Francezii de la DCNS sunt pregatiti sa faca o oferta finala Australiei in programul de dotare al acesti tari cu o noua flota de submarine diesel-electrice.
Astfel australienii pun la bataie o suma maxima prevazuta de peste 36 de miliarde de dolari de la antipozi pentru achizitia a 6 sau 12 submarine noi in cadrul programului “Sea 1000”, care prevede retragerea treptata din dotare a submarinelor din clasa Collins, submarine cu care australienii au avut multe necazuri in timpul exploatarii.
In cursa pentru contractul australian se afla trei “mari” in lumea constructorilor de submarine si unul mai mic. Astfel favoritii la inceput pareau a fi japonezii cu “Soryu-class” – Mitsubishi Heavy Industry si Kawasaki Shipbuilding, U 214 – ThyssenKrupp Marine Systems, Shortfin-Barracuda Block 1A – DCNS si Saab Kockums cu A 26.
Acum australienii au in vedere trei modalitati de constructie: direct de catre constructor in santierul sau, in Australia sau o solutie mixta. Daca la inceput cumpararea directa “la cheie” a navelor parea solutia aleasa acum lucrurile sau mai schimbat in favoarea construirii macar partiale in Australia (este vorba bineinteles de locuri de munca!).
O conditie obligatorie – pentru toti competitorii – este folosirea pe nave de tehnologie americana, exemplul cel mai clar fiind sistemul de management al luptei care va fi de la Lockheed Martin sau Raytheon si care va costa nu mai putin de 4 miliarde de dolari. Si aici nu vorbim doar despre acest sistem ci si despre sonare, arme, etc, viitoarele submarine australiene fiind din punctul de vedere al tehnologiei perfect compatibile cu cele americane.
Shortfin-Barracuda Block 1A
Revenind acum la oferta, francezii de la DCNS au venit practic cu cel mai nou submarin nuclear francez – Barracuda – dar trecut la propulsie diesel-electrica. Block 1A arata ca navele vor fi intr-o arhitectura modulara care va permite in viitor modernizari foarte usoare. Clasa “Shortfin” este un submarin oceanic cu un deplasament de 4500 tone.
Francezii spun ca ei ofera navele la un pret total de 20 de miliarde de dolari australieni (aproape 13 miliarde euro) iar mentenanta, pe parcursul celor 50 de ani de exploatare, va costa inca 30 de miliarde (costul programului este de 50 de miliarde – aproximativ 31,42 miliarde euro la rata de schimb actuala).
Avantajul francezilor este ca ofera o nava foarte noua (primul Barracuda nuclear francez va fi lansat in 2017), modulara si pretabila la modernizari ulterioare, iar francii au o tehnologie pentru submarine macar de la “buna” in sus.
Japonezii se bazeaza pe clasa Soryu, submrin considerat de unii drept cea mai buna nava diesel-electrica din lume. Favoritii la un moment dat, japonezii par a mai fi pierdut din elan, ei avand probleme daca australienii se vor hotari sa-si construiasca la ei in tara submarinele. Japonezii sunt inca la inceputul exportului de armament si au se pare ceva probleme din aceasta cauza.
Germanii ofera Type 214 un submarin deja cu experienta la export, dar si cu ceva probleme – de vazut cazul Greciei.
Cel mai mic dintre cei patru ofertanti – Saab Kockums – vine si cu un submarin nou-nout, urmasul lui Gotland-class. Ori daca americanii l-au apreciat pe Gotland atat de mult, putem presupune ca si A 26 – urmasul sau – va fi o nava macar remarcabila. Bafta suedezilor vine de la propriul guvern care a dat unda verde inceperii productiei primei nave, poate si datorita Australiei, Poloniei si Norvegiei in viitor.
In principiu toti ofertanti garanteaza transferul total de tehnologie, doar sa fie alesi si ramane de vazut – anul viitor cel mai sigur – ce submarin va alege guvernul Majestatii Sale din Australia.
GeorgeGMT