Istoria armelor romanesti
In contextul general al relansarii industriei romanesti de aparare de dupa 1965, specialistii in chimie militara au realizat noi tipuri de armament incendiar. Printre primele este sticla fumigena SF – 69, care se pare ca avea si o varianta incendiara.
Incendiare
Cu un scop similar a fost realizata in 1971 grenada incendiara GI – 500, iar mai apoi Lumanarea Incendiara utilizata pentru aprinderea materialor greu combustibile. Aceasta din urma avea aspectul lumanarilor fumigene utilizate in aplicatii, utilizand si acelasi sistem de aprindere cu frector sau… chibrit. Avea si capacitatea de a perfora tabla subtire prin topire in timp de cateva secunde.
Lumanare
Pentru crestera vascozitatii amestecurilor incendiare au fost realizate diferite retete de agenti de ingrosare.
A urmat fugasa incendiara de 22 litri FI – 22, utilizata ( ingropata ) la crearea campurilor de fugase din raioanele de aparare. Aceasta avea aspectul general al butoiaselor de tabla zincata utilizate pentru transportul materialelor inflamabile ( vopsea, carbid pentru cei ce-si mai amintesc de ele ). Dupa umplerea cu napalm se introducea teaca exploziva, care era initiata electric prin cablu de la distanta. Explozia acesteia producea aprinderea si dispersarea amestecului incendiar. In acelasi scop, dupa cativa ani s-a realizat fugasa incendiara aeriana, cu corpul din material plastic, dotata la fel cu sistem electric de initiere. Fugasa se utiliza ingropata in pamant, o incarcatura pirotenica realizand saltul in aer iar alta explozia la inaltimea prestabilita si aprinderea amestecului.
Baraj incendiar
Fugase
Comanda campurilor de fugase se face ori clasic, prin cablu cu un explozor, ori cu instalatia de telecomanda laser ITEL, realizata la inceputul anilor ¨80. Aceasta utiliza un emitator laser care putea comanda pana la o distanta de 2 km un numar de pana la 5 receptori ( prin emiterea cate unui cod distinct pentru fiecare), care utilizau energia unei baterii pentru a initia capsele pirotehnice.
Explozor ro
Un dezavantaj al aruncatoarelor de flacari este reprezentat de bataia redusa, ceea ce duce la vulnerabilitatea crescuta a servantilor. Pentru a inlatura acest neajuns, pe plan mondial tendinta a fost de a inlocui aruncatoarele de flacari cu aruncatoarele de grenade.
Explozor ro 2
Astfel, si la noi a fost omologat in anul 1974 aruncatorul de grenade incendiare AGI.
Dupa aspect, acesta pare realizat prin montarea in ciorchine triplu a tevii aruncatorului de grenade antitanc AG 2 ( RPG 2 ).Greutatea incarcat cu 3 grenade ajunge la 15 kg, bataia maxima in tragere directa este de 200 m, iar in tragere de suprafata este de 550 m
AGI(aruncator grenade incendiare) AGI simulator
Tragere AGI 5
Tragere AGI 3
Pentru acest tip de aruncator, s-a realizat si un simulator de tragere denumit STAGI, care permitea simularea tragerii in poligoane reduse.
Tragere AGI 7
Un alt lansator de grenade incendiare a fost omologat in anul 1988, sub denumirea de Lansator de grenade reactive cal. 73 mm montat pe automobil ARO 240 D. Lansatorul era realizat sub forma unui tripied pe care erau montate 3 blocuri lansatoare cu 4 tevi, cal. 73 mm. Blocurile lansatoare se puteau utiliza atat montate pe lansator cat si separat. Lansatorul are masa de 112 kg incarcat, iar masa unui bloc de 4 tevi de 12 kg.
Lansator grenade incendiare cal. 73 mm, pe sasiu de Aro
Grenade incendiare
Lansator grenade incendiare, calibrul 73 mm
Bataia maxima este de 1600 m. In mod normal lansatorul se utiliza montat pe un autoturism ARO 240 D modificat.
Grenada incendiara
Pentru dotarea aviatiei, s-a realizat bomba incendiara de 250 kg.
Bombe incendiare
Pentru facilitarea realizarii in conditii de campanie a amestecurilor incendiare, in anul 1986 s-a omologat autospeciala APAI ( autospeciala de preparare a amestecului incendiar)
Bombe incendiare
Dupa 1990, trepta , au inceput sa se faca cunoscute publicului larg realizarile in domeniul tehnicii militare autohtone.
A fost prezentata o grenada incendiara de calibru 40 mm, realizata la Uzina Mecanica Tohan si Uzina Mecanica Plopeni, ca parte a gamei de munitii destinate aruncatorului de grenade cu o lovitura AG-40 model.80( montat pe pusca automata) produs la Uzina Mecanica Cugir sau aruncatorului semiautomat de grenade cu 6 lovituri tip revolver produs la Uzina Mecanica Orastie, azi disparuta.
Grenade pentru AG 40 AG 40
Aruncator semiautomat de grenade calibrul 40 mm
Port grenade
Intreprinderea Carfil Brasov a produs pentru aruncatorul de grenade antitanc AG-7 o lovitura incendiara cu masa de 2.2 kg,olum substanta incendiara 550 cm3, lungimea de 920 mm, bataia maxima de 1500 m si distanta loviturii directe maxim 500 m
Lovitura calibrul 71 mm, incendiara
In cadrul Expomil 2001, la standul Rompiro Orastie s-au prezentat mai multe mijloace incendiare( munitii pentru aruncatoarele de grenade incendiare, fugase incendiare) precum si o noua grenada cu corpul din material plastic.
Dar se pare ca armamentul incendiar a ajuns la crepuscul. Despre armamentul incendiar romanesc se mai aude cand MApN organizeaza licitatii pentru delaborare de munitie. Iar pe plan mondial exista tendinta tot mai accentuata da a se inlocui armele incediare cu arme termobarice.
Bibliografie – prospecte ROMARM
– revista Apararea NBC nr.2/2004, Campulung, 2004
– revista Apararea NBC nr2/2009, Campulung, 2009
– emisiunea Pro Patria, TVR 1
– ziarul Observatorul Militar
– internet
Lovitura termobarica
Nicusor