Asa se va numi noua clasa de submarine australiene, nave ce vor inlocui la orizontul lui 2030 Collins-class, cand va fi, daca va fi.
Prima nava – HMAS Attack ar trebui sa vada lumina zilei (lansarea la apa) in 2030, urmata de alte 11 surori. In acest moment sansa cea mare este ca navele sa fie de sorginte franceza, construite local de Naval Group, derivate din Barracuda – class.
Varianta oferita Australiei (si care a castigat competitia) este Shortfin Barracuda Block 1A, o nava cu propulsie clasica derivata din submarinul nuclear francez de atac Barracuda.
Ok, cam asta-i istoria, doar ca intre cele doua parti au aparut disensiunui serioase. S-au luat la injuraturi, diplomatic vorbind, fiecare punand la indoiala moralitatea mamei celuilalt si paternitatea din certificatul de nastere. Apoi “cangurii” s-au dus sa vorbeasca cu “mama” Naval Group, sa-i parasca adica pe frantuji parintelui sau.
Dar mai intai un pic de cronologie
Costurile
In 2010 programul era estimat la 10 miliarde de dolari australieni, mai apoi suma a “sarit” la 36 de miliarde de dolari locali, pentru ca in 2014 costurile totale sa fie de 80 miliarde A$, cert este ca deocamdata nimeni nu stie exact cam cat vor costa. La semnarea acordului, in 2016, suma pusa la bataie era de 50 de miliarde de A$. Aproximativ 2,5 miliarde de euro per bucata, aici intrand si realizarea locala a unui numar maricel de componente, asamblarea finala, intretinerea flotei si, probabil, o parte substantiala din cheltuielile pe intreaga durata de exploatare a navelor.
Scandalul
Dar lucrurile degenereaza si ministrul apararii australian, Linda Reynolds, s-a rastit destul de dur la reprezentantul Naval Group in Australia, John Davis, chiar zilele trecute, amenintand ca va discuta problema direct cu Parisul.
Neintelegerile provin de la o declaratie a lui John Davis prin care acesta sustine ca industria australiana nu are capacitatea tehnica sa absoarba jumatate din valoarea totala a comenzii (conditie, care pare a fi existenta inca de la inceput). Foarte senin, domnul Davis sustine ca, atunci cand Naval (pe atunci DCNS) a depus oferta si a castigat, nimeni n-a stiut ca australienii nu pot sustine industrial un asa mare si complex proiect.
John Davis:
”… didn’t know the Australian market before we joined the program. Now we have a much deeper insight, and we recognise there is a lot more work to be done than we anticipated.”
Adica, sunteti prea primitivi, cu cangurii si furnicile voastre, sa va bagati nasul in submarinul nostru.
Raspunsul ministrul apararii australian a fost foarte promt, semn ca cele doua parti nu se inteleg foarte bine de ceva timp:
„I am disappointed by the comments attributed to Naval Group Australia on the Future Submarine Program as they do not reflect the strong collaboration between Naval Group and Australian industry on this program of national significance.Our Government will hold Naval Group to account for the commitments they signed on for to work with Australia’s world-leading defence and shipbuilding industry.”
Adica, las ca vezi tu cand m-oi duce io sa vorbesc ca maica-ta, magarule arogant ce te afli!
Ceea ce francezii sugereaza este ca o mai mare parte din munca si componente sa fie realizate in Franta, iar Australia sa primeasca mai putin de 50%, atat cat era (?!) stabilit prin contract si prin cererea de oferta.
Lucrurile sunt in ceata
Cu toate acestea lucrurile nu sunt chiar atat de clare precum par, pentru ca nu pare sa existe un document semnat intre cele doua parti cu privire la procentul care trebuie sa revina economiei australiene ci doar un acord de principiu prin care francezii se obliga sa maximizeze implicarea economiei locale in program. Iar asta cu “maximizarea” este evident controversata, fiecare “maximizeaza” ce vrea el, la fel cum arta sta in ochiul privitorului.
In fata parlamentului federal de la Canberra, ministrul industriei militare, Melissa Price, a declarat ca procentul de implicare a industriei australiene in program va fi definitivat abia dupa ce prima nava va fi finalizata, recunoscand astfel ca nu exista un document care sa arate negru pe alb vreun anumit procent. Abia atunci vor putea sa vada ce si cum, dar in acelasi timp, procentul de 50% (procentul se refera la banii pusi in joc) pare sa fie unul cu care cele doua parti au pornit – de comun acord – negocierile.
Iar problema e spinoasa, pentru ca daca Australia s-ar hotara sa renunte la oferta Naval Group ar putea fi nevoita sa plateasca despagubiri maxime de 404 milioane de dolari.
PS Daca se vor intelege sau nu, bafta lor, o intrebare totusi rasare: daca australienii sunt gata sa plateasca o suma cuprinsa intre 3 si maximum 6 miliarde de A$ de ce nu cumpara submarine nucleare Virginia-class (3 miliarde de $ si ceva)? Pe motiv de mediu? Hai sa fim seriosi, economia australiana se bazeaza pe extractia de minerale in stil mare, agricultura intensiva, pescuit si extractie de gaze, nefiind chiar asa o fata mare in privinta incalzirii globale. Asa ca ce mai conteaza?!
PPS Si pana la urma se vor intelege, la foarte scurt timp de la declaratiile mentionate mai sus, ministrul apararii australian si cel francez s-au intalnit in Germania. Ambele parti, dar mai ales francezii, au iesit cu declaratii foarte optimiste, in care Florence Parly (ministrul apararii de la Paris) a declarat ca se vor depune absolut toate eforturile pentru ca industria australiana sa-si primeasca partea care i se cuvine.
Opinia „mamei” naval Group
Si cum Naval Group este in subordinea guvernului de la Paris, probabil ca domnul John Davis isi va aduce brusc aminte ca economia australiana chiar are capacitatea de absorbtie a tehnologiei necesare, cu tot cu cangurii si liliecii lor.
“Both of us reaffirmed our full commitment to the programme, in particular with respect to the schedule and Australian industry capability.We are committed to work together to make it a success,” au spus cele doua demnitare intr-o declaratie comuna.
GeorgeGMT