PARTEA a II-a
O alta varianta interesanta era tancul aruncator de flacari, OT-26, aparut probabil in anul 1931, ce avea doua mitraliere DT, calibrul 7,62 mm, una fiind dispusa in turela, coaxiala cu aruncatorul de flacari. Au fost nereusite, raza maxima de actiune a aruncatoarelor de flacari fiind scazuta, ceea ce le facea extrem de vulnerabile la focul inamic. Rezervorul intern de lichid inflamabil marea deficientele blindatului, acesta devenind extrem de periculos pentru echipaj, care, in caz ca blindatul era lovit, se prajea rapid.
Mitraliera DT 7,62mm
Au mai fost si alte variante de tanc aruncator de flacari, bazate pe modelul T-26 din 1933, numite OT-130/133 (realizate in numar mare, acestea mai sunt cunoscute si ca KhT-130/133, in inventarul Armatei Rosii), si acestea slabe. OT-130, avea urmatoarele caracteristici: greutate 10 tone; lungime 4,65 m; latime 2,44 m; inaltime 2,08 m; motor GAZ T-26, pe benzina, 4 cilindri, 90 CP; viteza maxima: pe sosea 35 km/h/in teren accidentat 15 km/h; autonomie: pe sosea 170 km/in teren accidentat 110 km; blindaj cuprins intre 6-15 mm; echipaj 3 oameni; armament: o mitraliera coaxiala cu aruncatorul de flacari, DT, calibrul 7,62 mm cu o rezerva interna de 3150 cartuse/un aruncator de flacari KS-25, cu o raza maxima de actiune de 45 m, avand rezervorul de lichid inflamabil dispus in interiorul vehiculului, aflat in partea stanga a compartimentului de lupta, la care se adauga rezervorul de aer comprimat, ceea ce micsora mult spatiul destinat echipajului (aruncatorul putea trage de maxim 31 ori, fiecare sarja durand cate o secunda). Nu erau echipate cu sistem radio, dar, un numar mic de vehicule dispuneau de sistem de interfonie. Peste 400 de unitati au fost fabricate in perioada 1936-1939, finlandezii capturand o gramada in timpul razboiului de iarna. OT-133/KhT-133, avea performante asemanatoare, dar greutate marita la 10,5 tone. Au fost realizate 269 de unitati intre anii 1939-1940.
OT-130 in campul muncii
OT-133 in 1941
Acest blindat are un CV impresionant in ceea ce priveste participarea la lupte. El a debutat in 1933 in Spania, unde peste 300 de unitati au luptat de partea republicanilor. Aici, tunul de calibrul 45 mm a facut praf blindatele germane si italiene, ce luptau de partea nationalistilor lui Franco. Atat de impresionati au fost acestia de T-26S, incat au oferit o mare recompensa pentru capturarea unui exemplar. Cu toate acestea, T-26 era vulnerabil in fata tunului AT german de calibrul 37 mm. La fel de bine s-a comportat T-26 in timpul conflictelor cu japonezii, in 1938-1939, unde tunul de calibrul 45 mm a facut praf toate blindatele inamice intalnite.
Nu la fel de bine s-au comportat in Finlanda, unde sovieticii au pierdut cel putin 1600 de tancuri, dintre care mare parte erau T-26S. Aici, rusii au invatat o lectie importanta, luand masuri cu noile tancuri ce erau atunci in proiect, precum T-34.
Insa, T-26 si-a gasit adversari cu adevarat redutabili, abia atunci cand au luptat impotriva germanilor, incepand cu anul 1941, in speta, Panzer I/II/III/IV. Daca Panzer I/II erau o gluma, altfel stateau lucrurile in privinta variantelor III si IV. Panzer III si IV, erau superioare T-26 in ceea ce priveste viteza si blindajul (acesta era cuprins intre: 5-70 mm la Panzer III/10-80 mm la Panzer IV), dar variantele I si II nu-i puneau probleme. Cu toate acestea T-26 s-a comportat meritoriu, tunul sau de 45 mm distrugand de aproape, mare parte a panzerelor germane, datorita vitezei mari a proiectilului. Mai mult decat atat, germanii si-au dat seama rapid ca tancurile lor au blindaj insuficient, si, nu mult dupa aceea, Panzer II/III au inceput sa primeasca alte sarcini, fiind transformate in tunuri autopropulsate si vanatoare de tancuri (Wespe, Marder II).
T-26S
Oricum, datorita proastei coordonari din partea Stavka, lipsei de experienta a echipajelor, proastei intretineri a blindatelor si dominarii spatiului aerian de catre germani, un numar imens de T-26 s-au pierdut in primele saptamani de razboi. De altfel, germanii raportau la doua luni de la inceperea Operatiunii Barbarossa, capturarea sau distrugerea a cel putin 14000 de blindate sovietice. De asemenea au capturat un numar mare de vehicule blindate sovietice (multe aflandu-se inca in parcuri, noi noute, altele, fiind abandonate din lipsa de combustibil sau defecte), printre care: 900-1100 de tancuri T-26; 300-500 de tancuri BT, in marea lor majoritate fiind varianta 7; peste 45 de tancuri T-34 si cateva KV. Contrar obiceiului de a folosi masiv tehnica capturata, asa cum au facut in Franta, germanii le-au folosit in numar limitat, cel mai probabil din lipsa de personal.
Abia cand situatia a devenit grava, cu deosebire incepand din 1942, iar blindatele proprii au inceput sa se imputineze intr-un ritm alarmant, germanii au inceput sa folosesca tancurile sovietice capturate, cu deosebire T-34 (unele dintre aceste tancuri fusesera recuperate de pe front, fiind duse la Riga pentru reparatii si modernizari. Modernizarea consta in principal in montarea echipamentului radio german) si KV (probabil au fost 50 de unitati, folosite de catre diviziile 1/8/22 Panzer), pe care le considerau superioare panzerelor, ceea ce era adevarat. Oricum, in luna octombrie 1941, cel putin 100 de tancuri sovietice de captura, printre care se numarau T-26, BT si T-60, erau folosite de diferite unitati germane. Pe 30 mai 1942, apar in evidentele Grupului de Armate de Centru, tancuri de captura, precum: 9 T-34; un KV-1; doua KV-2. In primavara lui 1943, dupa luptele de la Harkov, Divizia SS “Das Reich” a capturat peste 50 de tancuri T-34 si un numar nedefinit de KV-1/2, dintre care au transferat Diviziei SS “Totenkopf” , 22/25 de unitati. Oricum, in data de 30 decembrie 1944, se pare ca mai erau inca operationale in Wehrmacht, 28/39 de tancuri T-34.
Interesant este faptul ca germanii au transferat in Franta cateva T-34, pentru a le folosi in scop de instructie. Desi informatia n-a fost confirmata decat de catre veteranii ce au participat la debarcarea din Normandia, in iunie 1944, se pare ca doua/trei T-34 au participat la lupte in cadrul Diviziei SS “Das Reich”. Si in Romania sovieticii au capturat/distrus un numar nedefinit de T-34 si SU-85, ce luptasera de partea germanilor. Un numar mic de tancuri KV au fost duse in Germania pentru evaluare (cel mai probabil in 1942-1943), dintre care unul a fost capturat de catre armata americana la una dintre uzinele Krupp (acesta era un KV-1), in luna aprilie 1945.
Tancurile BT
Un alt stramos al tancului T-34, a fost BT (Bistrochodny Tank/Tanc Rapid). Seria BT (2/5/7/7M), a debutat la inceputul anilor *30. Pentru a putea intelege pe deplin cum a aparut acest blindat extrem de rapid in URSS, tara ce se afla inca in dezvoltare, neavand inca o industrie grea dezvoltata pe deplin, este necesar sa facem o paranteza. BT, a aparut din celebrul tanc Christie, al carui creator a fost J. Walter Christie. Acesta, s-a nascut in SUA in anul 1865 (River Edge, New Jersey), inginer stralucit, ce a avut mai multe proiecte militare, precum si mai multe joburi in cursul vietii sale, precum: consultant tehnic la o companie de navigatie; proprietar al unei fabrici ce construia masini destinate pompierilor, si altele.
Legat de proiectele militare, J.W. Christie a debutat in anul 1916, cand a dezvoltat pe baza unui contract cu US Army, un afet autopropulsat pentru tun de calibrul 210 mm (contract ce a dus intr-un final la scandal, US Army si, in speta, AOD/Army Ordnance Department, fiind nemultumita de faptul ca nu s-a respectat caietul de sarcini si suma alocata. De altfel, el a avut dea lungul vietii mai multe proiecte remarcabile, precum: cai de rulare pentru turele navale; tun autopropulsat de calibrul 75 mm, in anul 1917; 1920 –un obuzier autopropulsat 8×8 de calibrul 155 mm; autovehicule cu tractiune pe fata (in 1905 avea propria firma, numita Christie Motor Company) si altele.
De departe insa se remarca cu seria de blindate Christie, rezultate din proiectul M-1928. Primul proiect de tanc Christie, s-a nascut in anul 1919, dar a continuat dea lungul anilor, avand variante remarcabile si complet revolutionare pe atunci, precum: Model 1928 –era un blindat de 7,8 tone ce atingea viteza record de 112 km/h. Acest blindat avea suspensie revolutionara (numita suspensie Helicoil) si galeti identici, totul regasindu-se in proiectele faimoaselor T-34/55/72 sovietice.
Blindat Christie, model 1919
Christie amfibiu, model 1922
Proiectul era atat de avansat si ingenios incat, daca un galet era distrus tancul putea sa-si continue misiunea fara probleme. De asemenea, M-1928 avea, pentru prima data in lume, blindaj inclinat, ce devia proiectilele inamice, acestea ricosand –solutie adoptata si la T-34; un proiect de tanc amfibiu aparut in anul 1922, ce avea pentru prima data in lume, elici de guvernare –acesta a purtat numele de “Tanc amfibiu Christie, model 1922” (6×6, cu blindaj maxim de 6,35 mm grosime si un tun de calibrul 75 mm, motor de 90 CP avand cutie de viteze manuala in 3 trepte. In 1923 a aparut varianta 8×8, de 8 tone, ce dezvolta viteza de 12 km/h pe apa); un alt proiect de tanc Christie, model 1932, sursa de inspiratie pentru tancurile britanice Cruiser si Crusader, precum si pentru cele sovietice BT si T-34.
Christie model 1931
Christie model 1932
Un proiect notabil de tanc Christie a fost cel aerotransportabil si parasutabil, model 1936, idee preluata si de sovietici mai tarziu (este vorba de un proiect ce avea in vedere tancul usor T-60, transformat in planor). Acesta era un vehicul reusit, ce putea rula atat pe senile cat si pe roti, prototipul reusind sa atinga viteza de 120 km/h pe sosea/45 km/h pe teren accidentat, ruland pe roti. Stramos direct al seriei BT si implicit, al T-34, a fost tancul Christie, model 1931, ce avea urmatoarele performante: lungime 5,49 m; latime 2,23 m; inaltime 2,28 m; motor Ordnance Liberty, 12 cilindrii, 338 CP, 1400 rpm; viteza maxima pe sosea: 75 km/h fara senile/45 km/h cu senile; raza maxima de actiune pe roti 240 km; greutate 10,1 tone; echipaj 3 oameni; blindaj maxim 12,7 mm; armament: un tun calibrul 37 mm/o mitraliera.
Christie T-3 Tornado
Povestea sovietica a lui J.W. Christie este deosebit de interesanta. Proiectele sale revolutionare nefiind luate in considerare de catre compatriotii sai, ca si de catre francezi si britanici (acestia, i-au furat totusi proiectul caii de rulare extrem de avansate, fara a-i plati niciun cent), marele inventator s-a orientat catre italieni, polonezi si sovietici. Cei din urma au sesizat in mod magistral potentialul acestuia si, drept urmare, i-au comandat doua sasie de Christie, numite M-1930, pentru care i-au platit 160000 de dolari –o suma imensa in acei ani. A fost chiar primit de catre Stalin, care l-a sprijinit si platit in continuare, in vederea colaborarii cu industria sovietica (a lucrat multi ani in uzinele sovietice de blindate), si de la care se banuieste ca ar fi obtinut dea lungul anilor, pana in 1944 cand a decedat in Rusia in conditii neclare nici astazi –posibil intr-un accident de automobil, poate chiar ucis la ordinul lui Stalin – cel putin 3000000 de dolari (acest lucru i-a atras oprobiul americanilor care l-au considerat tradator al intereselor americane si al democratiei!). S-a implicat in mod direct in realizarea tancurilor sovietice, BT si T-34.
BT, a fost realizat de catre sovietici bazandu-se pe experienta remarcabila a lui J.W. Christie. Asa cum mentionam mai sus, cele doua tancuri Christie T-3 au ajuns in URSS la inceputul anului 1931, fiind expediate din SUA drept “Tractoare agricole”, ele neavand turele si nici armament, fiind preluate imediat de catre echipa de designeri de la Fabrica de Locomotive Komintern, din Kharkov (KhPZ, nr.183); echipa dispunand deja de planurile si schitele acestui tanc trimise anterior sosirii celor doua exemplare-prototip, nu se stie cu certitudine cand si cum, de catre J.W. Christie. Acest blindat era destinat echiparii brigazilor independente de tancuri si sprijinului infanteriei, putand rula atat pe roti cat si pe senile, schimbul de la senile la roti durand destul de mult, cam 30 de minute, ceea ce a facut ca rulajul pe roti sa fie rar folosit (oricum, drumurile asfaltate in URSS erau in acei ani extrem de rare).
Suspensia Christie
Probabil, in ideea derutarii spionajului occidental, cele doua tancuri Christie importate drept “tractoare agricole” din SUA, au primit indicativul BT-1, inginerii sovietici testand diferite turele si arme pe acestea, in perioada 23 mai 1931-octombrie 1931. Primele trei prototipuri numite BT-2 erau totusi gata in octombrie 1931, fiind prezentate public in cadrul parazii traditionale ce a avut loc la Moscova, in data de 7 noiembrie 1931. Facand impresie buna conducerii de partid si de stat, fabricii KhPZ din Kharkov, i s-a trasat sarcina sa realizeze in anul urmator, nici mai mult nici mai putin, de 396 de unitati BT-2, ceea ce era un obiectiv nerealist, in conditiile in care fabrica nu avea inca linia de productie complet operationala, iar muncitorii, maistrii si inginerii nu cunosteau pe deplin chichitele realizarii acestui blindat.
BT-2 1932, tun calibrul 37mm
BT-2 echipat cu mitraliere
Cu toate acestea, in 1932 au fost dezvoltate doua variante a BT-2, una dotata cu un tun de calibrul 37 mm, model 1930+mitraliere, si cealalta, avand doar trei mitraliere (varianta ce nu a avut succes, fiind realizata in numar mic). Varianta echipata cu tun a avut succes, fiind realizata in numar mare, avand urmatoarele caracteristici: greutate 10,2 tone; lungime 5,58 m; latime 2,23 m; inaltime 2,20 m; echipaj 3 oameni –comandant, care, la variantele ulterioare de BT era si operator radio, mecanic-conductor si tragator; blindaj cuprins intre 6-13 mm, in partea frontala a turelei ajungand la 26 mm; motor M-5, copie sovietica a celui american Liberty, de 400 CP/39 CP/tona, pe benzina, avand rezervor intern de 400 litri; viteza maxima pe sosea 100 km/h ruland pe roti/50-55 km/h ruland pe senile; autonomie: pe sosea 300 km/100 km in teren accidentat (probabil); armament: un tun calibrul 37 mm, model 1930, copie a celui francez Hotchkiss, cu o rezerva de 92-96 de proiectile, rata de foc 24 proiectile/minut.
BT-2 pe roti
Tunul putea penetra blindaj de 26-43 mm, de la maxim 240 m (BT-2, a avut in dotare si copia sovietica a tunului similar german, Rheinmetall, construit de catre aceasta firma in URSS. Sovieticii l-au construit la Fabrica nr.8 din Kalinin, sub numele de 1-K –varianta montata pe BT-2 a purtat numele de 5-K. Viteza initiala a proiectilului era de 820-850 m/s, putand penetra blindaj de 20 mm de la 800 m distanta, rata de foc fiind mai mica, 10-15 proiectile/minut. Nu se stie cert cate exemplare de BT-2 au avut in dotare tunul german de 37 mm). BT-2 a avut mai multe variante de turela, neechipate cu echipament radio: echipata cu un singur tun de calibrul 37 mm (60 de unitati construite); echipata cu un tun de calibrul 37 mm+doua mitraliere DT, calibrul 7,62, una fiind coaxiala cu tunul (probabil 350 de unitati construite); echipata cu trei mitraliere, dintre care doua erau coaxiale. Cea mai interesanta varianta de BT este cea echipata cu tun de calibrul 76 mm, ce nu a depasit stadiul de schita, dar au existat si prototipurile BT-3 si BT-4, ce aveau modificari minore fata de BT-2 –in speta, suspensie revizuita, coca sudata si partial nituita (BT-4, ce a avut trei prototipuri, neintrand ca si BT-3, in productie de serie). Sovieticii au realizat in anii *30 peste 11000 de exemplare de tancuri rapide BT, dintre care s-au remarcat variantele BT-5/7/7A.
BT-2 cu tun de 76mm, schita
BT-3
Blindate care au facut istorie – Pumnul de otel al sovietic (III)
WW
SURSE: www.achtungpanzer.com/panzerkampfwagen-t-34r-soviet-t–34-in-ge…
www.wwiivehicles.com/ussr/tanks-medium/t–34.asp
forum.worldoftanks.com › … › Tanks › Medium Tanks › Soviet
forum.axishistory.com › … › The Soviet Union at War 1917-1945
www.worldwar2.ro/arr/?language=ro&article=239
english.battlefield.ru/ –
www.britannica.com/…/J-Walter-Christie
www.russati.su/tanks/BT.shtml