Armata comuna a UE reprezinta un subiect controversat , avand sustinatori si critici in acelasi timp incepand din 1949.
O scurta istorie a conceptului de aparare comuna UE
Atitudinea agresiva a Rusiei, Brexit-ul si alegerea lui Trump, au adus din nou vechiul concept de armata comuna a UE in prim plan. Pentru a intelege mai bine situatia actuala, este util sa aruncam o privire pe raportul privind cheltuielile militare si numarul de personal al UE, SUA, China si Rusia, principalii actori mondiali.
Bugetul consolidat al tarilor UE in domeniul militar este aproape jumatate din cel al SUA si cam de 3 ori mai mare decat cel al Rusiei. Desigur cifrele sunt relative, costurile de achizitie si operare, salariile, etc, deformand statisticile. Unele date sunt din ani diferiti.
Doar din acest punct de vedere, in mod clar, SUA trebuie sa fie mai ingrijorata de evolutia militara a Chinei decat a Rusiei.
Bugetul Rusiei este egal cu bugetul SUA pentru proiectele „negre” , (SUA are alocat 12% din buget pentru proiecte secrete).
In plus, numarul personalului militar din UE e aproape egal cu cel al SUA (chiar mai mare) si aproape dublu fata de cel al Rusiei. Nu trebuie sa uitam ca SUA opereaza militar pe aproape tot globul, rusii au un teritoriu imens, iar fortele miltare ale tarilor UE sunt „inghesuite” doar pe batranul continent.
De ce trebuie UE sa ceara ajutorul SUA in raport cu Rusia cand are bugetul triplu fata de cel al potentialului inamic ?
Marile puteri militare
Cifrele pe 2016 arata cam asa :
– EU – buget 226 mld$ ( 1,41% din PIB)- personal 1825 000 – 546 nave, 2448 avioane, 7490 blindate
– US – buget 597 mld$ ( 3.3 % din PIB)- personal 1 281 000 – 430 nave, 13 000 avioane, 8500 blindate
– Rusia – buget 65 mld$ ( 5,4 % din PIB)- personal 771 000 – 317 nave, 3547 avioane, 15 300 blindate
Scopul acestui articol nu este de a face o analiza in amanunt a cifrelor, ci de a intelege tabloul general, de aceea scuzati unele discrepante ale amanuntelor valorice (surse diferite, generalizari, ani diferiti – oricum bat pe acolo).
Interesant este de analizat si structura cheltuielilor de aparare comparative intre SUA si UE. Aceste grafice arata problemele datorate lipsei de integrare militara in UE. Investitiile (achizitiile si R&D)/militar sunt de aproape 4 ori mai mari in SUA,
Diferentele majore sunt in cercetare si achizitii. La fel ca in Romania, salariile si pensiile sunt in bugetul militar al UE peste 50%, ceea ce ar putea indica faptul ca armatele UE sunt acum „setate” pe supravietuire si nu pe dezvoltare/modernizare.
Din punct de vedere managerial, cheltuielile in UE sunt total ineficiente :
– tipuri de sisteme armament SUA -27 , UE 154
– blindate 37 tipuri UE vs 9 SUA
– avioane de lupta 19 tipuri – 1703 buc UE vs 11 tipuri – 2279 buc USA
– avioane cisterna UE -42 buc -12 tipuri, USA 559 buc – 4 tipuri.
Acum sa vedem si tinta NATO de 2% din PIB in 2015
Surprinzator este ca Romania se afla intre primele tari ca procent din bugetul militar alocat inzestrarii, circa 26%.
Cheltuielile militare NATO/membru
Procentul din PIB si numarul de militari NATO
Toate datele ne arata ca Trump, care priveste ca un om de afaceri cifrele, are dreptate. Afirmatia sa, cum ca SUA va fi in continuare un „jandarm” mondial actionand insa ca o companie privata de paza ce trebuie finantata, ne arata tendinta SUA de a pune accent pe contributia UE la bugetul NATO.
Cum PIB-ul statelor UE este aproximativ cat al SUA, diferenta in cheltuielile militare este facuta de procentul din PIB alocat apararii (3.3 % SUA si 1.41% UE) si eficienta folosirii banilor. UE in viitor nu se mai poate baza pe un ajutor substantial neconditionat al SUA.
Sa te plangi ca esti atacat de Rusia, care are un buget de trei ori mai mic decat al UE, si sa soliciti protectia SUA care are aproape acelasi PIB, nu prea mai tine. Bugetul militar al UE este dispersat, ineficient cheltuit, dotarea este depasita si reduntanta, managementul inzestrarii este total deficitar datorita problemelor politice.
Era foarte clar de mult timp ca UE trebuie sa ia niste decizii majore in acest domeniu. Se pare ca ultimele evenimente internationale au facut ca lucrurile sa se precipite:
Parlamentul UE a adoptat pe data de 22 noiembrie un plan de aparare al Uniunii cu un vot de 369 -265, acordand astfel aprobarea politica pentru Consiliul Europei in a lua masurile necesare pentru un sistem de aparare comun. Este cam neclar daca vorbim de o armata UE, sau care ar fi relatia sa cu NATO? O fraza alambicata si neclara, tipic politicianista, afirma „UE ar trebui să fie, de asemenea, pregătită să acționeze în mod autonom, în cazul în care NATO nu este dispusă sa faca acest lucru.”
Ce inseamna asta, cand de fapt majoritatea statelor membre UE sunt membre NATO? Probabil ceva de genul: „daca nu se baga SUA in conflict, atunci UE va actiona armat.”
In fapt asta ar insemna sfarsitul NATO?! Nu in mod necesar si Statele Unite au actionat fara acordul NATO, important ce vor face SUA si o eventuala armata comuna a UE atunci cand un membru NATO va fi in primejdie.
Consiliul European a aprobat rapid in 30 noiembrie un plan de actiune pentru dezvoltarea unui Fond de aparare, investitii comune in R&D si consolidarea pietei unice a achizitiilor de armament. Este imperios necesara contributia de 2% din buget pentru aparare.Fondul de aparare va permite inclusiv imprumuturi pentru achizitii si acces la finantare pentru inzestrare prin banci de investitii. Se va asigura finantarea in cercetare pentru inceput pe zona dronelor, razboi electronic si tehnologii moderne.
Italia a propus, printre altele, marirea deficitului de 3% pentru fiecare membru UE, neincluzand cheltuielile de aparare in deficit si exonerarea de taxe (TVA) a cheltuielilor de inzestrare. In mod sigur vor exista tensiuni intre tarile ce au o puternica industrie de armament si celelalte tari membre.
Tarile din Est se vor simti frustrate daca vor fi nevoite sa cumpere totul din Vest. Fortele politice europene trebuie sa gaseasca solutiile de armonizare a intereselor majore cu ambitiile si interesele locale. Daca obiectivul de a avea o armata UE eficienta va fi subordonat intereselor marilor companii vest europene de armament, atunci Europa va fi condamnata la faramitare si autodistrugere. Politicienii au rolul de a dezvolta sinergia necesara pentru atingerea obiectivelor majore: UE – un stat federal puternic cu o mare forta militara credibila, o fiscalizare comuna si solidara, o politica externa comuna, altfel discutam discutii…Lipsa de incredere reciproca, vechile tensiuni intre tarile membre, partide extremiste, fac dificila colaborarea militara.Sunt si tari care au inceput deja o integrare a fortelor – Germania si Olanda, Olanda si Belgia, fiind primele in acest sens. Grupului Germania- Franta care au initiat proiectul de armata UE, i s-a alaturat acum Spania si Italia. Daca Europa nu va reusi sa devina un stat federal pe termen lung, atunci nu va putea concura cu USA, Rusia sau China nici economic nici militar.
Primul pas este realizarea unei aparari comune.
Daca ne gandim in perspectiva, este cel putin ineficient ca UE sa aiba majoritatea fortelor militare comasate in vest, unde nu te ataca nimeni dinspre Atlantic, sau in sud si chiar nord. Tocmai flancul estic, unde exista amenintari concrete este cel mai slab dotat.
Sper ca UE se va trezi in ceasul al 12-lea, reusind sa gestioneze crizele cu rusii amenintatori, migrantii batand la usa, o Turcie bezmetica si SUA, un aliat cu apucaturi de negustor pragmatic.
Rusia, cu o economie slabita (dependenta de UE) si aflata sub sanctiuni, o armata destul de saraca, a reusit sa opreasca extinderea NATO si UE, ( in Georgia, Ucraina, Moldova…) ajungand aproape stapana pe granitele estice ale fostului URSS si in plus fiind cu un picior bine infipt in Mediterana – respectiv in Siria.
Se pare ca nu este suficienta alocarea a 2% din PIB pentru aparare, ci mai degraba un raspuns coerent si puternic la actiunile de razboi hibrid ale Rusiei.
Cred ca UE are nevoie de coerenta si un puternic leadership mai mult ca oricand.
O veste imbucuratoare este ca desi erau considerati cei mai mari adversari ai armatei comune UE, englezii incep sa isi nuanteze pozitia. Boris Johnson a declarat de curand ca UK nu va bloca planurile UE pentru aparare comuna.
Sa nu fim insa naivi, Armata comuna UE reprezinta un proiect foarte dificil de realizat, dar cred ca situatia internationala ii va obliga pe europeni sa faca pasi chiar daca marunti in acest sens. In fata a doi lideri cu personalitati puternice ca Trump si Putin, conducerea UE este mai mult difuza si lipsita de capacitate decizionala.
Probabil numai constrangerile externe pot aduce tarile membre UE la coeziune si buna intelegere.
https://ec.europa.eu/epsc/publications/strategic-notes/defence-europe_en
http://www.europarl.europa.eu/sides/getDoc.do?type=REPORT&reference=A8-2016-0316&language=RO