Partea a IV-a
Panther. Sistemul de vizare cu infrarosu
Cateva tancuri Panther au fost echipate cu dispozitive speciale pentru vedere pe timp de noapte. Interesant este faptul ca germanii dezvoltasera sistemul inca din 1936, dar abia dupa ce au pierdut initiativa pe toate fronturile si-au adus aminte de el (deplasarea tancurilor pe timpul zilei devenise extrem de periculoasa datorita superioritatii aeriene covarsitoare a Aliatilor, incepand din 1943, si, drept urmare, acestea se deplasau doar noaptea, la adapostul intunericului, ceea ce punea mari probleme in ceea ce priveste siguranta). Echipamentul montat pe Panther G, purta numele de FG-1250, montat deasupra turelei (proiector infrarosu/infrarot-scheinwerfer), avand in interiorul blindatului convertizorul de imagine, numit Biwa (Bildwandler – convertizor de imagine) de catre echipaje, ce transforma imaginea in infrarosu într-o reproducere vizibilă, inclusiv pentru conductor.
FG-1250
Proiectorul avea puterea de emisie de 200 wati, permitand distingerea tintei, teoretic, pe timp de noapte, in conditii ideale, la maxim 600 m. Echipajele faceau cunostinta cu acest sistem la Scoala de Blindate de la Fallingsboostel (in nordul Germaniei, in apropiere de Hanovra, unde se familiarizau cu conducerea blindatelor pe timp de noapte si modul de vizualizare si incadrare a tintelor. Echipajele nu erau foarte incantate de el deoarece limita folosirea tunului, tintele fiind vizibile de la maxim 600 m, ceea ce era putin pentru performantele tunului, punand in pericol siguranta echipajului si a blindatului, ce putea fi lesne detectat de inamic datorita razei mici de actiune a sistemului infrarosu). Asemenea sisteme au fost atasate si la tunurile AT, la camioane si tunuri autopropulsate, etc –in numar mic, probabil cu putin peste 1000 de exemplare.
Macheta Panther F cu sistem de vizare in infrarosu
Panther G cu Sistem de vizare
Nu se stie cu certitudine numarul total al tancurilor Panther ce dispuneau de aceste sisteme (probabil ca n-au fost mai mult de 20-30 de unitati realizate pana in aprilie 1945, desi in octombrie 1944 se avea in vedere echiparea a cel putin 70 de exemplare), dar se stie ca la inceputul lui 1944 existau 3 exemplare, numite probabil Sperber/Soimul (“Soimul de noapte” dupa unele surse. Tancurile ce dispuneau de acest sistem erau inscriptionate cu litera “F”). Se pare ca se intentiona, la ordinul lui Hitler, folosirea acestor blindate in cadrul ofensivei din Ardeni, ceea ce dupa toate probabilitatile nu s-a intamplat. De asemenea, este foarte probabil ca Armata 6 Panzer sa fi avut asa ceva in apararea Budapestei. Cel putin 10 Sperber au fost dispuse in apararea Berlinului, in cadrul Diviziei Panzer Muncheberg, unde, se pare, ca au fost distruse in totalitate, fara a se sti daca au actionat pe timpul noptii. Asemenea proiectoare in infrarosu (aveau 600 mm in diametru) au fost montate pe vehicule semisenilate Sd.Kfz.251/20, vehiculele fiind botezate Uhu/Bufnita, si insoteau tancurile Panther in atacurile de noapte.
Semisenilata Sd.Kfz.251/20, Uhu/Bufnita
Vehiculele erau insotite intotdeauna de catre o echipa Panzergrenadier echipata cu pusti de asalt echipate cu lunete pentru vedere nocturna (Sturmgewehr 44/StG 44, echipata cu luneta in infrarosu, ZG 1229 Vampir. StG 44, era o arma de asalt excelenta, considerata de catre istorici germani drept sursa de inspiratie pentru celebra Kalashnikov sovietica, aparuta in dotarea trupelor la sfarsitul lui 1943, avand urmatoarele performante: calibrul 7,92 mm; greutate: 5,54 kg; lungime 940 mm; lungimea tevii 419 mm; rata de foc 550-600 proiectile/minut; viteza initiala a proiectilului 685 m/s; distanta maxima de tragere: la foc automat 300 m/semi-automat 600 m; incarcator detasabil cu 30 cartuse).
Sturmgewehr 44/StG 44
Sturmgewehr 44/StG 44, dotata cu luneta in infrarosu ZG 1229 Vampir
Luneta in infrarosu ZG 1229 Vampir, echipa asa-zisii Nachtjager (vanatori de noapte), intregul sistem cantarind peste 5 kg, fiind compus din: baterie dispusa intr-o caseta din lemn ce deservea sursa de iluminare; inca o baterie dispusa in locul mastii de gaze ce deservea convertorul de imagine; luneta telescopica. Sursa de iluminare era compusa dintr-un bec normal din tungsten ce dispunea de un filtru special ce permitea doar emisii de lumina in infrarosu.
Anglo-americanii, se pare, au fost primii care au intalnit astfel de sisteme in februarie 1945, desi inca din 1944 Wehrmacht-ului ii fusesera livrate 310 exemplare, utilizate, pentru inceput, de catre tragatorii de elita, dar ulterior, au echipat si un numar mic de mitraliere MG-34/42 (sovieticii au dat de ele la Berlin). Aceste vehicule semisenilate, asigurau, cel putin in teorie, lovirea tintelor pe timp de noapte de la 2,5 km. Se pare ca doua asemenea semisenilate erau in evidentele Diviziei 116 Panzer, la mijlocul anului 1944. Americanii au avut dea face cu aceste semisenilate si cu tancuri Panther/Sperber, pe data de 21 aprilie 1945, cu certitudine, pe Canalul Weser-Elba, intr-un atac de noapte –nu se stie daca blindate americane au cazut victima acestora, dar au avut pagube materiale si umane, panica fiind mare datorata faptului ca n-au stiut cine si ce ii ataca pana cand n-au tras rachete luminoase. A cazut victima certa acestor blindate ce apartineau acum, in aprilie 1945, de Divizia Panzer Clausewitz, un pluton intreg de blindate britanice Comet (in apropiere de Uelzen), dar potentialul imens al tehnologiei IR fusese deja dovedit, a fost insa prea tarziu pentru germani, nu si pentru anglo-americani si sovietici care l-au studiat indeaproape dupa capitulare. Oricum, despre germani nu se poate spune nicicum ca n-au avut geniu tehnic si realizari militare de exceptie, chiar americanii recunosteau ca in privinta anumitor sisteme de arme si echipamente militare, erau cu 5-10 ani inaintea lor. Nu degeaba au alergat americanii, britanicii, sovieticii, chiar si francezii, dupa capitularea Reich-ului, sa puna mana pe inginerii si savantii germani. Stiau Aliatii vestici si sovieticii ce stiau, iar Razboiul Rece se prefigura deja!
Desi se intentiona demararea productiei de serie cel mai tarziu la inceputul lui 1944, ea n-a inceput niciodata, unul dintre motive fiind lipsa materiilor prime, bombardamentele Aliatilor ce au distrus fabrici si facilitati de productie (Aliatii vizau cu inversunare uzinele producatoare de Panther si Tiger, inclusiv cele ce produceau motoarele Maybach, din motive lesne de inteles. Unele fabrici, din cauza distrugerilor suferite, si-au incetat productia timp de 5 luni, incepand cu aprilie 1944), dar si datorita faptului ca nu mai exista loc si timp pentru noi proiecte (unele dea dreptul megalomanice si ireale, pe care le vom descrie in cursul acestui articol. Fascinante, dar irealizabile!) datorita situatiei dezastruoase a frontului si cererii masive de blindate (productia nu mai reusea sa acopere pierderile, spre exemplu, doar in septembrie 1944 au fost pierdute 692 de tancuri Panther, dintr-un total de 2304 unitati disponibile pe front. Pentru a ne face o imagine clara a efortului urias depus de catre industria germana, in ciuda bombardamentelor si a distrugerilor suferite, iata care era productia medie de Panther: 148 de unitati pe luna la nivelul anului 1943; 315 unitati pe luna in 1944; ajungand la peste 6000 de unitati realizate in total, in martie 1945-tanc ce ocupa locul trei ca exemplare produse in total, dupa Sturmgeschutz III (9408 unitati) si Panzer IV (8298 unitati).
La inceputul lui 1944, firma MAN a primit totusi incuvintarea sa realizeze doua prototipuri, dar, in aprilie, s-a constientizat faptul ca industriei germane ii era peste puteri a incepe lucrul la un nou blindat. Oricum, Panther II, dupa unele surse germane, Panther F(Ausf F), a aparut din necesitatea modernizarii substantiale a tancului Panther, ce urma sa aiba urmatoarele caracteristici: greutate 47 tone; echipaj 5 oameni; motor Maybach HL 230 P30, pe benzina, 12 cilindri, 700 CP; viteza maxima: pe sosea 55 km/h/30-40 km/h, in teren accidentat; autonomie: pe sosea, 240 km/in teren accidentat 146, km; rezervor intern de combustibil de 700 litri; lungime 6,60 m; latime 3,40 m; inaltime 2,90 m; armament: un tun calibrul 75 mm, KwK 42 L/100 (mai era cunoscut drept KM) –o modernizare a KwK 42 L/70 si doua mitraliere 7,92 mm, MG-34, dintre care una coaxiala cu tunul; blindaj cuprins intre 16-150 mm. Panther F, urma sa fie un vehicul de genul “trei in unul”, avand sasiul specific Panther G, tunul KwK 42, dar cu teava marita si turela Schmalturm, calea de rulare si suspensiile fiind revizuite, identice cu cele de pe Tiger –cantarind peste 12 tone.
Panther F
Din pacate pentru germani si din fericire pentru Aliati, acest prototip n-a fost terminat pana la sfarsitul razboiului. Mai aveau nevoie de doar cateva zile ca sa-l termine, atunci cand sovieticii au capturat fabrica Daimler-Benz de la Berlin-Marienfelde, ei punand mana pe 4 sasiuri de Panther F/Panther II (proveneau de la Panther G) si mai multe turele Schmalturm. Tunul KwK 42, avea urmatoarele caracteristici: calibrul 75 mm/70 calibre; lungimea tevii 5,25 m; tunul era semi-automat, avand recul maxim de 430 mm; cantarea 1000 kg; bataie maxima 10 km; sisteme optice de ochire si vizare: TZF-12/12 a si Sfl.ZF; putea distruge blindaj de: 138 mm de la 100 m/124 mm de la 500 m/111 mm de la 1000 m/99 mm de la 1500 m/89 mm de la 2000 m; proiectile: Pzgr.39/42 (Panzergranate 39/42, cu urmatoarele caracteristici: greutate obuz 14,3 kg; explozibil –RDX; lungime obuz 640 mm; viteza initiala a proiectilului 925 m/s)/Pzgr. 40/42 (Panzergranate 40 Hk, proiectil perforant AT cu miez din tungsten, cu urmatoarele caracteristici: greutate obuz 11,55 kg; lungime obuz 875,2 mm; viteza initiala a proiectilului 1120 m/s; putea penetra blindaj de: 194 mm de la 100 m/124 mm de la 500 m/111 mm de la 1000 m/99 mm de la 1500 m/89 mm de la 2000 m)/Sprgr.42 (Sprenggranate 42, proiectil cu mare putere de explozie, cu urmatoarele caracteristici: greutate obuz 11,14 kg; lungime obuz 929,2 mm; viteza initiala a proiectilului 700 m/s).
Tunul calibrul 75 mm, KwK 42 L/70
Tunul calibrul 75 mm, KwK 42 L/70 (in evidentele germane apare sub denumirea de “7,5 cm, Panzerabwehrkanone 42”), realizat de catre firma Rheinmetall-Borsig AG din Unterlub, avand incarcare semi-automata si o rezerva interna de 79 proiectile, tubul proiectilului tras fiind evacuat automat dupa tragere, putand fi reincarcata rapid. Arma era performanta, lungimea tunului, supradimensionarea camasii proiectilului si energia cinetica mare a acestuia, asigurau calitati deosebite in penetrarea blindajelor inamice. Mai mult decat atat, traiectoria proiectilului era una mai mult dreapta ceea ce marea acuratetea loviturii, darea focului se facea electric. Unii experti considera tunul de pe Panther superior celui de 88 mm de pe Tiger (KwK 36 L/56), in ceea ce priveste capacitatea de perforare a blindajelor.
Blindajul de forma cilindrica ce proteja tunul, descris mai sus,spre exemplu, cu greu putea fi perforat de tunul calibrul 76 mm de pe T-34, dar nici cel de calibrul 75 mm de pe Sherman-ul american nu era mai breaz (daca un Sherman avea ghinionul sa dea de un Panther, victima scria pe el, chiar si de la 2000 m). Arma avea urmatoarele caracteristici: calibrul 75 mm; lungime 5,25 m; greutate 1000 kg; elevatie cuprinsa intre -8˚/+18˚(la Panther I Ausf A); arma era montata in turela putandu-se roti 360˚; sistem de vizare si ochire: TZF 12, TZF 12a, TZF 13, SfiZF, WZF 2/2;recul maxim 430 mm; proiectile: Pzgr.39/42 (Panzergranate 39/42) –penetrare blindaj, exploziv de mare putere (RDX), greutate proiectil 7,2 kg; viteza initiala a proiectilului 925 m/s; putea penetra blindaj de: 138 mm de la 100 m/124 mm de la 500 m/111 mm de la 1000 m/99 mm de la 1500 m/89 mm de la 2000 m; Pzgr 40/42 (Panzergranate 40/42) –proiectil AT din tungsten, greutate proiectil 4,75 kg; viteza initiala a proiectilului 1120 m/s; putea penetra blindaj de:194 mm de la 100 m/174 mm de la 500 m/149 mm de la 1000 m/127 mm de la 1500 m/106 mm de la 2000 m; raza maxima de actiune a tunului era de 10 km, putand trage si cu proiectile HE, Sprgr.42 (Sprenggranate 42) –greutate proiectil 5,74 kg, viteza initiala a proiectilului 700 m/s –dar era rar utilizat in rol de sprijin de artilerie. Majoritatea tancurilor Panther aveau munitia dispusa in turela, ceea ce reprezenta un mare pericol in caz de perforare a acesteia, unul dintre punctele slabe ale acestor tancuri.
Datorita performantelor sale, dupa razboi, arma a fost fabricata de catre francezi, sub numele de CN-75-50, echipand tancul AMX-13. Chiar si Israelul a folosit aceasta arma, ea fiind montata pe tancuri Sherman ce aveau turela modificata, numite de catre ei, Super Sherman.
AMX-13
Blindate care au facut istorie-Panther si Tiger, Felinele Germane (V)
WW
SURSE DATE SI POZE: Wikipedia, Enciclopedia Libera. Internet.
www.mapn.ro/…/Armata%20romana%20si%20evolutia%20armei%2…
www.oocities.org/…/pzpanther/pzpanther-d…
zonepsico.wordpress.com
www.bzi.ro/proiecte-imposibile-tancul-nazist-de-1-000-de-tone-2065…
www.wwiivehicles.com/…/pzkpfw-v.asp –
www.cartula.ro/forum/topic/987-romanian-panther-colors/
wehrmacht-history.com
ww2drawings.jexiste.fr/…/German-Armor.h…