Deocamdata trag de Collins…
Australienii au crezut probabil ca este suficient sa aiba banii in buzunar, sa semneze contractul, iar cele opt submarine nucleare de atac vor incepe sa soseasca in uralele multimii adunate pe danele portuare.
Florile, discursurile patriotice, strangerile de mana, pozele cu copii, toate acestea vor trebui sa mai astepte si o sa tot astepte pana cand copiii de azi, vor fi adulti cand prima nava va vedea prin periscop tarmul Tarii Cangurilor.
Si nu este absolut nicio exagerare.
Desi in luna martie se asteapta ca guvernul australian sa anunte tipul de submarin ales, sansa este sa se aleaga la randul lui doar cu alegerea.
In principiu sunt doua mari oferte: Virginia de la americani – cea mai probabila optiune si Astute – class de la britanici.
Tinand cont de discutiile de pana acum din presa ca si de legaturile extrem de puternice dintre americani si australieni, Virginia ar fi favoritul, doar ca in acest caz lucrurile sunt extrem de complicate.
Fara a intra in foarte multe amanunte, lucrurile stau cam asa: US Navy s-a trezit (greu de explicat cum s-a ajuns aici) ca nu are nici pe departe suficiente submarine de atac si nici industria natioanala nu poate face fata atat constructiei de nave noi cat si intretinerii flotei active.
Cu alte cuvinte, baza industriala americana responsabila de constructia de submarine n-are cum sa faca fata cererii Marinei si desi US Navy are banii in buget n-are ce face cu ei. Lucrurile nu stau mai bine nici in cazul navelor de lupta de suprafata, acolo unde se fac eforturi foarte mari pentru constructia fregatelor din clasa Constellation ca si pentru constructia de noi distrugatoare Arleigh Burke.
Iar ca lucrurile sa fie si mai rele, crucisatoarele din clasa Ticonderonga, cu totul esentiale pentru escorta portavioanelor, nu intineresc nici ele si aici este nevoie de o noua nava.
US Navy ar avea nevoie de 66 de submarine de atac, astazi detine doar 50 de nave iar in 2027 va ramane cu 48 si toate acestea pentru ca industria nu poate tine pasul cu constructia de nave noi versus retragerea navelor vechi.
Doi senatori americani au trimis chiar o scrisoare catre Casa Alba in care atrag atentia ca livrarea a opt submarine catre Australia ar putea sa afecteze grav dotarea US Navy si ca de fapt o astfel de livrare nu ar fi deloc posibila, fie ca vorbim de nave noi sau de transferarea unora aflate deja in uz.
Pur si simplu nu au cum sa ofere 8 submarine Australiei intr-un termen rezonabil de timp, iar prin rezonabil intelegem ceva dincolo de anul 2040. Sigur ca aceste vesti sunt unele excelente pentru americanii care lucreaza in domeniul constructiei si intretinerii navelor de lupta dar pentru australieni s-ar putea sa nu fie o veste asa de grozava.
Nici in cazul britanicilor sperantele nu sunt foarte mari, Royal Navy este si ea prinsa intr-un moment nu foarte bun, in plin proces de inlocuire a submarinelor de atac Trafalgar cu Astute, iar mai apoi urmeaza inceperea constructiei celor patru nave din clasa Dreadnought.
Pe de alta parte, britanicii nu au forta si capacitatea industriala a Statelor Unite si ar fi, probabil, foarte greu pentru ei sa mai construiasca inca opt Astute in paralel cu cele patru submarine balistice.
Ramane sa vedem despre ce clasa de nave discuta australienii, care va fi graficul de livrari asociat (daca va exista vreunul) si care vor fi costurile totale ale programului, pentru ca in privinta costurilor s-ar putea ca nu achizitia navelor in sine sa fie problema ci operarea lor, impreuna cu intreaga infrastructura necesara celor opt submarine, care infrastructura trebuie construita de la zero si ar costa, conform unor surse australiene, mult mai mult decat navele in sine.
Si cand te gandesti ca prin 2000, niste narozi de pe la noi incercau marea cu degetul discutand despre posibilitatea ca Romania sa cumpere un submarin nuclear de atac Los Angeles de la americani. Cat de idioti erau acei oameni, greu de precizat dar este clar ca nu stiau nimic despre submarine nucleare sau despre cum sunt ele exploatate si care sunt costurile.
GeorgeGMT