INTELIGENTA ROMANEASCA: Vanatorii de Munte in Armata Romana
Nu cred ca in Armata Romana de astazi exista alta categorie de arme mai temuta si eficienta, pe zone ei de operare, decat Vanatorii de Munte! Imprastiati pe crestele Carpatilor, aceste adevarate trupe de elita romanesti pun, sau ar putea pune in fata oricarui inamic, o problemea insurmontabila. Cum Romania are teritoriu muntos peste 40%, aproape pe orice directie de invazie, Domnia Sa invadatorul, ar face cunostiinta cu unitatile noastre. Si nu cred ca i-ar placea!
Inca din antichitate invadatorii se fereau ca dracu de tamaie sa intre in padurile si muntii nostri si aceasta stare de fapt s-a perpetuat si astazi. Nimeni, intreg la minte, nu si-ar permite luxul sa-si trimita trupele prin trecatorile Carpatilor, la o intalnire sigura si mortala cu Vanatorii de Munte romani.
Inca de la infiintarea primelor unitati, in 1916, scopul primordial a fost protectia trecatorilor si capacitatea de lupta in zona muntoasa. Extrem de folositoare, aceste trupe si-au dovedit eroismul si valoare inca din Primul Razboi Mondial,in campanile din 1942, in Crimea si 1944 in Muntii Tatra. Desfiintate de sovietici dupa 1946, Vanatorii de Munte au o fost reinfiintati in anii “60.
Foarte bine pregatiti pentru lupta in habitatul lor natural si aproape imuni la tehnologia avansata de astazi, antrenati in tactici de hartuire, foarte buni cunoscatori ai vietii pe munte, Brigazile de Vanatori de Munte sunt probabil unele din cele mai bine pregatite unitati ale Armatei. Sunt considerati printre cele mai bune trupe montane din NATO, multi trecand pe la noi pentru perfectionare, inclusiv polonezii.
Pentru orice inamic care ar forta trecatorile, cosmarul cel mai mare ar fi unitatile romanesti de vanatori. Extrem de rapizi si foarte greu detectabili, superb adaptati la conditile de mediu si avand in dotare celebrii caluti Hutul, ca principal mijloc de transport si salvare, pot practic sa atace din orice zona si sa se faca nevazuti foarte repede. In desisul Carpatilor, unde peste 50% din suprafata nu are nici macar drumuri forestiere, un eventual inamic, oricat de tehnologizat ar fi, poate cel mult muri eroic. In acest moment fortarea trecerii muntilor este o intreprindere aproape sinucigasa, cu VM-ul suflandu-ti mereu in ceafa. De facto sa te iei la tranta cu batalioanele de vanatori in propriul lor habitat, este o incercare prosteasca si sincigasa! Cum armamentul greu nu prea are mare success in zona montana si desisul padurii, luptele dintre aparatori si inamic s-ar purta ca la partidele de vanatoare, ca doar nu degeaba Armata Romana isi numeste trupele alpine “Vanatori de Munte”! Pentru ca ei chiar asta fac: vaneaza…
Avand si pregatire de tip FOS, Vanatorii de Munte pot actiona si in grupuri mici, la fel de bine ca si la nivel de batalion. Numite pe drept cuvant trupe de elita, aceste unitati sunt pur si simplu stapanele autoritare a Carpatilor si in mod sigur unele dintre cele mai bune trupe din lume!
Vanatorii de Munte in Armata Romana sunt considerati trupe de elita pe buna dreptate, fiindca lupta in munti si muntele in general, necesita tehnicii specifice si aptitudini speciale din partea luptatorului.
Dotarea acestor trupe este in mare parte asemanatoare cu cea a armei Infanterie, dispunand de toata panoplia de arme folosita de catre infanteristi: pistoale, pistoale-mitraliera, pusti-mitraliera, mitraliere de companie si AA, aruncatoare de mine pana la calibrul 120 mm, grenade ofensive si defensive, aparatura de transmisiuni securizata si cu salt in frecventa Harris si Panther, lansatoare de rachete AG-7/9, etc.
Insa, dispun si de tehnica specifica luptei montane, precum tunurile de munte de 76 si 100 mm.
OBUZIER MONTAN de 76 mm ce are următoarele misiuni:
-sprijin cu foc a trupelor de munte, în principal în timpul luptei împotriva acţiunilor pe teren montan;
– de neutralizare a echipamentelor inamice protejate si neprotejate, precum si a personalului;
– neutralizare MLRS şi artilerie;
– neutralizare echipamente radio;
-treceri efectuate prin campurile de mine.
Muniţie-arma utilizează următoarele tipuri de muniţie:
-proiectil exploziv ridicat de-350 M, fusee UP 3; SHELL M55, fusee M51A5;
-proiectile de tip: WP fum, M60, fusee PD M48A3; D-350 TM fusee UP3;
-proiectile BK 354 piezoelectrice cu fusee CVP-312; SHELL M50 fusee PD, MK-451.
Principalele caracteristici:
-calibru 76,2 mm;
-viteza proiectile la gura tevii 398 m / sec;
-rata de foc: minim 5 proiectile / minut;
-lungime tun: 3100 mm;
-inaltimea la 45 de grade: 1660 mm.
Tunul are posibilitatea de a fi transportat Hipo (cu caluti), fiind desfasurabil (montat/demontat) in 2-3 minute.
El poate fi deplasabil si pe drumuri pavate cu viteza de 50 kilometri pe oră, iar off-road cu viteza de 20 kilometri pe oră (tractabil de catre DAC 887 R).
OBUZIERUL MONTAN de 100 mm, are aceleasi caracteristici ca si cel de 76 mm, cu diferente legate de marime. El poate fi transportat atat Hipo cat si auto-remorcat (schimbarea de la auto la hipo, facandu-se in 10 minute). Echipajul este de 8 militari. Rata de foc este de minim 6 proiectile / minut. Greutate maxima 1550 kg.
Muniţie: arma utilizează următoarele tipuri de muniţie: 100 mm, tub lung, exploziv incendiar 2/2M; 100 mm, tub lung, exploziv incendiar 3/3M, precum si alte tipuri de proiectile.
Dar vanatorul de munte nu lupta niciodata singur! El are alaturi, inca de la infiintare, un partener si un foarte bun prieten, si anume calutul Hutul. Originar din muntii nostri, aceste spelndide cabaline sunt aparte fata de restul “tehnicii” folosite in Armata Romana. Fara GPS sau alte chestii destepte, calutii sunt si astazi principala “arma” a vanatorilor. De la transportul munitilor si alimentelor, la suport pentru trageri si transportul ranitilor, aceste nobile animale sunt parte foarte integranta din trupele de Vanatori de Munte.
Inca de mici sunt obisnuiti cu zgomotul generat de diferitele arme din dotare, si mai mult de atat sunt folositi si ca mijloc de stabilitate pentru deschiderea focului. La o anumita comanda calutul incremeneste iar puscasul poate trage. Sunt obisnuiti, atat cu armele de infanterie, cat si cu AG-7. Dealtfel la introducerea unor arme noi in dotarea VM-ului, calutii sunt luati in poligoane pentru a se obisnui cu respectiva arma.
Poti dormi langa ei, daca este vreame rea, si deasemenea sunt foarte utili si in paza taberelor. Datorita simturilor dezvoltate, simt apropierea strainilor si dau alarma, insa o dau intr-un mod silentios! Nu necheaza, sa nu auda inamicul unde este grupul lor, ci vin si imping cu botul…Ca intre vanatorii de munte si calutii lor exista o relatie foarte apropiata si deosebita…nu cred ca mai trebuie spus. Calutii sunt si ei vanatori de munte, membrii cu drepturi depline a mari familii a Armatei Romane, si au merite cu nimic mai prejos decat baietii nostri de pe creste…
Hutulul este o rasa de cai mici, originara din Muntii Carpati. Aceasta rasa de cai este una reprezentativa pentrutara noastra, avand o istorie veche in zona Muntilor Orientali. Hutulul este un cal de talie mica, cu o inaltime ce nu depaseste 150 cm, si o greutate de aproximativ 400 kg. Capul este relativ mare, in comparatie cu corpul. Profilul fetei este drept, cu ochi mari si expresivi iar urechile sunt mici si mobile. Gatul este scurt, musculos si imbracat cu o coama bogata. Pieptul este puternic iar picioarele sunt scurte si musculoase. Copitele sunt adaptate vietii la munte, fiind mici si dure. Culoarea acestor cai poate fi negru-roscat, gri, brun-roscat, galben-deschis sau rosu cu alb si negru. Unele exemplare mai au in partea de jos a picioarelor pete sau dungi de alta culoare. Aspectul general al acestui cal este cel al unui animal robust, foarte energetic si rezistent la vicisitudinile muntelui.
Acesti caluti, specifici Vanatorilor de Munte romani, sunt special antrenati pentru nevoile acestora si specificul luptei montane. Ei apartin unitatilor samarizate, transportand echipamentul si armamentul acestora (mitraliere, aruncatoare, munitie, aparatura de transmisiuni, corturi, marmite, raniti, etc.), in aplicatiile tactice desfasurate. Acesti cai au o durata de viata medie cuprinsa intre 25-30 de ani.
Descrierea cea mai elocventa a acestor animale deosebite este facuta de unul dintre marii generali ce au servit Tara in cadrul acestei arme de elita –Generalul Mociulschi, comandantul Diviziei 3 Munte in WW II:
“Siruri nesfarsite de cai de munte (hutuli), se vedeau pe poteci. Caii erau mici ca niste ponei, bine legati, cu parul mare ce le acoperea ochii. Pe ei erau asezate samarele. Pe samare se echilibrau marmite cu mancare si lazile cu munitie, in special munitie de aruncatoare. Ma uitam cu multa duiosie la acesti caluti. Si ei erau niste EROI. In fiecare seara, indiferent daca ploua sau ningea, sau ca lupta era in toi, ei porneau pe cararile de munte, unde luptau vanatorii, aducandu-le cele necesare. Si chiar daca se intampla ca soldatul insotitor sa cada, lovit de glont sau schija de obuz, calutul, acest prieten apropiat al vanatorului, se prezenta singur in linia intai cu samarele incarcate cu cele necesare luptatorilor”. Impresionant, dragi cititori!
Dragostea VM fata de acesti mici prieteni necuvantatori, atasamentul si pretuirea lor fata de acestia, se mentine si astazi…
Despre utilitatea si devotamentul acestor caluti, multi au ras, inclusiv presa idioata de la noi (astia considerau ca Armata este inca in…1916, avand cai in dotare!!!). Parteneri din cadrul NATO, au mustacit considerandu-i pe Vanatorii nostrii, inapoiati in ceea ce priveste dotarea –vazandu-i in grajduri pe acesti caluti mici si rezistenti. Dar rasul s-a transformat in admiratie, vazand ce pot face calutii in misiunile din munti; acolo unde, pe poteci ascunse, netrecute de catre om, vehiculele erau…inutile. Italieni, polonezi, americani, francezi, etc, cu totii au recunoscut utilitatea acestor animale deosebite, docile si extrem de atasate fata de insotitorii lor. Fara a exagera deloc, multi VM si-au datorat viata acestor animale, atunci cand muntele i-a supus la incercari extreme; deci dragostea fata de acesti caluti, respectul si grija acordata acestora, este indreptatita si necesara. Alti si-au blestemat masinile performante si au apelat tot la calutii nostri(italienii), iar legatura dintre vanator si calutul lui nu poate fi rupta. Extrem de blanzi si docili, mari amatori de mere si dulciuri, accepta cu mare placere mici daruri de la copii sau oricine altcineva le da ceva gustos. Deja trecuti prin doua razboaie mondiale binomul vanator-calut este si astazi stapanul Carpatilor, nici o tehnica, oricat de smechera ar fi ea, nu poate detrona suveranitatea absoluta, a acestora asupra Muntilor Nostri!
Asadar Vanatorii de Munte si minunatii lor caluti! Dumnezeu sa-i apere si pe unii si pe altii!
[youtube http://www.youtube.com/watch?v=WfHhB3vOxxw?rel=0&w=480&h=390]Trupele romane in campania din est. De la minutul 2:30 se pot remarca trupele de Vanatori, in Crimea, la asaltul Sevastopolului…
GeorgeGMT& WW