Un submarin AUKUS, deocamdată doar sub forma unui desen…
În sensul în care achiziția a opt submarine nucleare de atac pare să fie mai îndepărtată decât dată trecută în contract și destul de neverosimilă odată cu trecerea timpului.
Programul de achiziție a celor opt submarine de atac nucleare se împarte practic în două etape și două modele de nave. O clasă de submarine există deja – Virginia, cea de-a doua încă nu.
Virginia-class
Americanii s-au angajat să vândă “cangurilor” trei submarine între anii 2032 și 2038, iar australienii s-au angajat, ca pe lângă costul navelor în sine, să contribuie și cu trei miliarde de dolari întru susținerea/dezvoltarea industriei americane producătoare de submarine. 500 de milioane au fost deja plătiți, dar lucrurile sunt foarte complicate, atât timp cât șantierele americane nu fac față nevoilor US Navy în materie de construcție de noi nave și întreținerea celor aflate deja în exploatare.
Pentru ca australienii să-și primească cele trei Virginia-class conform contractului ar fi necesar că americanii să construiască 2,33 de Virginia per an, ori în acest moment nu se ajunge nici la jumătatea acestui procent.
Mai mult, Elbridge Colby – sub-secretar al apărării în administrația Trump, a fost foarte sincer și a declarat că va fi foarte dificil să se poată livra cele trei submarine conform graficului acceptat. Într-un raport recent al Congressional Research Service s-a sugerat de fapt că chiar dacă navele ar fi gata construite, US Navy nu s-ar îndura să le ofere australienilor ci ar accepta un maximum prin care cele trei submarine să fie dislocate permanent în Australia dar sub steag american.
Iar problemele industriei navale americane sunt foarte bine cunoscute și deși guvernul federal depune eforturi serioase pentru a crește capacitatea de producție, lucrurile se mișcă extrem de încet.
Așadar, șansa ca Australia să-și vadă submarinele Virginia până în 2038 este astăzi foarte mică.
În același timp, posibilitatea că navele Collins-class sa fie menținute active până în 2040 este cu totul șugubeață, submarinele respective nu sunt nici astăzi 100% operaționale, darăminte încă 10-15 ani de acum încolo.
AUKUS
Restul de cinci submarine nucleare de atac ar trebui să provină de la britanici, care împreună cu australienii ar trebui să dezvolte un urmaș al actualei clase Astute. Doar că britanicii le au și ei pe ale lor și pe lângă constrângerile financiare, AUKUS-ul britanico-australian este astăzi pielea ursului din pădure, navele nefiind nici măcar bine conturate pe hârtie. Și colac peste pupăză britanicii suferă și ei de lipsa capacității de construcție, BAE Systems se chinuie să angajeze personal suplimentar.
Între timp, Royal Navy trebuie să-i dea talpă programului de înlocuire a submarinelor strategice din clasa “Vaguard”, nave bătrâne și care au din ce în ce mai multe probleme tehnice, cu noile submarine “Dreadnought”.
În privința graficului de livrare pentru cele cinci AUKUS lucrurile sunt și mai puțin clare decât în cazul navelor americane pentru că deocamdată britanicii mai au de terminat un submarin “Astute” și abia s-au apucat de primul submarin din clasa “Dreadnought”, dar când se va tăia prima bucată de tablă la prima nava AUKUS este o informație pe care nimeni n-o deține astăzi.
La data semnării acordului se scrie prin presa britanică că Royal Navy va primi primul AUKUS la începutul aniilor “30 – greu totuși de presupus atât timp cât primul Astute va împlini 25 de ani abia în 2035, iar restul navelor sunt mai noi, iar Australia își va vedea primul submarin din clasa prin 2040.
Dar deocamdată, cel puțin, lucrurile nu par în favoarea australienilor, iar variante de rezervă nu prea au. Dacă se întorc la submarine clasice ar găși oferte, dar dacă și-au pus în cap să aibă submarine nucleare este evident că francezii sunt singură soluție, dar Canberra a semnat deja contractele cu americanii și britanicii, s-au făcut primele plăti astfel încât lucrurile sunt peste poate de complicate.
Fostul premier australian, Malcolm Turnbull nu mustește de optimism: „Unfortunately, we may end up without submarines. We will then have to invest în other ways to defend ourselves. But the key message is that we’re going to have to look at defending Australia on our own. That is the real problem. We can’t assume that the Americans will always be there.”
Amiralul australian, în rezervă, Peter Briggs a fost chiar mai tranșant și susține că livrarea celor trei Virginia-class este aproape compromisă, în timp ce cele cinci submarine AUKUS sunt suficient de incerte pentru că Australia să treacă la planul”B” iar acest plan n-ar fi altul – în opinia sa – decât achiziția de submarine nucleare franceze Suffren-class în număr de 12 nave.
Acum, nu putem ști dacă aceste opinii sunt 100% obiective sau nu, nu știm dacă amiralul Briggs scrie exact ceea ce gândește sau are vreun interes personal. Domnul Malcolm Turnbull era premier în 2016 atunci când Australia a ales oferta Naval Group și cum un astfel de contract valorează peste 100 de miliarde de euro, cu destul de mult peste, trebuie să fim atenți pe cine ascultăm.
Cert este că americanii o dau cotită cu Virginia-class și chiar atunci când contractul a fost semnat a existat un adevărat cor de voci din industria americană de profil, din US Navy și din rândurile clasei politice americane care explica, cu subiect și predicat, că o astfel de vânzare, în termenii stabiliți, este imposibilă, indiferent de sumele pe care australienii le pun pe masă. Nu există capacitate de construcție suficientă pentru US Navy darămite pentru Australia.
Dar lucrurile evoluează și vom fi cu ochii pe acest program, în speranța sinceră că “cangurii” au făcut o afacere bună și își vor primi submarinele în termenul stabilit.
Greu de crezut dar posibil printr-o minune a Domnului.
Cu toate acestea, din punctul meu de vedere, șansa ca Australia să renunțe la planurile AUKUS în favoarea “Suffren” este la fel de “serioasă” ca și posibilitatea că F 35A să fie înlocuit în Canada de un avion european.
Adică se discută – că nu costă nimic, speculații există – gura lumii n-o astupă nimeni dar la sfârșitul zilei redevenim serioși și lăsăm acrobatiile pentru saltimbanci.
GeorgeGMT