Aviaţia maritimă în România. O scurtă istorie

Începuturile

În mod cert, una dintre cele mai importante invenţii ale secolului XX este zborul cu aparate mai grele decât aerul. Este invenţia care a schimbat definitiv lumea şi societatea umană. Perioada de început a aviaţiei s-a desfăşurat sub semnul belle epoque şi o putem considera perioada romantică a zborului. Aproape orice inginer îşi putea construi propriul avion dacă dispunea de fondurile necesare. Nu existau reglementări şi nici marile corporaţii aeronautice. Aşa a apărut şi hidroavionul. Wikipedia consideră că primul hidroavion a fost proiectat şi construit de francezul Henri Fabre şi a zburat în 28 martie 1910. Hidroavioanele s-au bucurat de succes în rândul publicului şi nu numai: marina franceză a comandat primul hidroavion în 1912. US Navy a primit primul hidroavion în februarie 1911 – un model Curtiss E după ce a folosit în 1910, respectiv 1911, un model Curtiss D pentru a experimenta decolările şi aterizările de pe nave.

Ioan Paulat – primul constructor de hidroavioane român

Ioan Paulat a fost un inginer român care a lucrat iniţial ca ucenic mecanic la Atelierele Navale Fernic (cele care mai târziu vor deveni Șantierul Naval Galați) iar mai apoi a lucrat ca ofițer mecanic pe navele Serviciului Maritim Român unde a realizat mai multe inovații pentru optimizarea funcționării căldărilor navale și a turbinelor. A urmat o școală tehnică navală la Savona, în Italia, ajungând la un moment dat mecanic-șef pe cargoul „Turnu Severin”. Un articol cu și despre istoria aviației maritime în România, de la începuturi, trecând prin perioada interbelică și cel de-Al Doilea Război Mondial, perioada postbelică, până în zilele noastre. Prima parte a acestui articol tratează începuturile și perioada postbelică și poate fi integral citită pe rnhs.info accesând acest link. Nicolae Hariuc