DRONE (II)
Israel
Povestea dronelor incepe in Israel in iulie 1969, cand un ofiter a avut ideea de a folosi un aeromodel telecomandat dotat cu o camera avand film 8 mm, pentru a cerceta spatiul egiptean aflat dincolo de frontiera la o distanta de o mila. Pe baza acestor experimente initiale, intelegand importanta unor astfel de aparate in culegerea de informatii, a fost dezvoltată prima drona moderna, Tadiran Mastiff, ce a zburat in 1973.
Caracteristici tehnice : lungime 3.3 m, anvergura 4.25 m, inaltime 0.89 m, masa maxima 138 kg, sarcina utila 37 kg, viteza max. 185 km/h, plafon 4480 m, durata de zbor 7.5 ore, motor 22 CP.
Tadiran Mastiff
Un model asemanatar cu cel produs de Tadiran Electronic Industries, a fost Scout, dezvoltat de IAI.
IAI Scout
Aceste drone si-au dovedit eficienta in campania din Valea Bekka -Liban, in timpul razboiului din 1982. In operatiunea militara numita „Mole cricket” , IAF a folosit dronele Mastiff si Scout.
Pe data de 9 iunie aceste aparate au fost ridicate pentru a induce in eroare apararea antiaeriana siriana. Aceasta a pornit radarele rachetelor SAM, militarii fiind convinsi de existenta unui atac masiv al aviaţiei israeliene. Dupa ce dronele Mastiff erau reperate de radar, aceste transmiteau semnalul unui Scout aflat in afara razei rachetelor, iar acesta retransmitea unui E 2C Hawkeye (AEW – Airborne early warning), aflat in zona coastei. Acesta, avand rolul de centru de comanda, impreuna cu echipajul unui Boeing 707 ECM ( Electronic counter measure) , dirija avioanele de atac ale IAF. Cand se lansau rachete contra dronelor, avioane F 4 Phantom atacau bateriile SAM cu rachete anti radiatie AGM-78 si AGM-45 , in timp ce erau protejate de F 15 si F 16. Au fost folosite in total 92 avioane. Au fost distruse 29 din 30 baterii cu rachete SA 2, SA 6 si SA 7. Amplasarea acestor baterii era cunoscuta de israelieni prin misiunile de supraveghere efectuate de drone anterior.
In timpul luptei, cate doua drone supravegheau fiecare aeroport militar sirian, observand decolarile si transmitand informatiile.
Boeingul 707 ECM a bruiat radarele siriene si convorbirile sol-aer ale acestora. Practic avioanele lor nu puteau fi dirijate. Israelienii, cunoscand exact pozitia aparatelor inamice, au dirijat cu E 2C atacul vanatorilor, care au lansat rachete din lateralul tintelor, profitand de faptul ca Mig urile nu aveau sistem de avertizare radar decat in directie frontala si in spate.
Sirienii au pierdut in acea zi 82-86 avioane.
In urma acestei actiuni militare, a devenit evidenta importanta folosirii dronelor in razboiul modern.
Ca o consecinta, americanii au produs incepand cu 1986 RQ-2 Pioneer, care este un Tadiran imbunatatit, realizat in cooperare cu IAI.
Divizia Malat din cadrul IAI, a dezvoltat mai multe variante de UAV, exportate in numeroase tari.
Dupa Scout, au urmat IAI Searcher , Heron, Panther.
IAI Heron
IAI Heron sunt o familie de drone din categoria MALE (Medium Altitude long endurance) folosite pentru misiuni de recunoastere si supraveghere. Acum sunt la a 4a generatie.
Caracteristici tehnice : lungime 8.5 m, anvergura 16.6 m, masa maxima 1150 kg, sarcina utila 250 kg, viteza max. 207 km/h plafon 10000 m, durata de zbor 52 ore, motor Rotax 115 CP. Pot zbura autonom si transmit datele prin radio sau satelit. Sunt dotate cu diversi senzori optici, radar SAR si sistem de urmarire a tintelor la sol.
Au fost exportate in : Azerbaijan (5), Brazilia (15), Canada (3), Ecuador (2), Germania (3), Grecia (7) India (50), Maroc (3), Coreea de Sud (3), Turcia (10), USA (2),Singapore (2).
Impreuna cu EADS a fost dezvoltata o varianta denumita EADS Harfang, folosita de Franta (4).
IAI Heron
Panther
Elbit produce drone, fiind acum si proprietarul Tadiran.
Hermes 450
Hermes 450 este o drona MALE, ce poate executa diverse misiuni ISR.
Caracteristici tehnice : lungime 6.1 m, anvergura 10.5 m, masa maxima 450 kg, sarcina utila 150 kg, viteza max. 176 km/h plafon 5500 m, durata de zbor 20 ore, motor 52 CP
Operatori : Azerbaijan (10), Botswana, Brazilia (%), Columbia (1), Georgia (au fost doborate deasupra Abhaziei), Mexic, Filipine, Singapore, Tailanda, Zambia A fost folosit si de englezi in Afganistan, 8 dintr-un total de 52, fiind distruse.
Hermes 450
Hermes 950
Hermes 900 este varianta imbunatatita a Hermes 450.
Caracteristici tehnice : lungime 8.3 m, anvergura 15 m, masa maxima 1100 kg, sarcina utila 350 kg, viteza max. 112 km/h plafon 9100 m, durata de zbor 36 ore, motor 115 CP
Operatori : Azerbaijan (15), Brazilia, Chile, Columbia, Mexic, Elvetia (15).
Skylark
URSS/RUSIA
In timpul razboiului rece, rusii au produs drone propulsate de motoare reactive.
TU 123
A zburat prima data in 1960, fiind construite 52 aparate ce au fost in dotare pana in 1979.
Caracteristici tehnice : lungime 27.84 m, anvergura 8.41 m, masa maxima 35610 kg, viteza max. 2700 km/h, plafon 22500 m.
Avionul era „consumabil”, fiind recuperata prin parasutare doar incarcatura utila.
TU 141
TU 141 a fost produs intre 1979-1989 in 172 exemplare fiind folosit pentru misiuni ISR.
Caracteristici tehnice : lungime 14.33 m, anvergura 3.88 m, masa maxima 6215 kg, viteza max. 1100 km/h, plafon 6000 m, motor 2000 kgf, raza 1000 km
TU 143
TU 143 este o varianta mai mica a lui TU 141. Au fost produse 950 aparate, fiind folosite si in prezent de Rusia, Ucraina, Siria si Coreea de Nord. A mai fost utilizat de Bulgaria, Cehoslovacia, Cehia, Irak, Slovacia. In Romania au existat 12 aparate la baza din MK, ce au fost exploatate intre 1989 si 2000 , cu denumirea VR-3.
Caracteristici tehnice : lungime 8.06 m, anvergura 2.24 m, viteza max. 950 km/h, plafon 5000 m, motor 590 kgf, raza 200 km
Lansarea se face cu boostere de pe camion iar recuperarea este prin parasutare.
TU 143 ucrainean cazut in 2014 – Donbas
Rusii incearca acum sa dezvolte drone moderne, dupa ce o perioada au importat aparate israeliene.
(IAI Searcher -30 sisteme cu cate 3 drone). Deocamdata produc drone miniaturale. Se pare ca este in dezvoltare un prototip pentru o drona MALE, denumita Sokol Altius M.
ZALA 421-20
FRANTA
Sagem Sperwer este o drona cu lansare de pe rampa si recuperare prin parasutare, avand o raza de actiune de 150 km si o durata maxima de zbor de 5 ore.
Operatori: Canada, Danemarca, Franta, Grecia, Olanda, Suedia,
Sagem Patroller are o raza de 200 km si durata de zbor de 20-30 ore, cu o sarcina utila de 250 km.
EADS nEuron este un aparat experimental stealth, dezvoltat de Dassault, in proiect fiind implicate si Grecia, Italia, Spania si Suedia. A zburat prima data in 2012. Este doar un demonstrator.
Airbus VSR -700 in testare.
Germania
EMT Aladin – mini UAV
EMT Luna X-2000 are o raza de 65 km.
EADS Barracuda – este propulsat de un motor cu reactie. Este dezvoltat impreuna cu Spania. Primul zbor a avut loc in 2006 si este inca in faza de testare.
EADS Talarion a fost un proiect comun EADS, Turcia. Nu a gasit clienti si a fost abandonat.
Pe baza experientei castigate, se lucreaza la noul proiect MALE 2020, la care participa Airbus, Dassault, Leonardo.
Italia
Dupa ce Alenia a incercat fara succes Sky-Y, acum este intr-o faza avansata Piaggio P.1HH HammerHead, care este un avion de transport Piaggio 180, bimotor turboprop, transformat in drona ISR. A comandat Italia 3 aparate si UAE 8.
SUEDIA
SAAB SKELDAR este folosit de marina in Germania, Indonezia si Spania.
Turcia
TAI Anka – este o drona cu raza 200 km. Au fost produse 8 aparate dintr-un total de 40 comandate de Turcia. Are si varianta inarmata.
UK
Thales Watchkeeper WS 450 este produs in UK sub licenta Elbit, din Hermes 450.
Drone de recunoastere si supraveghere sunt produse si in Pakistan, India, Iran , Africa de Sud, Argentina, Polonia si in mod uimitor, Nigeria.
China
Chinezii au inceput sa construiasca primele drone in modul lor traditional, prin copiere.
Chan kong 1 avea la baza un avion tinta rusesc, LA-17C si a zburat prima data in 1966.
WZ-5 au fost realizate dupa modelul Ryan 147 (prabusit in Vietnam) si au devenit operationale in 1981. D-4 este un mini UAV, realizat in cadrul Politehnicii Nord vest (NPU) in 1982 . In urma certificarii, in 1984 a luat fiinta Centrul de proiectare dezvoltare UAV-uri XIAN, din NPU.
In continuare, dezvoltarea dronelor a fost concentrata in marile universitati, unde se pot realiza astfel de proiecte cu resurse materiale reduse. asigurand astfel o cercetare aplicata si training pentru studenti.
Dupa aceste inceputuri, China a devenit treptat un mare producator de drone.
In acest moment, firmele chinezesti detin circa 80% din piata globala a dronelor civile, avand un lider de necontestat prin DJI Technology Co (72%). Aceasta a fost infiintata de Frank Wang in 2006, tanar absolvent ce a primit un grant de 2300 $ pentru constructia unei drone. A realizat-o in dormitor (probabil nu avea garaj, ca tinerii intreprinzatori americani) si acum este miliardar, firma avand un succes incredibil. Piata globala civila a fost de 8.5 mld $ in 2016 si este estimata la 12 mld in 2021, existand posibilitati de crestere imense.
Interesant este ca in 2017, US Army a interzis folosirea de catre propriile forte a dronelor comerciale chinezesti DJI, explicatia constand in riscurile de vulnerabilitate.
| Top 5 Drone Brands by Global Market Share (2017) | ||
|---|---|---|
| Brand | Market Share (%) | Country |
| DJI | 72 | China |
| Yuneec | 5 | China |
| 3D Robotics* | 4 | US |
| Parrot | 2 | France |
| Autel | 2 | China |
In domeniul dronelor militare, chinezii s-au specializat pe segmentul dronelor MALE (Medium Altitude Long Endurance), avand produse asemanatoare cu cele americane sau israeliene.
Aceste aparate au inceput sa fie exportate, pretul fiind de 2-3 ori mai mic.
Cele mai cunoscute sunt din seria Cai Hong – CH Rainbow , produse de CASC si Wing Loong, dezvoltate de CAIG.
Programul CH Rainbow a inceput in anul 2000 cu CH-1, o drona cu anvergura de 4.4 m, raza de actiune 100 km si cu recuperare prin parasutare. Au urmat dezvoltari succesive, pana la CH-7.
Cea mai cunoscuta varianta este CH-4, dezvoltat in modelul CH-4A,pentru misiuni de recunoastere si CH-4B care are si armament. Seamana destul de mult cu MQ-9 Raper. Are o anvergura de 20 m, raza de actiune 2500 km, plafon 7 000 m, sarcina utila 345 kg si durata de zbor 20-30 ore. CH-5 este mai mare, avand sarcina utila de 1000 kg si raza 5000 km. In prezent dezvolta CH-7, varianta stealth.
CH-4 irakian
CH-7
Wing Loon a fost dezvoltat incepand cu 2005 in 6 variante : Pterosaur I (fara dirijare prin satelit), Pterodactyl I , Sky Saker – cu radar SAR, WJ-1 varianta inarmata a Pterodactyl I, GJ-1 si Wing Long II ce a intrat anul acesta in dotarea PLAF.
Chinezii au reusit sa exporte drone din aceasta categorie. Intre 2008 si 2017, au vandut 68 drone CH/Wing Loong comparativ cu 62 Reaper/Predator americane si 56 Hermes/Heron israeliene
In 2017 s-a semnat un contract pentru asamblare si service in Arabia Saudita pentru CH-4.
Chinezii au vandut in 11 tari.
Anul acesta au semnat un contract de 48 Wing Loong II in Pakistan si 6 pentru Serbia, cu ceva off set.
Chinezii au avantajul pretului, CH-5 costa 8 mil $ fata de 16 mil $ Rape, iar Wing Loong II 1-2 mil $ fata de 4 mil $ Predator. Un alt motiv al exportului chinezesc este faptul ca ofera variante inarmate, americanii in general evitand aceste exporturi.
Incepand cu 2017, in China pot participa la licitatiile de echipamente militare si firmele private, in acest moment existand foarte multe proiecte de drone militare, de la cele micro, pana la stealth sau HALE (High Altitude Long Endurance). Probabil ca aceasta competitie va aduce ceva progres, daca ne uitam la ce au realizat in domeniul dronelor civile.
In mod sigur, piata dronelor militare va creste rapid in urmatorii ani , atat pentru recunoastere si supraveghere cat si pentru atac la sol, cargo, cisterna si probabil vanatoare. Competitorii principali sunt in acest moment SUA , Israel , care au un avans tehnologic si China care face progrese rapide. Europenii sunt producatori mai mult de TD uri. (Technological demonstrator).
Acum un secol au fost inventate avioanele pilotate, iar acum se trece la cele fara pilot.
