La 3 martie se împlinesc 100 de ani de la momentul în care Zemstva (Consiliul judeţean) din Bălţi a decis în unanimitate votarea unei scrisori către Sfatul Ţării, în numele reprezentanţilor din tot ţinutul, în care îşi manifestă dorinţa de revenire la patria mama.

”Ştiind prea bine că acum o sută şi şase ani am fost furaţi cu de-a sila de la sânul dulce al mamei noastre scumpe cu care am făcut un trup şi un suflet; Ştiind prea bine că în vremurile acestea grele, când după ce ne va izbăvi Dumnezeu de tirania rusească, care ne-a apăsat, batjocorit şi întunecat atât amar de vreme, era să ne prăpădim în focul anarhiei bolşevice, iar România ne-a dat ajutor frăţesc în zile de grea primejdie, curăţindu-ne ţara de duşmani, dându-ne scutul, liniştea şi rânduiala pierdută; HOTĂRÂM în numele ţinutului nostru Bălţi să ne unim din nou cu scumpa noastră ţară-mamă: România, voind să împărţim cu ea frăţeşte tot norocul şi nevoile noastre viitoare ca şi în vremurile Moldovei lui Ştefan cel Mare.” se arată în moţiunea semnată, în unanimitate, de membrii Zemstfei de la Bălţi, transmite Radio Chişinău.

„Cine citeşte atent acest act emis de Zemstfa din Bălţi înţelege exact motivele pentru care s-a făcut Unirea şi condiţiile care existau în acel moment în Basarabia”, susţine profesorul Mihai Bărbulescu, doctor în areheologie şi autorul volumului monografic Bălţi 1918-1944.

”În judeţul Bălţi a fost mai întâi o cerere a ţăranilor adresată Zemstfei, care a discutat-o, a aprobat-o, şi în 3 martie a făcut acea scrisoare adresată Sfatului Ţării în care se cereau Unirea cu România. Este primul organism care vorbeşte şi cere unirea, cu trei săptămâni înainte ca aceasta să fie votată de Sfatul Ţării” menţionează Mihai Bărbulescu.

Balţiul, unde şi-a desfăşurat activitatea mai mult de un deceniu părintele mişcării de eliberare naţională a Basarabiei, Ion Pelivan, era un puternic centru naţional, potrivit istoricului Ion Negrei.

”În judeţul Bălţi, proprietarii ţăranii avea un cult pentru cultura românească. În condiţiile războiului civil care venea peste Basarabiei din partea Rusiei Bolşevice, la începutul lunii martie Zemstfa din Bălţi votează o primă declaraţie de unire cu România. Declaraţia a fost semnată de ţărani, intelectuali, medici şi profesori şi chiar de primarul oraşului Bălţi. În declaraţie se menţiona comunitatea de limbă, de istorie, de cultură, a populaţiei din judeţ şi din întreaga Basarabie”.

Unirea plutea în aer peste întreaga Basarabie aşa încât după declaraţia de unire de la Bălţi a urmat votarea unui document asemănător, la 13 martie 1918, de către Zemstfa de la Soroca. Întreaga populaţie îşi dorea, şi situaţia dicta necesitatea luării unei asemenea decizii de către Sfatul Ţării, potrivit istoricului Ion Negrei. Astfel încât, luând act de dorinţa majorităţii populaţiei şi ajutaţi de condiţiile internaţionale favorabile, la 27 martie Sfatul Ţării votează Unirea Basarabiei cu România.

 

Scrisoarea aprobată de Zemstfa de la Bălţi la 3 martie 1918

În ziua de 3 martie, ceasurile de dimineaţă, 20 reprezentanţi ţărani din Zemstva ţinutală (consiliu judeţean) a ţinutului Bălţi a prezentat la birou în numele reprezentanţilor din tot ţinutul următoarea “moţiune” sau dorinţă scrisă:

„Noi, mai jos iscăliţii ai Zemstvei ţinutului Bălţi, cu cinste vă rugăm să aveţi bunătatea ca, înainte de a intra în rânduiala zilei hotărâte pentru adunarea de astăzi a zemstvei, să puneţi la glăsuire dorinţa noastră arătată mai la vale, de a ne uni cu ţara noastră mama România.
Ştiind prea bine că acum o sută şi şase ani am fost furaţi cu de-a sila de la sânul dulce al mamei noastre scumpe cu care am făcut un trup şi un suflet;

Ştiind prea bine că în vremurile acestea grele, când după ce ne va izbăvi Dumnezeu de tirania rusească, care ne-a apăsat, batjocorit şi întunecat atât amar de vreme, era să ne prăpădim în focul anarhiei bolşevice, iar România ne-a dat ajutor frăţesc în zile de grea primejdie, curăţindu-ne ţara de duşmani, dându-ne scutul, liniştea şi rânduiala pierdută;
Ştiind prea bine că singuri sîntem şi prea puţini şi prea neputincioşi, pentru a ne putea ocârmui şi apăra singuri, fără a cădea din nou sub alt jug străin, care să ne facă iarăşi robi;
HOTĂRÂM în numele ţinutului nostru Bălţi să ne unim din nou cu scumpa noastră ţară-mamă: România, voind să împărţim cu ea frăţeşte tot norocul şi nevoile noastre viitoare ca şi în vremurile Moldovei lui Ştefan cel Mare.
Această hotărâre nestrămutată şi sfântă a noastră rugăm să fie trimisă fără întârziere Sfatului Ţării din Chişinău, pentru ca acesta, ascultând glasul nostru, să hotărască în grabă în numele întregii ţări: sfânta, mântuitoarea, mult dorita şi veşnica noastră Unire cu ţara noastră mamă România, în care ne punem nădejdea, căci ca bună mamă ne va garanta frăţie deplină şi drepturile căpătate de norod prin revoluţia din 1917.

Bălţi, în 3 Faur 1918.Urmează semnăturile…”

Preşedintele adunării Zemstvei, Costache Leancă, punând la vot, dorinţa celor douăzeci de reprezentanţi a fost aprobată în unanimitate.

Şi adunarea s-a transformat într-o sărbătoare improvizată. Deputaţii au strigat urale, „Trăiască Unirea şi România Mare”. Au cântat „Pe-al nostru steag e scris Unire”.

Sursa: Radio Chişinău via TVR Moldova

 

„Se întâmpla acum 100 de ani”