Proiectat initial ca bombardier nuclear supersonic, capabil sa zboare la joasa altitudine in mare viteza, cariera operationala a acestui superb avion va fi extinsa pana la orizontul anului 2040, printr-o serie de modernizari care vizeaza intreaga flota de 62 de aparate.
Astfel se are in vedere inlocuirea avionicii din cockpit cu displaiuri multifunctionale, adaugare de datalink si o noua tehnologie de diagnosticare a sistemelor aeronavei, intregul program fiind cunoscut ca Integrated Battle Station –IBS si are in vedere modernizarea intregii flote pana in 2019.
Prin acest pas US Air Forces va face serioase economii financiare datorita sacaderii necesarului de mentenanta, scaderii timpului in care avionul este consemnat la sol, totul pentru un pret total estimat al programului de 1,3 miliarde dolari. Pe langa programul IBS se are in vedere si up-gradarea sistemului de navigatie inertiala, un program care va costa alte 180 milioane de dolari.
Pe langa aceste doua programe aflate in curs in 2012 s-a incheiat si inlocuirea radarelor APQ-164, vechi de 20 de ani, cu altele noi si moderne, operatie care a mai costat inca 373 milioane de dolari.
Norocul B-1B pare sa fie consecinta celor doua caracteristici unice pe care acest aparat le detine in US Air Forces: viteza supersonica si raza lunga de actiune, aparatul fiind acum perfect capabil sa foloseasca o gama foarte larga de munitie, de la rachete de croaziera si bombe ghidate laser, la bombe clasice fara ghidaj, totul livrat “beneficiarului” in foarte mare viteza, iar daca mai adaugam si capacitatea B-1B de zbura la joasa inaltime datorita geometriei variabile a aripilor ajungem sa intelegem de ce americanii baga bani in acest “batran” veteran al Razboiului Rece chiar si pe criza financiara.
GeorgeGMT