SPG-9 (in romana AG 9 – aruncatorul de grenade 9) este un aruncator de calibrul 73mm dezvoltat in Uniunea Sovietica. Produsul este similar cu 2A28 Grom arma folosita de masina de lupta BMP-1.
SPG-9 a intrat in dotarea armatei sovietice incepand cu 1962 inlocuind modelul depasit B-10 (82mm).
AG 9 a ajuns la noi in 1980 si a fost distribuit companiilor anti-tanc din cadrul batalioanelor de infanterie, vanatori de munte si parasutisti.
La vremea aceea AG 9 scotea din uz B-10 (82mm) si B-11 (107mm).
In prezent tunul este folosit ca artilerie usoara in cadrul unitatilor ,,Vanatorii de Munte”.
Pentru o mobilitate mai mare, versiuni AG 9 au fost adaptate pe ARO 24 cu motor diesel. Echipajul este format din 4 soldati, viteza masini este 70km/h si autonomie de 870km.
Iranul si-a facut stocuri de SPG-9 in urma conflictului cu Irakul. Multumiti de fiabilitatea armei, iranienii au inceput productia de serie.
Ei au optat mai mult pentru versiunea infanteristiilor, foarte rar punand tunul pe sasiu 4×4.
M 40 (105mm) ramane favorit pentru unitatile iraniene ce utilizeaza Jeep-uri.
Sistemul de artilerie antiaerian „OERLIKON” poate combate elicopterele de atac ce zboara la înaltimi mici si foarte mici, rachete aer-sol si avioane, cu sau fara pilot, precum si tintele terestre usor blindate.
Fiecare complex poate actiona si autonom, putând sa-si achizitioneze propriile tinte si sa decida angajarea lor cu ajutorul Sistemului Optic Digital.
Complexul este caracterizat prin timp scurt de reactie in cazul unui atac prin surprindere, precizie ridicata, cu o mare putere de foc, având un sistem modern de comanda si control si de conducere a focului.
Iranul detine cel putin 92 de tunuri duble GDF-002 fabricate la nivel local. Radarele folosite de aceste baterii sunt Skyguard si Super Fledermaus FC.
SA-6 KUB
Conform Wiki, Romania detine 15 sisteme si un total de 60 de lansatoare. Livrarile catre tara noastra au inceput in 1978.
Caracteristici tehnico-tactice:
ritm de tragere asupra unei ţinte: 6 sec.;
precizia orientării după unghiuri cu C.R.C.D.: a 20;
unitatea de foc: 6 rachete;
viteza de deplasare pe şosele: 50 km/h;
viteza de deplasare pe drumuri neamenajate de calitate medie: 25 km/h;
echipajul: 3 militari.
Iranul detine 8 sisteme SA-6 livrate de rusi in perioada 1995/1996.
C-130 Hercules
Mai mult de 2000 de aparate C-130 sunt în serviciu la ora actuală, în peste 56 de ţări.
Pe 25 octombrie 1996 primul din cele 4 aparate C-130B Hercules a intrat în înzestrarea Forţelor Aeriene Române, România fiind primul stat din fostul Tratat de la Varşovia care operează acest tip de aeronavă.
Flota romaneasca de C-130 a fost modernizata de companii din Israel, la ROMAERO.
Flota iraniana de C-130 cuprindea 60 de aparate, in prezent doar 48 au fost revizuite si actualizate.
Romania are doar 5 avioane de acest tip, operationale, probabil doar trei.
Forţele Aeriene Române au iniţiat în anul 1992 un program de modernizare a aparatelor MiG-21, pentru a asigura interoperabilitatea cu NATO şi pentru a mări capacitatea acestora de a executa misiuni la cerinţele luptei aeriene moderne. În prezent sunt în serviciu doar avioane modernizate MiG-21 Lancer A (pentru misiuni aer-sol), Lancer B (versiune de instruire) şi Lancer C (optimizate pentru misiuni aer-aer).
Avionul este echipat cu un scaun de catapultare KM-1M, ce asigură salvarea echipajului la înălţime 0 şi o viteză minimă de 130 km/h.
Armament:
– un tun cu două ţevi GŞ-23L, calibru 23mm;
– 1000 kg de acroşaje exterioare, ce pot include rachete aer-aer (R-3S, R-13M, R-60M, R-73, Python 3, Magic 2), rachete aer-sol S-24, blocuri de proiectile reactive, bombe clasice şi inteligente, rezervoare suplimentare, containere de iluminare laser, de cercetare foto sau de bruiaj radioelectronic, transportate pe 5 puncte de acroşare.
Echipaj: 1 (2 pentru MiG-21 Lancer B).
Iranul detine versiunea chinezeasca Chengdu F-7, modelele F-7M si FT-7 folosite pentru atacurile la sol. In 2008 iranienii mai aveau in uz 21 de aparate F-7M dintr-un total de 36 si 4 FT-7 din 5.
NeroFlash