice originale cu avionica moderna tip LRU (Line Replaceable Unit –inlocuibile in exploatare la linia de avioane, usurand astfel mentenanta si exploatarea), precum si instalarea unor sisteme ce nu existau pe avionul original;
-se preconiza instalarea unui nou radar (altul decat cel de pe LANCER), a unor noi sisteme de dare a focului si de razboi electronic de ultima generatie –toate acestea de provenienta Israel, unele similare cu cele de pe Lancer;
-se preconiza de asemenea integrarea de armament vest dar si mentinerea celui rusesc acolo unde acesta era inca performant.
Cabina a fost modernizata, avand o noua avionica:
-doua display-uri color multifunctionale MFCD, cu cristale lichide LCD, avand dimensiunea 152×203 mm, putand afisa informatii referitoare la: situatia orizontala, navigatie, acrosaje, situatie sisteme, imagini video preluate de la sistemul de bord, etc.;
-vizor tip Head-Up Display (HUD) cu unghi mare de vizare si dotat cu panou de comanda frontala UFCP;
-comenzile erau amplasate in sistem HOTAS;
-avionul dispunea de un aparat de bord de rezerva, sub forma unui display (BFI-Back-Up Flight Instrument), dispus pe panoul central intre cele doua MFCD;
-un display pentru receptorul de avertizare de radiolocatie (RWR), dispus in partea dreapta a cabinei.
Avionica era de ultima generatie usurand foarte mult incarcarea de lupta/misiune a pilotului, fiind gandita pentru a fi usor inlocuita in cadrul viitoarelor programe de modernizare a aeronavei. Putem spune fara niciun dubiu ca MApN, a gandit foarte bine in perspectiva; pacat insa ca totul a ramas doar…un demonstrator!
Sistemul de avionica includea in acest sens:
-calculator digital de misiune MMRC, bazat pe magistrala de date MIL-STD-1553 B (identic cu cel de pe Lancer);
-un nou calculator de date aerodinamice ADC;
-noi sisteme de comunicatie cu salt in frecventa, secretizate; noi sisteme de navigatie si identificare (CNI);
-sistem de navigatie hibrid, compus dintr-un sistem de navigatie inertial (INS-LISA), cuplat cu receptor GPS;
-sisteme de ultima generatie, pentru radionavigatie: VOR/ILS/DME;
-doua statii de radio AM/FM/UHF/VHF cu facilitate de securitate a vocii si salt in frecventa;
-transponderIFFcare suporta modurile de raspuns 1,2,3/A si C pentru controlul de traffic aerian (ATC);
-sistem de transfer date (DTS) si un sistem video de cabina (CTVS), cuplat cu un inregistrator video de bord (VTR).
Au fost mentinute sistemele rusesti inca performante, precum IRST KOLS.
Din pacate totul s-a oprit, parte din lipsa de fonduri, dar si din lipsa de interes a decidentilor nostrii de atunci. MApN intentiona, ca din 2001, sa desfasoare programul de modernizare pentru toate avioanele din dotare; tot atunci s-au initiat demersuri de implementare a noului radar, superior celui de pe Lancer, tot de provenienta Israel. O alta problema la care nu s-a gasit rezolvare a fost cea a inlocuirii motoarelor. Rusia a refuzat a ne vinde motoarele, in special datorita dorintei noastre de a accede in NATO dar si faptului ca RSK MIG avea si ea in dezvoltare noi variante, mult mai moderne, a MIG-ului 29. Una peste alta, SNIPER este un avion care n-a avut “noroc”; daca el se concretiza, ar fi reprezentat (pe atunci) cea mai moderna varianta a Fulcrum-ului, depasind de departe avioanele aflate in dotarea Luftwaffe (modernizate de catre DASA), foste avioane ale Germaniei de Est, inclusiv pe cele ale Rusiei si Ucrainei.
In mod sigur, programul de modernizare la standard SNIPER ar fi atras clienti externi. Sa nu uitam ca si Polonia, Ungaria, Bulgaria, dar si altii, au avut si inca au in dotare acest tip de avion. AEROSTAR SA, ar fi devenit un nume cunoscut in zona, avand reale perspective de dezvoltare; iar FAR ar fi dispus in continuare de un avion foarte performant, cu caracteristici de zbor si lupta aeriana, mult superioare LANCER-ului.
Acum, din pacate, MIG-urile 29 romanesti zac in uitare de multi ani; uitare pe care, dupa parerea mea, n-o meritau! Se asteapta noul multirol. Speram ca acesta sa fie nou si mult superior a ceea ce-ar fi putut fi SNIPER-ul.
Fiindca, ROAF si pilotii sai, prin profesionalismul lor, merita doar ceea ce-i mai bun!
WW