Partea a X-a
Type 97 SHINHOTO/KAI CHI SHINHOTO-HA, varianta cu tun calibrul 47 mm si turela marita, avand urmatoarele performante: greutate 14,8 tone; lungime 5,52 m; latime 2,33 m; inaltime 2,23 m; blindaj cuprins intre 8-33 mm (partea frontala a turelei); motor Mitsubishi, Diesel, Type 97, V-12, 170 CP, racit cu aer; viteza maxima pe sosea 39 km/h; echipaj 4 oameni; autonomie pe sosea de aproximativ 230 km; armament: tun de calibru 47 mm/48 calibre, Type 1, viteza initiala a proiectilului 824 m/2, putand penetra blindaj de 54 mm de la 800 m distanta, cu o rezerva interna de 114 proiectile+doua mitraliere calibrul 7,7 mm, Type 97, cu o rezerva interna de 4035 proiectile.
A luptat in Pacific dar blindajul nu rezista in fata armamentului AT modern al infanteristilor marini SUA, iar daca erau desfasurate in teren mlastinos deveneau inutile datorita senilelor inguste ce se afundau rapid (multe astfel de blindate au fost capturate intacte, fiind abandonate de catre echipajele lor. Senilele inguste au fost o mare problema pentru intreaga gama de blindate japoneze, cu deosebire in teren mlastinos, AIJ realizand prea tarziu acest lucru). Notoriu in acest sens a fost atacul din data de 17 iunie 1944, in Saipan, cand aproximativ 80 de tancuri Type 95/97, apartinand regimentelor 9/136 Blindate (comandanti fiind coloneii Takashi si Yukimatsu Ogawa) au atacat infanteria marina SUA care le-a distrus aproape in totalitate, dupa ce s-au impotmolit in mlastina Susupe. O asemenea desfasurare de blindate era ceva nemaintalnit de catre combatantii americani, dar armamentul performant al acestora, inclusiv bazooka, si-a spus cuvantul.
Din 1941, se punea deja problema realizarii unui blindat superior Type 97. A se realiza unul complet nou, pornind de la zero, era imposibil, necesitatile frontului reclamand nevoia stringenta de tancuri cu calitati superioare (cu atat mai mult cu cat Sherman incepuse sa devina majoritar in dotarea SUA), inginerii japonezi s-au intors din nou la proiectul Type 97, pe care l-au imbunatatit, acesta intrand in inzestrare in 1943. Noul blindat, numit Type 1 CHI-HE (apare in evidentele AIJ drept: “Ichi-shiki Chusensha Chi-He”), era dotat cu blindaj mai gros si tun cu performante ameliorate (cu toate acestea, nu s-a ridicat niciodata la valoarea Sherman-ului), fiind mai lung si mai inalt, avand urmatoarele caracteristici: greutate 17 tone; lungime 5,50 m; latime 2,20 m; inaltime 2,38 m; blindaj cuprins intre 8-50 mm (25 mm avea turela, iar 50 mm partea frontala a blindatului); motor Mitsubishi, Diesel, Type 100, V-12, 240 CP, racit cu aer, 21700 cc, 2000 rpm; viteza maxima pe sosea 44 km/h; echipaj 5 oameni; autonomie pe sosea de aproximativ 210 km; armament: tun de calibru 47 mm, Type 1/L-48, teava masurand 2,25 m lungime, viteza initiala a proiectilului 824 m, putand penetra blindaj de 55 mm de la peste 100 m distanta si blindaj de 30 mm de la 1000 m distanta, arma fiind mult mai fiabila si precisa decat prima varianta+doua mitraliere calibrul 7,7 mm, Type 97, dintre care una coaxiala cu tunul, cealalta dispusa frontal. A fost construit in numar mic, de aproximativ 170 de exemplare, din cauza lipsei de materii prime. Blindajul frontal era inclinat, fiind realizat prin sudare, turela putand adaposti 3 oameni. Ca o inovatie era faptul ca dispunea de aparatura radio in dotare standard, renuntandu-se la semnalizarea cu ajutorul fanioanelor.
Type 1 CHI-HE
Nu au avut o cariera operationala substantiala, probabil au luptat la Leyte, in Filipine, in cadrul Diviziei 2 Blindate, dar au fost capturate de catre americani dupa capitulare.
Japonezii au avut si alte proiecte, mai mult sau mai putin interesante, multe dintre acestea bazandu-se pe vehicule germane, precum:
-TYPE 1 HO-HA (apare in evidentele AIJ ca: “Ici –shiki han-soki soko-heisha hoha”)se vroia a fi un transportor blindat, dupa modelul german Sd. Kfz 251/1 Hanomag (realizat din 1939, in mai multe variante), realizat de catre firma Hino Motors, in 1944, sub licenta, in numar mic (probabil au fost 60 de unitati). Avea urmatoarele caracteristici: greutate 6,5 tone/8,9 tone cu incarcatura maxima; lungime 6,1 m; latime 2,10 m; inaltime 2,51 m; motor Diesel, Hino, 130-134 CP/2000 rpm; blindaj cuprins intre 8-12,5 mm (partea frontala a APC-ului); viteza maxima pe sosea 53 km/h; autonomie pe sosea 300 km; putea transporta 2-3 membri ai echipajului+10 soldati complet echipati; armament 2-3 mitraliere, calibrul 7,7 mm, Type 97. Se pare ca nu era foarte fiabil, avand probleme cu suspensia si trenul de rulare;
Type 1 HO-HA
-HO-RI I/II/III, erau cu adevarat impresionante. Acestea au fost cele mai mari proiecte de tunuri autopropulsate, ce derivau din proiectul german, Ferdinand, dar dotate cu tun naval, calibrul 105 mm. Acesta s-a numit Type 5, calibrul 105 mm, fiind conceput initial pentru eventuale proiecte de tancuri super-grele, dupa model francez, cu doua turele, inca din anul 1939. Se avea in vedere realizarea unui tanc super-greu (este vorba de tancul greu O-I, in doua variante), dar datorita lipsei de interes in prima faza, din partea IJA, au fost facute doar planuri si schite pana in anul 1942.
Tancul greu O-I macheta
Abia in anul 1944 s-a realizat un prototip al acestei arme, fiind in proiectare un vehicul capabil sa-l poarte. Acesta era HO-RI. In conditiile in care resursele erau limitate, acest proiect n-avea nicio sansa, cu toate ca s-a incercat demararea lui in primavara anului 1945. Nici un prototip n-a fost realizat pana la incheierea razboiului, dar tunul avea urmatoarele caracteristici: calibrul 105 mm; lungimea tevii 4720 mm; viteza initiala a proiectilului 900 m/s; putea distruge blindaj de 150 mm de la 1000 m –cel putin in teorie, fiindca practic n-a tras niciodata. Singurul prototip realizat la inceputul lui 1945, avea urmatoarele caracteristici: greutate 40 tone; lungime 6,5 m; latime 3 m; inaltime 3,10 m; motor pe benzina de 550 CP/1500 rpm; echipaj 6 oameni; armament: un tun calibrul 105 mm, Type 5, in turela/un tun calibrul 37 mm, Type 1, in partea frontala a blindatului/o mitraliera calibrul 7,7 mm, coaxiala cu tunul de 37 mm/un tun AA, calibrul 20 mm, probabil optional, care era montat la partea superioara a turelei. Acest unic prototip se pare ca a fost testat in Manchuria, dar informatia nu este sustinuta de dovezi.
HO-RI cu tun de 105mm
– O-I, in doua variante (cunoscute si ca Type 100 si Type 120), a fost proiectul japonez de tanc greu, ce urma sa cantareasca mai mult decat Tiger-ul german. Era gandit in doua variante: una de 120-130 tone, ce se pare ca a fost adusa la stadiul de prototip in 1944, avea urmatoarele caracteristici: lungime 10 m; latime 4,2 m; inaltime 4 m; motor pe benzina de 550 CP/1500 rpm; viteza maxima pe sosea 25 km/h; echipaj 11 oameni; blindaj maxim 200 mm; armament: un tun calibrul 105 mm, ce cantarea 5 tone, naval la origine, cu o rezerva interna de 60 proiectile/un tun calibrul 37 mm montat intr-o turela dispusa in partea frontala a blindatului, sub turela armei principale de calibrul 105 mm, cu o rezerva interna de 100 proiectile/ trei mitraliere calibrul 7,7 mm, una fiind dispusa in partea frontala a blindatului, langa cea a armei de 37 mm, cu o rezerva totala de 7470 proiectile. Varianta a doua, numita “tanc super-greu”, avand patru turele, ramanand doar la stadiul de schita, dar cel mai probabil dotarea cu armament era aceeasi). Oricum, era deja prea tarziu pentru asemenea proiecte, Japonia nu mai avea nici cum si nici cu ce sa le produca, dar intentia a existat. Va urma…
Type 100 O-I
Type 100 O-I si Maus
Type 120 cu patru turele
WW
SURSE DATE SI POZE: INTERNET, ENCICLOPEDIA LIBERA.
mailer.fsu.edu/~akirk/tanks/…/japan-tank.ht… –
google.com/site/…/generali…iii…/generali-importanti-japonezi
www.tanks-encycl… – Statele Unite ale Americii –
weaponsofwwii.com.
armchairgeneral.com
forums.revora.net
javehicles.weebly.com/armored–cars.html –
forum.paradoxplaza.com/…/showthread.ph…
forum.axishistory.com/viewtopic.php?f..
japan.greyfalcon.us/O.htm –
Blindate japoneze IX