In India, lupta dintre Boeing si Dassault se inteteste dupa ce ambele companii si-au incheiat testele de zbor cu F/A-18 E/F Super Hornet Block III , respectiv Rafale M. Initial, disputa avea in vedere achizitia de catre Marina Indiana de aparate multirol navale destinate a fi operate de la bordul portavionului INS Vikrant (nava care a fost acceptata de marina de curand).
Evident ca motivul principal al acestei dispute este hotararea indienilor de nu folosi pe Vikrant MiG 29K, aparat care a dezamagit destul de crunt atat din punctul de vedere al fiabilitatii cat si al performantelor in general.
Astfel incat solutia era una singura: americanii sau francezii, singurele natiuni producatoare de avioane de lupta pentru portavioane. Facem precizarea ca INS Vikrant este o copie a primului portavion indian, INS Vikramaditya (clasa Kiev) si este deci o nava de tip STOBAR.
Revenind la competitia dintre cele doua companii, francezii incearca sa prezinte avantajul uniformizarii flotei, adica Rafale la fortele aeriene, Rafale M la fortele navale, doar ca lucrurile nu stau chiar asa, Rafale M avand unele probleme. Pentru a se incadra in gabaritul liftului portavionului trebuie demontata sina de armament de la capatul aripii si in acelasi timp Rafale M nu vine si in varianta biloc, lucru cerut in mod expres de indieni.
Astfel, din cele 26 de aparate, 8 trebuie sa fie biloc. De asemenea pretul unui Rafale M este ceva mai marisor decat al unui Rafale clasic macar si pentru ca primele au fost produse intr-un numar mult mai mic (sub 50 de unitati). Dar pentru francezi miza contractului este foarte mare, pe de o parte ar fi primul contract de export pentru versiunea navalizata, pe de alta parte India are de gand sa mai construiasca portavioane, plus inlocuirea candva in viitor a MiG 29K aflate deja in inventar, astfel incat – pe termen mediu si lung – ar fi vorba de mult mai multe aparate decat cele 28 disputate acum.
Pentru Boeing lucrurile sunt chiar mai dramatice, F/A-18 E/F Super Hornet nu se mai afla in gratiile US Navy (principalul sau client) iar piete pentru exportul sau nu prea se intrevad, pentru ca nimeni nu are portavioane care sa-l foloseasca cu exceptia US Navy, Frantei si acum a Indiei.
In acelasi timp, Boeing a pierdut deja cinci clienti pentru Super Hornet, Australia, Canada, Elvetia si Finlanda, iar Spania (al treilea operator european de Hornet) va cumpara Eurofighter. Asadar sfarsit de viata pentru o mare legenda americana.
F 15EX si inca ar mai fi loc de cate ceva…
Dar Boieng lupta pana la capat si a venit cu o oferta in tandem: Super Hornet Block III / F 15EX pentru ca se stie deja ca si fortele aeriene indiene cauta sa cumpere avioane de lupta multirol pentru inlocuirea flotei de MiG 21, 27, Jaguar.
Din pacate pentru Boeing, sunt cateva dezavantaje pentru oferta sa duala, in comparatie cu cea franceza (desi Rafale M are problemele pe care le-am amintit mai sus). In primul rand, daca India ar cumpara Super Hornetul s-ar putea trezi in foarte neplacuta situatie sa ramana in cativa ani singura posesoare care sa plateasca eventualele costuri cu modernizarea aparatelor, atat timp cat US Navy nu prea mai doreste sa cumpere deloc aparatul, deci nici pomeneala sa contribuie la modernizarea sa.
In acelasi timp, F/A-18 Super Hornet si F 15EX nu sunt chiar acelasi lucru, sau la fel de compatibile precum Rafale si Rafale M. Cele doua aparate americane au motorizari si radare diferite plus multe altele, ca sa nu mai continuam cu diferentele intre ele, sunt avioane total diferite, chiar daca au avut o mama comuna – McDonnell Douglas.
Pe de alta parte, nici F 15EX nu are parte de comenzi cu nemiluita, US Air Forces si-ar putea reduce cererea de la 144 de aparate la doar 80 de bucati. F 15EX este insa un avion magnific, de neegalat in lupta aer-aer si aer-sol, cu o motorizare exceptional de puternica, un radar monstruos si cu o capacitate de transport pentru bombe si rachete de neegalat astazi, mult peste ce poate oferi competitia.
Doar ca americanii nu sunt prea darnici cu transferul de tehnologie (Boeing fiind din acest punct de vedere mult mai putin sustinuta de catre Washington, decat sunt cei de la Dassault de catre Paris), iar francezii au plusat cu o cooperare in domeniul producerii in India de motoare de aviatie.
Ramane sa vedem ce vor alege indienii, ce compromisuri vor face, dar oricum ar alege, vor alege foarte bine. Nu prea ai cum sa pierzi cand ai in fata Dassault si Boeing cu cele mai bune produse ale lor.
PS Care ar fi preferatul meu pentru fortele aeriene, lasand costurile deoparte?! Camionul supersonic de mare capacitate dotat cu un radar urias: F 15EX. Intr-o anumita configuratie poate decola cu peste 20 de rachete la bord!!
GeorgeGMT