Fabrica de la Reșița a produs peste un milion de unități
Românii care au reinventat bicicleta Pegas
După ce au cumpărat pe bani puţini brandul, doi tineri asamblează bicicleta din piese comandate în Taiwan
Contemporană cu epoca de aur a comunismului, când fluturau în vânt “zălog de legământ” cravatele pionereşti, în 1972, pe poarta Uzinei Mecanice Tohan ieşea prima bicicletă “Pegas” pentru adulţi. În 1975, se fabrică primele modele pentru copii, în 1980 modelele se diversifică, apărând bicicletele cu mai multe viteze (Pegas 1027 avea cinci viteze), iar, în 1990, este produsă bicicleta de munte cu 18 viteze şi frâne Cantilever. Numai că, o dată cu această ultimă înălţare, Pegas-ului ori i-au zburat penele, ori I s-au înmuiat aripile, fiindcă a urmat prăbuşirea definitivă. Acum un an, Andrei Botescu şi Alexandru Manda, cu încăpăţânarea lui Bellerofon (stăpânul miticului cal înaripat), cumpără marca Pegas, convinşi fiind că pot reînvia şi “duhul” legendarei biciclete cu nume de bidiviu.
“Made in Romania” via Taiwan
Oare cine nu-şi mai aminteşte de atât de dorita bicicletă cu şa lungă şi coarne înalte, curbate, care te făcea să te simţi aidoma unui rocker pe un Harley Davidson, chiar dacă viteza dezvoltată era de sub un cal putere? Au fost, însă, vremuri când Pegas-ul era recompensă pentru învăţătură, pentru bună purtare sau când, pur şi simplu, devenea chinuitoarea frământare a copiilor cu lacrimi în ochi, ce-şi implorau părunţii să le cumpere unul. Ei bine, la atâta amar distanţă de copilăria celor ce azi sunt oameni maturi, doi tineri întreprinzători vor să readucă bucuria juvenilă a copiilor-adulţi şi, implicit, a celor care, născuţi mai târziu, n-au cunoscut vremurile de aur ale bicicletei. Cum marca Pegas rămăsese a nimănui, după ce Uzina Tohan şi-a încheiat producţia, cei doi au făcut numai nişte formalităţi notariale, plătind taxele de rigoare, fără nimic altceva în plus. Au început să proiecteze piesele, apoi să comande matriţe la fabrici specializate din Taiwan şi din Europa, urmând să primească produsele cerute. O dată componentele primite, ei nu fac altceva decât să asambleze piesele cu o mână de angajaţi, şi după aceea, când bicicleta e gata, să o vândă fie din micuţa lor hală aflată în clădirea “Ciclop” din Capitală, fie prin comenzi on-line pe internet. Până în momentul de faţă deja se mândresc cu faptul de a fi vândut atât în ţară, cât mai ales la românii din diaspora, cu predilecţie în Canada. “N-am avut o altă afacere înainte, asta e prima pe care o încerc. Cu ceva timp în urmă, am avut nişte biciclete americane, mi s-au furat, n-am vrut să cumpăr chinezării de pe piaţă, ci mi-am dorit un Pegas. Am sunat la fabrică, mi s-a spus că nu se mai produc şi de aici mi-a încolţit ideea. Mi-am zis că trebuie să avem şi noi o bicicletă naţională. Cum am 35 de ani, am prins, copil fiind, bicicleta Pegas. Făceam aproape zilnic curse cu ea pe la Lizeanu şi prin parcul Circului. La Pegas-ul pe care îl producem noi folosim metal, oţel întărit, inox, plastic. Plătim fiecare piesă comandată în străinătate şi aici le asamblăm”, spune Andrei Botescu.
În doi timpi şi trei viteze
În spaţiul închiriat de la “Ciclop” proaspeţii afacerişti mai vând accesorii de bicicletă, căşti, încălţăminte sport şi tricouri imprimate, evident, cu reclame la Pegas. “Bicicletele se înscriu într-un trend eco ce ia amploare, iar cei care au maşini, la preţul atât de crescut al benzinei, poate-şi iau o bicicletă, care e mai sănătoasă şi aduce şi un plus la economiile zilnice. Am auzit că sunt unii care se plâng de preţul prea mare al bicicletei. Dar să nu se uite faptul că, pe vremea comunismului, o astfel de bicicletă costa între 1300-1700 de lei- adică aproape cât un salariu- iar astăzi costă între 1100-1300 de lei, deci tot cam cât un salariu, ba chiar ceva mai puţin. Ne-am dori să-i putem scădea preţul de cost, dar asta nu se va putea întâmpla decât atunci când vom face alături de alţi investitori, cu care suntem în discuţii avansate, o linie de producţie într-o fabrică de produs biciclete. La fel, poate sunt unii care se plâng că Pegas-ul nu are mai multe viteze. Dar ţin să menţionez că bicicleta noastră are frâna pe roata din spate de tip Torpedo, are o versiune cu trei viteze în butuc (poate nu sunt vizibile, pentru că se schimbă automat!), iar, pentru o bicicletă de oraş, mai mult de trei viteze nu ne propunem să facem, fiindcă oraşele mari nu sunt aşa de dificile. S-ar putea să ne gândim să facem şi una cu cinci viteze, dar asta nu ajută foarte mult. Butucii pe care-i folosim sunt butuci integraţi care-ţi dau o bună putere de mers, fără să-ţi trebuiască mai mult de atât. Vitezele, în fond, îţi îngreunează său îţi uşurează mersul pe pedale în funcţie de suprafaţă. Asta nu înseamnă că sunt viteze ca la maşini, dacă ai băgat într-a cincea, zboară!”, zâmbeşte Andrei.
Cu bicicleta la şosea
Ca să certifice eleganţa, calitatea, stabilitatea şi uşurinţa cu care se poate călări o bicicletă Pegas, Andrei face câteva ture demonstrative prin curtea “Ciclop”. Se constată că bicicleta lui are lanţ, aşa, ca să-i facă în ciudă refrenului piesei cântate de Mircea Baniciu “bicicleta n-are lanţ”. “Noile modele de Pegas or să ne vină în iunie. Bicicletele le vindem on-line, aici la Ciclop, pe site-ul nostru şi pe pagina de facebook. Cred că nostalgia românului după vremurile vechi ale Pegas-ului atârnă numai 50% în opţiunea cumpărătorului. În rest, te uiţi cum arată bicicleta, ce confort îţi oferă, te sui pe şa şi iei o decizie. Aşadar începem cu nostalgia şi, uşor-uşor, vom oferi şi alte modele. Anul ăsta avem patru modele noi, inspirate din trecut, vom face şi modele pentru oameni mici şi copii, cu roţi de 20 de inci. Orice ţară care se respectă se laudă cu brandurile ei, noi avem un brand naţional în Pegas şi-ar fi păcat să se piardă fără să fie exploatat”, mai adaugă Andrei Botescu, cu speranţa că va veni vremea când, măcar la sfârşit de săptămână, oamenii vor renunţa la maşini şi vor ieşi, sănătos şi ecologist, cu bicicletele la şosea.