…oricât de distrugător au încercat japonezii să-l dea.
Era și greu să fie distrugător la 27 de mii de tone. Dar japonezii fac pasi mici să se obișnuiască lumea cu ideea. N-o fi el „Akagi” sau „Hyriu”, dar tot portavion este și acum, după ce “distrugătorul” a devenit operațional, păcat ar fi să nu-i cumpere și avioane.
Discuția rămâne deschisă doar pentru numărul acestora, marina japoneză având mai multe astfel de… distrugătoare, “Hyuga class”: “Hyuga” și “Ise” ceva mai mici, bască “Izumo”, ceva mai mare. Iar „Izumo” are din 2017 și o soră:”Kaga” (dacă nici asta nu-i nume de portavion…).
În luna mai 2018, partidul de guvernământ din Japonia a prezentat o propunere vizând achiziția de aeronave F 35B și a încă unei nave (au ăștia o imaginație 🙂 ) spital/portavion multirol! Adică nu vor portavion ci o navă-spital care ar putea însă opera și „câteva” F 35B.
De reținut că „Izumo” poate fi trecut dintr-o categorie în alta: navă port-elicopter, navă-spital (are o infirmerie cam mare) și evident, navă-port-elicopter-spital-portavion.
În prezent Japonia are o comandă fermă pentru F 35A – 42 de aparate și cel mai probabil că și-ar dori și F 35B, să fie acolo. Niponii ne explică că F 35B ar fi numai bun să fie operat de pe mici insule și că lor nici prin cap nu le trece cu portavioanele, că cele două Izumo-class ar avea nevoie de mari și extensive lucrări de modificare pentru operarea a maximum 10 F 35B.
Acum chiar nu știu cât de „extensive” ar fi modificările necesare pentru că Izumo şi Kaga să opereze F35B, dar nimeni și nimic nu mă poate convinge că Japonia și-a construit două nave de 27 de mii de tone, cu punte de decolare-aterizare (nave destul de similare celor ale USMC) ca să opereze la bordul lor niște amărâte de elicoptere, care la rândul lor să vâneze submarine.
Deocamdată, cu ocazia lansării „Izumo” nici nu se pomenea de F 35B, astăzi se discută, mai mult de-atât, japonezii ne asigură că trebuie lucrări extinse pentru ca aparatul să fie operat la bordul celor două nave, dar se poate face, inclusiv s-ar putea adauga o punte înclinată pe model „Canberra”.
Chestia cu „lucrări extinse” ar putea fi doar o mânărie de presă. Dacă au avut încă de la început intenția de a le folosi ca portavioane (și acesta pare a fi cazul) s-or fi gândit ca modificările necesare să nu fie chiar aşa de extinse.
Peste 1-2 ani ni se va explica că, de fapt și-au dat seama că nu au nevoie decât de schimbarea vopselei de pe punte, că s-au înșelat, că jetul de gaze al F 35B nu-i chiar așa fierbinte și, noroc mare pe capul lor, chiar pot folosi „B”-ul pe Izumo și Kaga.
Mare noroc pe capul lor, mare de tot…
Iar lucrurile se leagă, guvernul japonez a anunțat recent că are în vedere achiziționarea de F 35 în plus față de cele 42 deja antamate. Câte în plus? Păi nu „foarte multe”, cam 105 bucăți, din care „doar” 40 vor fi F 35B, restul F 35A.
Ca să fim un pic serioși cu noi înșine, cronologia îi dă de gol pe japonezi. Mai întâi, lansează nave cu deplasamente enorme (27 mii de tone), mai apoi admit că acestea ar putea utiliza F 35B, pentru ca următorul pas să anunțe chiar achiziția de F 35B. Păi cu intenție sau din culpă?!
Cu intenție…
În altă ordine de idei, varianta „B” a F 35 pare a avea în față un viitor luminos, dincolo de previziunile inițiale. Așa cum scriam și în alte articole referitoare la „Izumo” (2013, 2014), în Pacificul de Vest sunt trei țări, toate foarte bogate, toate aliate de nădejde ale Statelor Unite, care dețin nave ce s-ar preta mai mult sau mai puțin, cu modificări mai mult sau mai puțin extinse, întru operarea „B”-ului.
Australia este prima pe listă cu cele două nave din clasa „Canberra”. „Cangurii” chiar n-au nici un stres, navele lor fiind proiectate special pentru acest tip de avioane, având și punte de lansare înclinată. Coreenii cu ale lor „Dokdo”-class ar putea face ceva, de japonezi am făcut vorbire mai sus.
Așadar F 35B luminos viitor are în Asia, acolo unde China se chinuie și ea să lanseze cel de-al treilea portavion, navă ce va fi echipată însă tot cu clone după avioane rusești.
Și putem bineînțeles remarca cum China și Rusia pun în mod real umărul la dezvoltarea economică mondială. De unde la începutul anilor 2000, companiile care-și duc traiul din producerea și vânzarea de tehnică de luptă abia se târâiau de la un semestru la altul și se bucurau săracele și dacă cineva comanda două tancuri la modernizare sau un motor de avion, acum stă clientul la coadă, cu banii în buzunar, să-i vină și lui rândul să-și ridice comanda.
Un fel de McDrive, dar pe bani mai mulți…
Și europenii, dar mai ales americanii, au comenzi pentru întreg repertoriul de tehnică de luptă fabricat, au din nou bani pentru dezvoltare, au în față un viitor bănos și sunt, pe cale de consecință, foarte optimiști. Au și motive, dacă ne uităm măcar la Lockheed și al ei F 35, aici unde comenzile curg peste așteptări, mai ales pentru varianta cea mai oropsită inițial: F 35B, dacă aruncăm un ochi la europeni și noul lor tanc, plus viitorul avion de generație a VI-a etc…
PS Pe la începutul lui 2018, japonezii încă mai negau posibilitatea ca F 35B şi “Izumo” să fie predestinate a se întâlni cândva…
GeorgeGMT