Partea a II-a
Panzerkampfwagen V Panther A
Panzerkampfwagen V Panther, apare in inventarul armatei germane si ca SdKfz 171. El s-a nascut din dorinta germanilor de a avea un tanc superior T-34 sovietic, tanc de care fusesera puternic impresionati. Macar unul asemenator ca performante daca nu se putea unul superior, dar s-a avut in vedere si inlocuirea mai vechilor Panzer III/IV, ce incepusera deja sa fie transformate in tunuri autopropulsate datorita faptului ca erau depasite de evolutia blindatelor inamice, cu deosebire a celor rusesti, desi n-a reusit niciodata sa le inlocuiasca in totalitate. Unul dintre marii strategi ai luptei cu blindate, ce l-au “mosit” pe Panther, a fost Heinz Guderian, care a intuit in mod genial toate calitatile tancului sovietic T-34 –viteza, mobilitatea buna in teren moale datorita senilelor late, blindajul inclinat si tunul de mare calibru,cerand ca orice tanchist care se respecta, tancuri identice sau superioare acestuia, dorindu-si firesc recastigarea superioritatii germane in acest domeniu.
Drept urmare, pe data de 25 noiembrie 1941, Hitler ordona firmelor MAN (Maschinenfabrik Augsburg-Nurnberg AG) si DAIMLER-BENZ, prin vocea ministrului german al productiei de armament, Albert Speer, sa inceapa lucrul la un proiect de tanc mediu, care trebuia sa fie superior daca nu egal, cu T-34/76, sub denumirea de VK 3002/30.02, avandu-se in vedere urmatoarele specificatii: blindaj frontal de 60 mm; blindaj lateral si dorsal de 40 mm; blindajul turelei trebuia sa fie inclinat; viteza maxima pe sosea de 55 km/h, iar pe teren accidentat 40 km/h; greutate maxima cuprinsa intre 30-35 tone. Ca orice lingau care urmarea gratiile stapanului, Albert Speer intentiona sa prezinte noul blindat chiar de ziua de nastere a Fuhrer-ului, in aprilie 1942.
Primul nascut a fost cel al firmei Daimler-Benz, in ianuarie 1942, fiind de fapt o copie a sovieticului T-34, botezat VK 3002 DB (Daimler-Benz). Acesta a aparut rapid deoarece firma n-a dezvoltat, contrar traditiei germane, un proiect de la zero, preferand sa faca o copie a T-34; copie ce avea asemanari izbitoare cu originalul sovietic, in speta: turela, motorul Diesel, suspensiile, pozitia senilelor,etc. Fata de proiectul celor de la MAN, turela VK 3002 DB era mai mica, putand adaposti maxim 3 oameni, inclusiv inelul acesteia, ceea ce a facut ca pana la urma sa se renunte la proiect, dand castig de cauza firmei concurente, desi acesta parea a fi castigator, fiind preferat de catre Hitler. Desi poate parea ciudata aceasta alegere, ea a fost oarecum inspirata dar si fortata totodata. Inspirata, deoarece noua turela reclama o linie de productie complet noua, ceea ce ar fi intarziat productia blindatului si implicit sosirea sa pe front, si fortata, deoarece situatia frontului sovietic si aparitia noilor blindate in Armata Rosie, a grabit intrarea sa in productie, chiar daca existau inca multe imperfectiuni tehnice si defecte de proiectare (remediate in timp, Panther ajungand un tanc fiabil, ce v-a fi produs si v-a lupta in tandem, cu Tiger I/II).
VK 3002DB
Proiectul celor de la MAN a aparut la doar o luna dupa cel al firmei DB, purtand numele de VK 3002 MAN, avand o abordare traditionalista, specifica industriei germane de armament, cu transmisia si tractiunea pe fata, turela pozitionata central, motor pe benzina, suspensie formata din 8 bare de torsiune, caroserie lata si roti de rulaj suprapuse dispuse intercalate (de aici vor rezulta mari probleme pe frontul rusesc, asa cum vom vedea in cursul acestui articol. Suspensia si tractiunea se asigura prin roti zimtate pozitionate frontal, in zona mediana fiind dispuse opt roti captusite la exterior cu cauciuc, suspendate de bare de torsiune. Acest sistem complicat si greu de intretinut, a fost creatia profesorului Ernst Lehr, fiind inovativ –permitea distributia greutatii pe o suprafata mai lata a senile si o oscilatie mai rapida a barelor de torsiune, avand drept urmare deplasarea lina pe teren accidentat. Insa, pe drumurile desfundate din Rusia, rotile de rulaj suprapuse si dispuse intercalat aveau probleme, putandu-se bloca in urma acumularii noroiului si mizeriei care, in conditiile asprei ierni rusesti, ingheta.
VK 3002 MAN
Mai mult decat atat, in caz de lovitura directa, rotile erau extrem de greu de schimbat, cu atat mai mult la linia frontului si sub presiunea inamicului. Dealtfel, multe tancuri Panther au fost abandonate de catre echipaje datorita avariilor la calea de rulare in timpul luptelor, in speranta ca le vor recupera ulterior, ceea ce nu se intampla prea des. Asa au ajuns, in general, sovieticii, americanii, francezi si altii, sa puna mana pe ele), echipaj 5 oameni, greutate 35 tone (ulterior, aceasta a fost crescuta la 45 tone, in urma evaluarii planurilor initiale de catre Hitler, acesta cerand ca blindajul frontal sa fie crescut la 80 mm, inclusiv cel al turelei ce urma sa aiba 100 mm). Asa cum mentionam mai sus, firma MAN a primit din partea Comisiei de Evaluare si implicit din partea lui Hitler, confirmarea ca proiectul sau a fost cel ales, in data de 15 mai 1942 (acum, apare pentru prima data denumirea de Panther, botezat astfel de catre MAN), cerandui-se realizarea a doua prototipuri experimentale, ce urmau a fi realizate cel mai tarziu pana in septembrie, intentionandu-se demararea productiei de serie in toamna.
Inceputul n-a fost unul tocmai fericit, deoarece firma MAN n-avea utilaje suficiente si alte echipamente necesare constructiei noului blindat, basca linia de fabricatie ce trebuia modernizata in vederea demararii productiei, dar, cu toate acestea a fost capabila sa prezinte doua prototipuri in decembrie 1942- unul realizat din otel, cel de-al doilea fiind cel mai probabil doar o macheta din lemn la scara reala. Prototipul de otel a fost testat in poligonul de la Kummersdorf, intrand in productie in decembrie acelasi an.
Tancul avea placa frontala a blindajului groasa de 80 mm, fiind inclinata la un unghi de 55˚, fiind prinsa de restul caroseriei prin sudare (tanchistii Aliati au invatat rapid ca punctul slab al blindajului unui Panther ca si cel al unui Tiger, era situat in partea spate a acestuia, precum si in partile laterale, unde blindajul nu depasea 40-50 mm –solutie adoptata de catre inginerii germani, vrand-nevrand, pentru a nu creste si mai mult greutatea blindatului). De asemenea, in vederea cresterii rezistentei s-a utilizat si tehnica imbinarii placilor de blindaj,precum si dispunerea unor placi de blindaj pe lateralele tancului cu rol de protectie a rotilor in fata unor lovituri directe.
Zimmeritul
Din septembrie 1943, Ernst Lehr, a dispus de un strat protector anti-magnetic, numit Zimmerit, destinat protectiei impotriva minelor magnetice –solutie extinsa la toate tancurile operationale (interesant este faptul ca echipajele adoptau solutii ad-hoc pentru cresterea nivelului de protectie, in special la turele, montand pe aceasta piese, roti, senile de schimb, cutii metalice, plase, crescand greutatea tancului si implicit, solicitarile la care era supus motorul si transmisia, chestie interzisa de catre fabricanti. Dar cum nu fabricantii luptau, viata lor nefiind in pericol, tanchistii germani nu se prea sinchiseau de protestele si indicatiile lor).
Panther A cu zimmerit, 1943
Zimmeritul, a inceput sa fie folosit masiv incepand cu septembrie 1943, pe majoritatea vehiculelor blindate, mai putin pe transportoarele de trupe. El avea rol de protectie a blindajului in fata minelor magnetice (aceste mine aveau atasati magneti la partea inferioara, ceea ce permitea prinderea lor de blindaj. Rusii foloseau masiv asemenea mine, ce au facut prapad printre blindatele germane la Kursk), fiind dezvoltat de catre compania Chemische Werke Henschel AG din Kassel (sunt surse care mentioneaza drept producator al Zimmeritului, firma CW Zimmer din Berlin –ce fabrica vopseluri pentru intreaga armata germana, firma care cel mai probabil era producatoarea Zimmeritului. Cu toate acestea, Zimmerit si compusi ai acestuia, s-au gasit la mai multe fabrici chimice, spre exemplu, doar la fabrica Karl Freudenburg AG din Weinheim, britanicii au capturat 100 de tone din acest material. La fel si la I.G. Farbenindustrie AG din Hochst, ce producea material plastic si vopsele de camuflaj, au fost gasite mari cantitati de acetat de vinil, caruia ii spuneau Mowilith 20, ce avea in compozitia sa 50% solutie de benzen, gasindu-se documente care demonstrau vanzarea acestuia catre CW Zimmer, incepand cu iulie 1943).
Aliatii au luat cunostinta de acest nou material protector la inceputul anului 1944, de la prizonieri germani si blindate capturate, incercand sa-i afle compozitia. Compozitia Zimmeritului au aflat-o, ea fiind confirmata ulterior, dupa capitulare, pe data de 14 august 1945, de catre comisia de evaluare si verificare ce a descins la fabrica din Kassel, ea fiind compusa din: sulfat de bariu 40%; acetat de vinil, folosit ca liant sau adeziv, similar cu lipiciul de lemn 25%; ocru, folosit ca pigment 15%, acesta dandu-i culoarea galben inchis specifica; sulfurat de zinc, ZnS, 10%; rumegus 10%. Datorita cererii mari, Zimmeritul s-a produs si la fabrica din Berlin, fiind trimis pe front in butoaie ermetice, avand o consistenta moale, asemanatoare chitului.
Cu toate acestea, Zimmeritul era dificil de aplicat, chiar periculos pentru personalul militar, deoarece continea acetona –un solvent foarte volatil si cu miros intepator, nu putine au fost cazurile in care militarii s-au intoxicat de la mirosul acestuia. De aceea, se recomanda utilizarea si manipularea sa doar de catre personal instruit, ceea ce nu era intotdeauna cu putinta pe linia frontului. Etapa de aplicare era anevoioasa si de durata, avand patru etape:
– suprafata blindatului pe care urma sa fie aplicat compusul nu trebuia intai curatata, nu in mod obligatoriu, dar se recomanda acoperirea in prealabil a acesteia cu un strat protector de grund anticoroziv. In general, pe linia frontului, se acopereau toate suprafetele blindatului la inaltimea maxima a unui om stand in picioare, dar, la fabrica, se acoperea aproape intregul blindat;
– Zimmeritul se aplica in doua straturi, cu ajutorul mistriei si spatulei, unelte folosite in constructii. Dealtfel, de asa ceva se ocupau, in general, militari care in viata civila fusesera zugravi. Primul strat nu trebuia sa depaseasca 5 mm grosime, fiind impartit cu ajutorul marginii spatulei in patrate, ce aveau rolul de a creste aderenta pentru stratul al doilea, fiind lasat timp de 24 ore sa se usuce. Al doilea strat, se aplica obligatoriu cu o grosime mai mica de 5 mm, fiind marcat cu linii ondulate cu ajutorul unui pieptene cu dintii din metal, acest model avand rolul de camuflaj si a scadea pe cat posibil suprafata de contact a minelor magnetice –acestea, practic nu puteau fi atasate de suprafata;
– Ultima etapa consta in arderea intregii suprafete cu ajutorul unei lampi cu gaz, pentru a se intari si solidifica. Pe front, nu intotdeauna se putea realiza asa ceva, si, in acest caz, Zimmeritului ii trebuia 8 zile cu temperaturi medii, pentru a se usca.
Tiger I acoperit cu Zimmerit
Folosirea Zimmeritului n-a insemnat protectie 100% pentru echipaj, fiindca vanatorii de tancuri sovietici, spre exemplu, s-au adaptat rapid, atasand minelor curele, sfoara, sarma, si agatandu-le de proeminentele turelelor (bare, trape, suporturi, etc); solutie adoptata si de catre Aliatii vestici.Ulterior, unele dintre tancurile Panther au avut portiunea frontala a turelei dotata cu o piesa curbata, de forma cilindrica, de 100 mm grosime, ce s-a dovedit o solutie nu tocmai inspirata –proiectilele deviate de catre partea inferioara a acestei piese,puteau ricosa in directia conductorului sau a operatorului radio, acestia fiind aparati de blindaj redus.
– Va urma-
WW
Blindate care au facut istorie – Panther si Tiger, felinele germane (III)
SURSE DATE SI POZE: Wikipedia, Enciclopedia Libera. Internet.
www.mapn.ro/…/Armata%20romana%20si%20evolutia%20armei%2…
www.oocities.org/…/pzpanther/pzpanther-d…
zonepsico.wordpress.com
www.bzi.ro/proiecte-imposibile-tancul-nazist-de-1-000-de-tone-2065…
www.wwiivehicles.com/…/pzkpfw-v.asp –
www.cartula.ro/forum/topic/987-romanian-panther-colors/
wehrmacht-history.com
ww2drawings.jexiste.fr/…/German-Armor.h…