Diavolul pe care îl vom judeca astăzi este asistatul social, leneşul societăţii noastre, cel care deşi are capacitatea de a munci nu o face dar votează cu sârg devenind o masă de manevră coruptibilă a baronilor locali.
Săptămâna care se încheie astăzi ne-a oferit două cazuri extreme care vor face mai interesantă dezbaterea noastră, a fost mai întâi mitingul de la Constanţa prin care asistaţii lui Radu Mazăre au ieşit în stradă pentru a cere DNA-ului eliberarea binefăcătorului lor, dar a fost şi cazul Loredanei, tânăra de la Buzău care deşi trăieşte într-o sărăcie extremă a dat multora dintre noi o lecţie de onestitate.
Loredana este un caz social, dar noi nu o s-o judecăm astăzi pe ea, căci Loredana este mamă singură cu copii mici şi este normal ca societatea să o ajute. Este mai greu de găsit însă o scuză pentru inactivitatea sutelor de mii de români care sunt apţi de muncă, nu au copii în întreţinere dar nici măcar nu-şi caută un serviciu, preferând să trăiască din mila comunităţii, dar participând la deciziile politice mergând întotdeauna la vot şi influenţând uneori decisiv rezultatul în favoarea politicianului abil care mimează milostenia.
Ar fi neconstituţional ca aceşti oameni să nu aibă drept de vot, dar ceea ce vom face noi astăzi este o discuţie pur teoretică. Vă cerem să-i judecaţi pe cei care pot munci dar nu vor să o facă, vă cerem de fapt să judecaţi sistemul de corupere politică prin sistemul de ajutoare sociale reglementat acum zece ani sub denumirea Venitul Minim Garantat şi vă întrebăm dacă aceşti oameni ar trebui sau nu să renunţe singuri la dreptul de vot, în schimbul banilor primiţi de la comunitate.