Aceasta este întrebarea zilei: până la urmă, câte puitoare de mine au Forţele Navale Române?
Ei bine, conform site-ului oficial al Forţelor Navale Române, Divizionul 146 minare – deminare are în componenţa sa patru unităţi de clasă „Musca” şi un puitor de mine – 274 „Viceamiral Constantin Bălescu”. Despre modernizarea puitorului am mai scris succint în trecut, puteţi reciti articolul accesând acest link.
Prin urmare, nu mică mi-a fost surpriza să citesc în Bilanțul anului 2018 pentru Forțele Navale prezentat în data de 22 ianuarie 2019 de domnul viceamiral Alexandru Mîrşu ministrului Apărării Naționale, că puitorul de mine „Viceamiral Ioan Murgescu” va fi pregătit și certificat pentru a asigura comanda unei grupări navale permanente a Alianței în anul 2020.
Cel mai probabil, Forţele Navale Române vor prelua în 2020 comanda Standard NATO Mine Countermeasures Group Two (SNMCMG 2) o frumoasă recunoaştere a profesionalismului militarilor noştri. Eu cel puţin, sunt foarte mândru de ei şi de realizările lor în ciuda materialului tehnic inferior celui al altor marine militare din NATO.
Dar să revenim la puitorul „Viceamiral Ioan Murgescu”. Conform site-ului oficial al FNR, aflăm că:
Prima navă puitoare de mine a fost lansată la apă şi armată în S.N. Mangalia în anul 1980. Ea a intrat în înzestrarea Marinei Militare în decembrie 1980, cu numărul de bordaj 271 (P.Mn.-271), iar la 29 ianuarie 1981 a sosit în Portul Constanţa, locul de dislocare permanentă. La 9 decembrie 1981 a intrat în serviciu cea de a doua navă puitor de mine, cu numărul de bordaj 274 (P.Mn.-274). Din cele două nave de tip puitor de mine numai P.Mn.-274 mai face parte astăzi din structura divizionului, P.Mn.-271 fiind scoasă din înzestrare în anul 2004. Din anul 2004 şi până astăzi Divizionul 146 Nave Minare-Deminare s-a compus din patru dragoare maritime şi un puitor de mine.
Mi-e greu să cred că ai noştri au păstrat nava în conservare şi o resuscitează astăzi. Cel mai probabil, este vorba de nava soră, puitorul de mine 274 „Viceamiral Constantin Bălescu” şi nu de 271 „Viceamiral Ioan Murgescu”.
Câteva date tehnice despre puitoarele de mine, al căror proiect a fost folosit şi la alte nave ale flotei, cum ar fi nava hidrografică „Grigore Antipa”:
- Deplasament maxim (t) 1451
- Dimensiuni (lungime x laţime x pescaj) (m) 78,42 x 10,4 x 3,4
- Propulsie 2 motoare ALCO V12 Diesel
- Viteza maximă 16 Nd
- Echipaj 78 (7 ofiţeri)
Probabil că cel puţin o parte din senzori şi din echipamentele de telecomunicaţii au fost deja schimbate cu tehnică occidentală. Nu ştiu în ce măsură informaţiile de mai jos sunt de actualitate, chiar dacă sunt preluate de pe site-ul Forţelor Navale. Eu nu am fost pe nava asta niciodată.
• Armament de artilerie şi rachete:
– Instalaţia AK 230 calibrul 30 mm, două instalaţii;
– Instalaţia MR4N calibrul 14,5 mm, două instalaţii;
– Instalaţia pentru lansarea rachetelor AA STRELLA 2M tip FASTA 4 două piese.
• Armament A.S.A.:
– 3 tipuri de mine marine: de contact, de fund, de protecţie a barajelor de mine;
– Instalaţia de lansare a bombelor antisubmarin, RL 1000 două rampe.
Minele şi dragarea lor au fost întotdeauna deosebit de importante. Pentru un scurt istoric al operaţiunilor de minare – deminare din România vă invit să citiţi articolul de aici.
M-aş bucura să fie reactivat şi cel de-al doilea puitor de mine, 271, dar totuşi cred că este vorba doar de o simplă eroare şi, de fapt, vorbim despre 274, o navă care a mai văzut lumina docurilor în ultima perioadă, semn că ai noştri au încă planuri cu ea.
Nicolae Hariuc