In vara anului 1942 America inca isi tragea rasuflarea dupa bocancul primit in plina figura din partea Japoniei. Daca in urma cu aproximativ sase luni SUA era in afara conflictului, care ravasea Europa de doi ani, acum era practic implicata in razboi pana peste cap.
In doar sase luni imensa capacitate economica a tarii si imensul potential uman au fost concentrate pentru razboi. Industria Americana si-a turat la maximum motoarele, zecile de mii de fabrici si uzine americane, santierele navale, fermele, lucrau non-stop pentru a furniza Americii si aliatiilor sai mijloacele necesare castigarii razboiului.
Yorktown aflat in reparatii la Peral Harbour, cu cateva zile inaintea ultimei sale batali
In multe companii industriale si in fermele agricole sau transporturi, femeile, cu sutele de mii, au inceput sa ia locul barbatilor, care erau concentrati pentru front. Un imens val de ura si patriotism biciuia economia americana, in incercarea de a produce armament. Japoniei ii sunase deja ceasul, dar inca nu aflase! Banuia insa…
Inca din primavera anului 1942 serviciul de informatii al armatei incerca sa sparga codul secret de comunicatii al Marinei Imperiale Japoneze si desi nu reusisera pe deplin, informatiile pe care le aveau deja indicau un nou atac masiv asupra unei locatii inca necunoscute. La inceputul verii insa responsabilii americanii aveau dovada: Midway urma sa fie atacata de cea mai mare flota combinata japoneza,. Mai mare si numeroasa decat cea care lovise Peral Harbour in decembrie “41.
Trebuie precizata ca miculul atol Midway nu avea absolut nici o valoare strategica sau economica, ci era doar cascavalul pe care Japonia il punea in cursa de soareci. Intentia lui Yamamato era sa atraga Flota Americana, inca nesemnificativa ca numar, intr-o batalie in care superioritatea portavioanelor japoneze (ca oamanii si ca numar), s-o pulverizeze, castigand astfel timp. Intregul plan japonez se baza pe elemental surpriza si pe distrugerea celor trei portavioane americane ramase in Pacific.
Torpiloare pregatite sa decoleze de pe Enterprise, in dimineata bataliei. Aproape toate avioanele torpiloare americane au fost doborate
Planul prevedea bombardarea insulei si atragerea Flotei Americane intr-o batalie de portavioane si, sperau japonezii, scufundarea portavioanelor americane. Astfel o flota japoneza formata din peste 160 de nave inainteaza spre Midway, in timp ce o alta, mult mai mica, ataca in Aleutine pentru a creea confuzie.
Probleme Japoniei era insa imensa! Americanii cunosteau planul, la fel de bine ca si comandantii japonezii si astfel elemental surpriza a fost de partea lor. Yorktown, avariat in batalia din Marea Coralilor, este adus la Peral Harbour si reparat in mare viteza, Midway-ul este intarit cu avioane si trupe, iar amiralul Chester Nimitz, comandatul Flotei din Pacific, ordona ieisrea navelor la lupta.
Astfel Enterpise, Yorktown si Hornet, impreuna cu navele lor de escorta parasesc Hawaii si se indreapta spre Midway, in asteptarea flotei japoneze.
Povestea acestei batalii este ciudata! Un lung sir de ghinioane i-a urmarit pe japonezi si i-a favorizat pe americanii. Intr-un mod extrem de ciudat soarta au fost cu totul de partea SUA.
Si…incepe!
Pe 4 iunie, dimineata, un hidroavion PBY Catalina decolat de pe Midway, descopera flota japoneza. In urma descoperirii inamicului toate avioanele americane, cu baza la sol, decoleaza pentru atacarea flotei de invaziei. Americani folosesc practic tot ce au de la B-17, la bombardiere in picaj! Aviatia Americana ataca furibund navele japoneze, fara escorta avioanelor de vanatoare, cu avioane vechi si slabe, insa cu toate aceaste cel putin sapte atacuri consecutive ale avioanelor decolate de la Midway hartuiesc apararea japoneza si imprastie navele. Nici macar o singura lovitura asupra vreunei nave japoneze, in schimb majoritatea aparateor SUA sunt doborate.
Concomitent aviatia japoneza ambarcata lanseaza primul atac asupra insulei, bombardand-o masiv. Din motive inca neclare comandatul grupului japonez de avioane cere executarea unui al doliea raid asupra Midway, si de aici incolo incep necazurile pentru japonezi!
Hiryu manevrand dimineata in fata atacurilor avioanelor B-17, decolate de la Midway
Tot Hiryu, dupa amiaza, cu putin timp inainte de scufundare…
In timp ce japonezii habarnuaveau de Flota Americana , portavioanele americane, intra cu prova in vant, accelereaza la maximum si se da ordinul de lansare: avioane torpiloare si bombardiere in picaj, escortate de aceasta data de avioane de vanatoare, decoleaze de pe toate cele trei portavioane americane si se indreapta spre o flota japoneza care inca nu stia de faptul ca Flota Americana din Pacific, le luase urma.
Intre timp avioanele japoneze erau reinarmate cu munitie pentru atacul la sol si in momentul in care aproape reusisera sa le inarmeze…cade lovitura de gratie! Un hidroavion japonez, decolat cu o intarziere de cateva ore!!!, descopera portavioanele americane! In acel moment japonezii intra in fibrilatie! Se anuleaza ordinal de atac asupra Midway si se ordona reinarmarea aparatelor cu munitie pentru atacul asupra navelor americane. Tehnicienii si mecanicii japonezi misuna innebuniti pe langa avioane inlocuind munitia. Nimeni nu mai are timp de respectarea normelor de protectie: bombe pentru atacul la sol sunt pur si simplu impinse mai incolo, rezervoare de combustibil sunt imprastiate pe puntile portavioanelor si toata lumea se pregateste in delir sa atace navele americane…
USS Yorktown la putin timp dupa ce primise o torpila in babord. Se poate remarca jetul de apa de la explozia torpilei.
Primele avioane americane care ajung deasupra flotei combinate japoneze sunt torpiloarele marinei. Acestea, desi s-au ratacit de vanatoarea proprie, ataca furibund portaviaonele inamice, la joasa inaltime, val dupa val. Escadrilele decollate dupa cele trei portavioane americane, ataca neintreupt, creand haos si mai important, atragand dupa ele aviaonele Zero care aparau portavioanele. Nici macar un singur aparat American nu reuseste sa loveasca ceva, in schimb aproape toate sunt doborate!
DAR…la 3000 de metri, fara nici un avion de vanatoare japonez pe langa ele, bombardierele in picaj americane, de pe Enterprise si Yorktown, privesc in jos! Intreaga flota de portavioane japoneze este acolo si ceasul razbunarii pentru Peral Harbour a sosit! Escadrila dupa escadrila, bombardierele americane se lanseaza in picaj pastrand formatia stransa. Zeci de avioane se pravalesc de la 3000 de metri, cu motoarele turate la maximum, spre puntile lipsite de aparare.
Japonezii sesizeaza tarziu moartea care vine din cer, antiaeriana deschide focul disperata, insa totul este in zadar! Pentru a fi siguri de lovitura, americanii lanseaza de la 600 de metri inaltime, mai jos decat normele lor si fac prapad! Trei portavioane japoneze sunt lovite de cel putin doua ori, unele chiar de trei ori. Puntile pline de bombe si combustibil si cu toate avioanele gata de decolare fac pur si simplu explozie. Trei vulcani de foc erup in mijlocul Pacificului, in timp ce aparatele amerticane mitralieaza cu furie navele inamice.
Astfel Akagi, nava amiral, Soryu si Kaga sunt distruse in cateva minute. Singurul ramas intreg este Hiryu, si asta pentru ca fusese despartit de flota in timpul atacurilor din dimineata aceea.
Ramasi intr-un singur portavion, japonezii ataca si ei. Grupul aerian de pe Hiryu decoleaza si se indreapta spre Flota Americana. Yokrtown este lovit de doua torplie, ia foc si iese din lupta, nu pentru mult timp insa. In acest timp pe singurul portavion ramas in viata, japonezii incep sa creada ca poate, poate, vor reusi. Avioanele sunt reinarmate si alimentate apoi, in mare viteza, decoleaza din nou.
Ghinionul japonezilor sunt insa echipele de control al avariilor de pe Yorktown. Acestea, in cateva ore, au reusit sa stinga incendiile si sa repuna nava pe linia de plutire si astfel al doilea val al atacului japonez va lovi aceeasi nava. Lovit de trei torplie portavionul american se inclina si stopeaza, insa nu moare. Nu inca.
In acelasi timp celelate doua portavioane americane lanseaza din nou. De aceasta data Hiryu nu mai scapa, fiind lovit si scufundat de aceleasi bombardiere in picaj. Cateva ore mai traziu Yorktown este torpilat a treia oara de un submarin japonez cu trei torpile: doua lovesc portavionul si-l scufuna pana la urma, a treia loveste si scufunda ditrugatorul Hamman.
Aceasta este, foarte pe scurt, povestea celei mai importante batalii din Pacific in WW2. O Flota Americana compusa din maximum 40 de nave, fara prea multa experienta, a reusit sa distruga gruparea de portavioane, considerate atunci cea mai buna din lume. Sutele de super-piloti japonezi morti avea sa coste Japonia, pana la urma, pierderea razboiului. Dar ce este de remarcat este spiritual cu care americanii au luptat la Midway. Avioanele americane au atacat neintrerupt si cu foarte multa hotarare, flota japoneza, desi nu aveau escorta, aveau aparate mult mai slabe decat japonezii.
Torpiloarele americane, lente si greoaie, nu au deviat nici macar un metru de la traiectoria lor la joasa inaltime, desi cadeau unul cate unul doborate de vanatoare japoneza. Nici macar unul singur nu a evitat si prin nebunia lor au facut loc bombardierelor in picaj…
Cateva ciudatenii insa sunt remarcabile: Yorktown atacat de trei ori, fiind mereu confundat cu o nava care nu fusese atacat, nici un avion de pe Hornet nu a lovit portaviaonele japoneze, hidroavionul japonez care a descoperit Flota Americana, a plecat cu o intarziere de cateva ore, in urma defectarii catapultei, altfel, americanii ar fi fost descoperiti inainte de a se reinarma avioanele pentru Midway, momentul perfect in care portavioanele americane au reusit sa atace.
O serie de ciudatenii, care alaturi de curajul nebunesc al pilotilor americani, au intors soarta razboiului.
Si cand te gandesti ca mai sunt unii care spun ca americanii nu sunt luptatorii de valoare! In mod sigur Nagumo, inainte sa-si ia viata in 1944, avea alta parere…dar el luptase cu ei!
FOTO: Wikipedia