HUGHES BGM -71A TOW cum era cunoscuta initial, avea urmatoarele caracteristici: racheta containerizata, containerul fiind etans, rezistent la apa si intemperii, lungime container 1,28 m, diametrul containerului 2,18 cm; racheta are patru aripioare stabilizatoare pliabile in sectiunea centrala a acesteia (deschidere maxima 90°), si patru carme de ghidare, pliabile si acestea, dispuse in coada rachetei (partea spate); ogiva rachetei contine incarcatura de autoformare, de mare putere, HE (ulterior si cu munitie HEAT,cel mai probabil dupa anul 1980, incepand cu ITOW) greutate 3,90 kg, capabil sa penetreze blindaj conventional cu grosimea cuprinsa intre 43-46 cm; raza de actiune: minim 65 m/maxim 3000 m, aceasta fiind lungimea maxima a cablului de ghidare (doua cabluri per racheta); lungime racheta 1,17 m, ogiva rachetei avand varf/nas rotunjit; anvergura carmelor rachetei 45 cm; anvergura aripioarelor stabilizatoare ale rachetei 34,30 cm; diametrul rachetei 15-15,20 cm; greutate: racheta 18,90-19 kg/la lansare, racheta+container 22,50 kg; greutate ogiva 3,90 kg; propulsie –2 motoare racheta cu combustibil solid, unul de start si unul de mars, (propergol. In terminologia US Army si US Navy, astfel de motoare apar generic sub initialele SR/Solid Fuel Rocket Motor. Cele cu combustibil lichid –LR/Liquid Fuel Rocket Engine, iar cele cu motoare hibrid, combustibil lichid si combustibil solid, LSR –Liquid/Solid Hybrid Rocket), doua trepte, Hercules K-41/M-114 produse de catre firma Hercules Inc. din Wilmington, aceasta firma fiind implicata in dezvoltarea rachetelor purtatoare de ogive nucleare din seria Minuteman, Polaris, Poseidon,Honest John, precum si a celor din seria Titan si Saturn, utilizate de catre USAF si NASA.
Primul motor are rolul de a propulsa racheta din tubul lansator avand timp de ardere foarte scurt, de doar cinci sutimi de secunda –in acest timp racheta este lansata din containerul sau prin tubul lansator, aceasta fiind incarcata in tubul de lansare asa cum o livreaza fabricantul, in containerul etans (practic, tubul de lansare este o extensie a tubului de lansare ceea ce usureaza mult operarea si timpul pregatirii de riposta/atac). Odata trasa, operatorul mentine racheta prin intermediul vizorului optic de vizare pe tinta identificata. Secventa de tragere dureaza cam 1,50 secunde de la momentul darii focului, timp in care giroscoapele de ghidare ale rachetei ating 42000 rpm declansand intrerupatorul electric ce initiaza aprinderea motorului de start. Cel de-al doilea motor, cel de mars, functioneaza pana la impactul cu tinta; viteza maxima atinsa de racheta este de 1000 km/h (300 m/s); cel putin 314000 de unitati au fost produse, unele surse mentionand chiar 350000 de unitati ce-au fost vandute pana in anul 1984, in cel putin 25 de tari (cel mai probabil este vorba de variantele A si B).
Racheta a intrat in uz in anul 1970, cand primele trei batalioane au facut “trecerea” pe noua arma, inlocuind vechile M-40 (calibrul 106 mm) si rachetele ENTAC/MGM-32. Tot atunci racheta este distribuita Corpului Expeditionar American din Europa/USAREUR/United States Army Europe, fiind in uz si-n ziua de astazi, bineanteles, variante de ultima generatie.
Stryker cu TOW
BGM 71A TOW a fost doar inceputul, si-asta fiindca nici nu demarase bine distribuirea ei la unitati cand a fost initiat un program de dezvoltare intensiv axat pe doua directii, marirea eficacitatii incarcaturii de lupta (implicit si a efectului la tinta) si a razei de actiune/autonomie extinsa. Ca umare, in anul 1976 apare varianta BGM -71B TOW, aceasta fiind in mare parte identica cu varianta A, insa avea autonomia marita la 3750 m, putand fi utilizata si de pe elicoptere, acestea putand trage trei rachete in circa 90 de secunde (de la jumatatea anilor *70, racheta a ajuns si-n dotarea AH-1S Cobra). Aceasta racheta a avut si o versiune inerta destinata instruirii echipajelor de pe elicopter, ogiva fiind incarcata cu nisip sau ciment, aceasta aparand in inventare drept BTM-71B.
Din anul 1973 firma Texas Instruments a dezvoltat un sistem/complet de vedere nocturn in IR destinat TOW (mai bine spus, un sistem „Complet de ochire si vedere pe timp de noapte pe baza de radiatii termice”. Acest sistem avea sa fie modernizat la standard AN/TAS-4A incepand cu varianta TOW 2, putand fi utilizat indiferent de conditiile atmosferice, zi-noapte, se afla si astazi in uz, este detasabil si poate fi dispus pe trepied, fiind folosit in misiuni de cercetare-observare de catre observatorii inaintati din cadrul bateriilor de artilerie. Sistemul dispune de o luneta foarte performanta, de inalta rezolutie, color si alb-negru, de vizualizare nocturna –o singura camera CCD/Charged-Coupled Device, zi-noapte, telemetru laser/LRF/Laser Range Finder, GPS incorporat,unitate de comunicare imagine/date/voce, FCS/Fire Control System, PADS/Position Altitude Determination System, TAS/Target Acquisition System, LPS/Litium-ion Power Source –se pare ca aceasta varianta „completa” a intrat in uz odata cu varianta ITOW, sub numele de TOW ITAS/Improved Target Acquisition System, avand 5 versiuni. Prima varianta dispunea doar de camera alb-negru, rezistenta la ploaie si intemperii), ceea ce-a facut ca rachetele sa poata fi utilizate si pe timpul noptii (pana atunci n-au avut aceasta capabilitate), numit AN/TAS -4. Sistemul avea sa devina operational abia in ianuarie 1980, fiind utilizat inclusiv la variantele BGM -71A TOW si BGM -71B TOW.
Secventa de incarcare
BGM -71A/B se afla inca in dotarea urmatoarelor state: Bahrain; Canada; Ciad; Columbia; Danemarca; Etiopia; Germania; Grecia; Iran; Irak; Israel; Italia; Iordania; Kenya; Coreea de Sud; Kuweit; Liban; Luxemburg; Maroc; Olanda; Norvegia; Oman; Arabia Saudita; Somalia; Spania; Taiwan; Tailanda; Tunisia; Marea Britanie; Yemen; SUA.
Din anul 1981 a aparut o varianta imbunatatita, numita IMPROVED TOW/ITOW (TOW IMBUNATATIT, in cadrul primei etape de modernizare a TOW. Mai este cunoscuta drept BGM -71 TOW C la export, se pare ca vecinii unguri au aceasta varianta in dotare, posibil si variantele TOW -2A/2B), aceasta racheta dispune de o ogiva marita avand diametrul de 12,70 cm, dotata la partea anterioara cu o fuzee telescopica dubla tip sonda (expertii numesc acest sistem fuzee „stand-off” sau „fuzee dubla”), ce se alungea cu 2,60 cm doar atunci cand racheta se afla in zbor, ceea ce face ca incarcatura exploziva sa detoneze inainte de impactul cu tinta, imbunatatind substantial puterea de perforare a blindajului (focosul detona la distanta optima de tinta, ogiva din cupru a rachetei lichefiindu-se si formand un jet de metal topit de mare viteza, putand penetra blindaje mai groase decat cele uzuale pe tancurile sovietice de-atunci. Aceasta munitie este de tip HEAT ). Racheta are 1,45 m lungime cu sonda extinsa, greutate 19,10 kg la lansare, putea penetra blindaj omogen cu grosimea cuprinsa intre 60-63-70 cm, raza de actiune cuprinsa intre 60-3750 m, greutate ogiva 3,90 kg. Cel putin 60000 de rachete din aceasta varianta au fost livrate, au avut si varianta inerta destinata instruirii, numita BTM-71C.
BGM -71C se afla in dotarea urmatoarelor state: Botswana; Egipt; Finlanda; Suedia; Grecia; Israel; Italia; Japonia; Coreea de Sud; Kuweit; Olanda; Pakistan; Arabia Saudita; Spania; Turcia; Tailanda; Marea Britanie; SUA.
In anul 1983-1984 s-a trecut, in cadrul celei de-a doua etape de modernizare a TOW, la un ITOW pe steroizi, ce nu este nicidecum o noua racheta derivata din ITOW (se face confuzie in acest sens, inclusiv sovieticii au crezut asta multi ani. De fapt este vorba despre un kit de modernizare aplicat tuturor modelelor mai vechi aflate in uz, inclusiv ITOW, indiferent de platforma purtatoare), numita BGM -71D TOW/TOW-2 la export, aceasta avand: fuzeea telescopica de tip sonda marita la 3,45 cm si rezistenta la contramasuri; diametrul ogivei din cupru marit la 15,20 cm; greutate ogiva 5,90 kg; sistem de ghidare si vizare digital de tip Kollsman AN/UAS-12C (in productie din anul 1989, fabricat de catre Kollsman Instruments Co. Astazi apartine Elbit Systems/Israel,este considerat a fi superior AN/TAS-4A); lungime 1,53 m; greutate la lansare, 21,50 kg; raza de actiune cuprinsa intre 60-65-3750 m; un nou motor-racheta de mars ce ofera cu 30% mai multa propulsie decat motorul initial; poate penetra blindaje cu grosimea de pana la 80-90 cm, inclusiv reactiv sau laminat (la T-72/80 sovieticii au folosit blindaj laminat pe care-l considera oarecum apropiat ca performante de cel Chobham –un fel de Chobham sovietic, conform expertilor. Cel putin arcul frontal al acestor blindate, primele variante, dispune de acest tip de blindaj), ce tocmai incepeau s-apara pe blindatele sovietice; cel putin 77000-78000 de astfel de rachete au fost produse prin modificare.
Armata israeliana a modificat local aceasta racheta in anul 1984 dotand-o cu ghidaj laser, numind-o MAPATS (MAPATS/Man Portable Anti-Tank System avand urmatoarele caracteristici:ghidaj laser/IR; lungime racheta 1,48 m; diametrul rachetei 15,60 cm; greutate: racheta 18 kg/racheta+container 29 kg/lansator+tripod 66 kg; ogiva HE/HEAT; poate penetra blindaj omogen de 120 cm;raza de actiune 65-5000 m; s-a exportat in Chile, Ecuador, Estonia, Venezuela; fabricata de catre IMI/Israel. Din 1990 a aparut varianta modernizata IMAPATS/Improved MAPATS, exista supozitii c-a fost vanduta si Romaniei, putin probabil sa fie asa). BGM -71D se afla in dotarea urmatoarelor state: Bahrain; Canada; Portugalia; Singapore; Danemarca; Finlanda; Germania; Elvetia (o produc sub licenta); Italia; Suedia; Turcia; Olanda; Norvegia; Arabia Saudita; Spania; Tailanda; SUA.
Bradley si BGM 71D
In anul 1986-1987 a aparut BGM -71E TOW/TOW-2A cu incarcatura tandem in greutate de 6,10 kg, capabila sa strapunga blindajul reactiv (ERA/Explosive Reactive Armour), capacitate de penetrare blindaj omogen 90-100-102 cm, greutatea rachetei la lansare fiind de 22,60 kg. Racheta are motoare imbunatatite ce-i asigura viteza maxima de 310 m/s, autonomia fiind de 4000 m (parcurge 3750 m in 21 de secunde. Lansata de pe elicopter, raza minima de actiune este de 500 m, ghidarea prin cablu fiind facuta de catre operator prin intermediul unui joystick). Aceasta racheta are un mic focos in varful sondei ce explodeaza la impactul cu placa ERA, detonand-o, dupa care detoneaza focosul principal ce poate penetra blindaj omogen de 100 cm grosime. Pentru a compensa greutatea suplimentara, in coada rachetei se afla o mica incarcatura de balast, aceasta racheta are si o varianta inerta, destinata instruirii, numita BTM-71E.
Racheta a fost produsa in peste 51000 de exemplare, fiind folosita pe scara larga in Operatiunea Furtuna Desertului, mai mult de 3000 de rachete in variantele D si E fiind trase de la sol sau din aer (17 ianuarie 1991-28 februarie 1991. Aceste rachete au facut ravagii printre cele peste 5500 de blindate irakiene, in mare parte sovietice, nu toate fiind in stare de lupta. Spre exemplu, numai Divizia Mecanizata 24 a US Army avea 144 de lansatoare de rachete AT ghidate, inclusiv TOW, dispuse pe diverse platforme. Asa, de oftica, mai aveau 348-350 de Abrams, 208-210 Bradley, 4500 de vehicule blindate sau neblindate pe roti sau senile,150 de elicoptere de suport/cercetare si atac, toate acestea in uzul a 17000 de oameni. O armata serioasa ce depaseste cu mult armate ale unor state de langa noi, inclusiv pe a noastra la capitolul dotare). BGM -71E, aflata inca in productie, doteaza urmatoarele state: SUA; Italia; Canada. Cu certitudine si altii o au in dotare.
BGM -71F TOW/TOW-2B este versiunea complet revizuita a variantei TOW -2A, aceasta avand 1,17 m lungime si 22,70 kg greutate, autonomia fiind cuprinsa intre 65-4000 m. Racheta a fost folosita pentru prima data in lupta in timpul opeatiunii Iraqi Freedom, in productie din anul 1991, peste 40000 exemplare produse si vandute in terte tari. Racheta este in mare parte asemanatoare cu varianta 2A, insa incorporeaza un senzor de proximitate dual-mode si focos/incarcatura de lupta tip EFP/Explosively Formed Penetrator, in greutate de 6,14 kg, aripioarele stabilizatoare ale rachetei avand deschiderea maxima de 45° (a adus un plus in stabilizarea aerodinamica si permite rachetei sa loveasca blindatul de „sus”, partea superioara a turelei, spre exemplu, fiind mai usor blindata. Racheta este capabila sa „atace” si de la nivelul de zbor conform unor surse. Putin probabil sa fie asa, cel mai probabil este vorba despre varianta 2B AERO ce deriva din aceasta), sistemul de control prin fir facandu-se semiautomat. Senzorul de proximitate dual-mode (bazat pe un computer analog la primele variante, ulterior a fost inlocuit cu un microprocesor digital programabil fabricat de catre Texas Instruments), foloseste un altimetrul laser Thorn-EMI ce detecteaza profilul blindatului, si un detector magnetic ce detoneaza focosul/incarcatura de strapungere.
Primele lansatoare TOW – 1970
Focosul tip EFP/Explosively Formed Projectile/Proiectil Exploziv Format/Proiectil Format prin Explozie, considerat de catre experti a face parte din categoria „loviturilor cu jet de gaz si metal topit”, are in componenta sa o camera de explozie cu design special ce este incarcata cu exploziv de inalta tehnologie, la care viteza de explozie si temperatura gazelor rezultante este extrem de mare –practic, este vorba despre un con dispus in camera de ardere la unghi mare (posibil ca la TOW -2B acesa sa fie de 30° sau chiar mai mare –informatie incerta), de regula un disc usor bombat/disc metalic concav (poate avea forma unei farfurii sau oale putin adanci. Unele au forma de sageata), ce genereaza prin aprindere un „proiectil format prin explozie” (practic este vorba despre un jet de gaze si metal topit), acesta producand in blindaj o gaura ce difera in functie de natura si marimea incarcaturii ce formeaza jetul (se folosesc: magneziul; cuprul –o incarcatura de doar 20-50 grame poate produce un jet ce penetreaza blindaj din otel de 75 mm grosime, inclusiv caramida si beton cu grosimi mai mari de-atat; aluminiul –se pare ca este considerata cea mai ieftina alternativa), putand penetra blindaje de 24 cm grosime, viteza acestui proiectil fiind cuprinsa intre 1500-3000 m/s.
Spre exemplu MEFP/Magnesium Explosively Formed Projectile, conul jetului format continand magneziu (acesta se aprinde la formare). O incarcatura de doar 20-50 g de magneziu poate produce in blindaj din otel de 5 mm grosime, de la 2,50 m distanta de acesta, o gaura de 2 cm diametru, odata patruns in interior, jetul aprinde munitia, combustibilul, arde sau orbeste echipajul (efect de incendiere). Astfel de lovituri mai sunt numite de catre specialistii americani „Incarcaturi dirijate-concentrate”, si-ar contine doua tipuri –DFC/Directional Focused Charge (cumulativa. Efectul exploziei produce un jet de gaze de mare viteza si cu temperaturi extreme ce poate arde/strapunge multe tipuri de blindaj) si EFP/ Explosively Formed Projectile/Proiectil Exploziv Format/Proiectil Format prin Explozie. Conform expertilor, astfel de munitii au asupra tintei urmatoarele efecte: distructiv –se refera la efectul de perforare, de patrundere prin obstacol sau protectia tintei; efectul distructiv al schijelor ce rezulta din fragmentarea corpului componentei de lupta; efectul fugas, ce inseamna suflul rezultat in urma exploziei; efect de incendiere.
La variantele TOW -2/2A/2B secventa de functionare a rachetei este urmatoarea:
-motorul de mars/motorul principal este situat in centrul rachetei, acesta dispunand de doua duze de evacuare dispuse la 30° fata de axa longitudinala. Acest propulsor asigura rachetei aproximativ 680 kg forta de tractiune timp de 1,50 secunde (totusi, forta de tractiune variaza in functie de temperatura si umiditatea aerului), asigurand propulsarea rachetei la viteza maxima de zbor de aproximativ 1183 km/h. Activarea motorului de mars se face automat, prin intermediul unui circuit electric, la aproximativ 7 m distanta de lansator, imediat ce aripioarele stabilizatoare se deschid si se securizeaza (la aproximativ 0,10 s de la lansare). Motorul de lansare/start al rachetei contine patru bare de combustibil solid M-7, fiecare dintre acestea cantarind 544 g, per total, 2,176 kg. Motorul de start are diametrul de 5,33 cm si lungimea de 43,18 cm, ramane activ doar 1,50 s de la darea focului. Imprima rachetei viteza de maxim 274 km/h.
Cand acceleratia atinge 15G se initiaza automat secventa de armare (in functie de varianta, durata de „viata” a rachetei, odata lansata, nu depaseste 24 de secunde. Acceleratia maxima este atinsa la distante cuprinse intre 30-65 m fata de lansator, acestea depinzand de modelul rachetei. Secventa de armare se declanseaza cam dupa 0,50 de secunde de la atingerea acceleratiei maxime). Motorul de lansare ce ejecteaza racheta din tubul de lansare produce aproximativ 7 kg tractiune, timp de 0,35-0,50 de secunde (35-50 de milisecunde), accelerand racheta la viteza de aproximativ 274 km/h. Motorul de mars isi consuma resursa inainte ca „nasul” (sonda) rachetei sa fie complet extins (la varianta 2A/B), aripioarele stabilizatoare pliabile deschizandu-se pe masura ce sonda se extinde, activand motorul de mars prin intermediul unui circuit electric;
-variantele TOW 2/2A/2B dispun la partea posterioara de o lampa cu Xenon si o baliza termica pentru a putea fi urmarite si ghidate de catre senzori si operator prin intermediul completului de ochire si vizare IR si termic,TSU (TSU/Telescopic Sighting Unit/Unitate de Vizare Telescopica);
-dupa aproximativ 230 m parcursi in zbor de racheta, adica dupa 1,35 s de la lansare, senzorii IR din componenta TSU comuta automat de la modul “Camp larg de vizare/vizualizare/FOV/Field of Wiev” (peste 6°) la modul” MFOV/Medium Field of Wiev/Camp mediu de vizare/vizualizare” (peste 1,50°);
-dupa parcurgerea a aproximativ 350 m in zbor, adica dupa aproximativ 1,60 s de la lansare, TOW 2/2A/2B atinge viteza de 1185 km/h, ajungand la 500 m de lansator (considerata de catre unii experti ca fiind limita minima de eficienta) dupa 2 secunde de la lansare;
M65 AIRBORNE TOW SYSTEM
-dupa parcurgerea a aproximativ 520 m, atinsi dupa 2,34 s de la lansare, senzorii IR din componenta TSU comuta automat din modul MFOV in modul NFOV/Narrow Field of Wiev/ Camp Ingust de vizare/vizualizare (maxim 0,25°. Prin intermediul a 13 lentile de mare putere); -dupa 2,34 s de la lansare racheta ajunge la aproximativ 1000 m distanta de lansator, viteza scazand la aproximativ 921 km/h;
-dupa 8,60 s de la lansare, racheta ajunge la aproximativ 2 km distanta de lansator, viteza fiind de aproximativ 680 km/h. Ajunge la 3 km distanta de lansator dupa 14,80 s de la lansare, viteza fiind de aproximativ 493 km/h;
-dupa 20,50 s de la lansare, racheta ajunge la 3,75 km distanta de lansator, viteza fiind de aproximativ 422 km/h, aceasta fiind si lungimea maxima a firelor de ghidare –acestea sunt taiate automat (racheta poate zbura mai departe decat lungimea firelor de ghidare), racheta dispunand la partea posterioara de doua role pe care este infasurat cablul, una dintre role fiind dispusa la 90° fata de axa verticala, iar cealalta, la 270° fata de axa verticala, ambele role aflandu-se in interiorul rachetei. Firele de ghidare sunt extrem de rezistente, fiecare avand miezul compus din 1-5 fire de cupru (acestea avand rolul de fire conductoare, unele dintre acestea fiind rezerva in caz de rupere accidentala), ambele fire fiind imbracate intr-un plastic special ce absoarbe socurile, avand si rol de mascare;
-dupa 23,12 s de la lansare FSU se reseteaza automat, fiind gata pentru lansarea/ghidarea unei noi rachete.
BGM -71F TOW 2B AERO este varianta cu autonomie marita la 4,5 km a TOW -2B, aceasta avand aerodinamica si design imbunatatit, basca rezistenta la contramasuri. Racheta a fost modificata, ghidajul prin fir fiind inlocuit de cel wireless, prin radio-frecventa/RF. Aceasta racheta „ataca” blindatul de deasupra, penetrand blindajul acolo unde este mai vulnerabil, plafonul turelei/vehiculului. Are sistem imbunatatit de achizitie a tintelor ITAS, avand urmatoarele caracteristici: lungime 1,21 m; diametrul rachetei 14,70 cm; anvergura aripilor 46 cm; greutate 22,90 kg; viteza maxima 705 km/h; timp maxim de zbor 23 s; autonomie 4,50 km; in serviciul US Army, USAF si US Marines din anul 2005-2006. Se stie ca-n 2015, un TOW 2 costa 58908 $, pe data de 23 aprilie 2014, Arabia Saudita a comandat 14000 de unitati TOW 2 pentru suma de aproximativ 750 milioane de dolari… BGM -71F aflata inca in productie, doteaza cu certitudine SUA si Italia.
BGM -71H TOW BUNKER BUSTER (probabil ca mai este cunoscuta drept BGM -71G TOW) este destinata distrugerii cladirilor si a fortificatiilor din beton/caramida/pamant/material lemnos, aceasta racheta fiind destinata inclusiv razboiului urban, avand urmatoarele caracteristici: lungime 1,17 m; diametrul rachetei 14,70 cm; anvergura aripilor 46 cm; greutate 28,90 kg; viteza maxima 640 km/h; timp maxim de zbor 21 s; autonomie 3,75 km; ghidaj prin fir, insa se are in vedere trecerea pe ghidaj wireless; focos HE cu fragmentare; in serviciul US Army, USAF si US Marines din anul 2005, echipeaza cu siguranta Stryker, Cobra, Apache.
BGM-71 TOW a marcat in anul 2012, a 50-a aniversare…In lupta din Vietnam si pana astazi, cu mai mult de 650000 de unitati produse si exportata in peste 40 de tari,intalnita pe diverse platforme din intreaga lume, atat in aer cat si la sol, aceasta racheta nu si-a terminat nicidecum cariera. Firma producatoare, Raytheon, estimeaza ca numai US Army o va utiliza pana dincolo de anul 2025 (numai in anul 2016 preconizeaza achizitia a 1704 unitati TOW 2, la un cost de 87,50 milioane de verzisori), existand programe de dezvoltare a acesteia. Povestea TOW nu s-ancheiat nicidecum, asta-i sigur!
Te-am vazut, mi-ai placut, ce ramane de facut?
WW
SURSE DATE SI POZE: Wikipedia-Enciclopedia Libera, Internet. fas.org/man/dod-101/sys/land/tow.htm
www.designation-systems.net/dusrm/m-71.html
militaryedge.org/armaments/bgm–71–tow/
weaponsman.com/?p=20582
www.elgrancapitan.org/…/1165-bgm-71-tow-s…
www.actrus.ro/reviste/3_4_2002/r28.pdf
www.bga-aeroweb.com/…/BGM-71-TOW.html
www.raytheon.com/capabilities/…/tow_family/