Voi începe prin a-mi cere scuze pentru romgleza din titlu dar, cumva, îmi suna mult mai bine „Concepte USV” decât „Concepte de drone maritime de suprafață”… Abrevierea „USV”, vine de la unmanned surface vehicles/vessels, ceea ce, foarte pe scurt, înseamnă nave maritime/fluviale de suprafață care operează fără echipaj uman la bord, fie prin radiocomandă, fie în mod semi-autonom sau în întregime autonom.
NOMARS și Sea Hunter
DARPA are planuri ambițioase în ceea ce privește construcția de nave concepute din start să funcționeze și să lupte fără un echipaj uman la bord. Se pare că NOMARS înseamnă “fără marinari” și este un efort separat de cel al US Navy de a dezvolta o familie de nave autonome. Totuși, cele două entități vor continua să colaboreze, în special în ceea ce privește rafinarea conceptului de utilizare a acestui tip de navă.
“What we’re able to do is link to that group [developing USVs for the Navy], get information about what missions they are trying to accomplish, the sizing and other constraints, feed that into NOMARS project so that we can take the same class of ship – looking at the same ideas in terms of a hull form – and when we are successful we can dump that right into their tranche and pull that forward a decade from where it might have been on a traditional path.”
Concept artistic NOMARS Sursa foto: www.c4isrnet.com
USV-urile par să fi ajuns la un nivel de fiabilitate suficient de ridicat astfel încât US Navy să le includă în SURFDEVRON-1 (Surface Development Squadron 1), o escadră experimentală alcătuită din Medium USV (MUSV) de clasă Sea Hunter și distrugătoarele de clasă Zumwalt cărora, în viitor, li se vor adăuga și cele patru LCS care nu mai pot fi modernizate, desprinse din LCSRON 1 (Littoral Combat Ships Squadron 1), USS Freedom (LCS 1), USS Independence (LCS 2), USS Fort Worth (LCS 3) și USS Coronado (LCS 4).
Sea Hunter s-a evidențiat relativ recent cu o crucieră efectuată autonom, prin mijloace proprii, de la San Diego la Pearl Harbor și înapoi, o distanță respectabilă, de câteva mii de mile marine. Cruciera a validat sistemele de navigație, nava respectând COLREG-ul, Regulamentul de evitare a coliziunilor pe mare. Știm că a fost în permanență însoțită de o navă de suport dar s-ar părea că nu a necesitat reparații mecanice sau de altă natură pe parcursul crucierei.
“The Sea Hunter program is leading the world in unmanned, fully autonomous naval ship design and production,” Gerry Fasano, Leidos Defense Group President, said in the press release. “The recent long-range mission is the first of its kind and demonstrates to the U.S. Navy that autonomy technology is ready to move from the developmental and experimental stages to advanced mission testing.”
Probabil US Navy este mulțumită de rezultate, Sea Hunter urmând a avea o surioară și fiind inclusă în SURFDEVRON 1.
Sea Hunter Sursa foto: wikipedia
Tehnologia necesară navigației autonome în condițiile prevăzute de COLREG pare să se maturizeze, din ce în ce mai multe teste fiind încununate de succes: conform unui tweet emis de US Navy Naval Sea Systems Command (NAVSEA) în data de 4 iunie 2020, navele autonome denumite Ghost Fleet Overlord au efectuat două tranzituri a câte 4 zile fiecare, însumând mai mult de 181 de ore de funcționare în acord cu prevederile COLREG timp în care au parcurs peste 3200 mile marine.
Programul Overlord constă în două faze:
- în prima fază, două nave comerciale au fost convertite în drone autonome, scopul principal fiind validarea sistemelor de navigație autonomă și verificarea fiabilității sistemelor mecanice/electrice de la bord. Testele efective au atins mai mult de 600 de ore de funcționare în medii maritime aglomerate;
- în cea de-a doua fază se vor folosi aceleași nave pe care se vor instala echipamentele de comandă și control furnizate de guvern pentru a fi integrate și testate în condiții grele. Această fază se va încheia în anul fiscal 2021 când navele vor fi transmise către US Navy pentru continuarea testelor.
Programul Overlord va contribui cu siguranță la accelerarea programelor americane Medium și Large USV despre care se vorbește tot mai mult în cadrul US Navy.
Seagull
Seagull este un USV modular produs de compania israeliană Elbit Systems. Nava a fost dezvăluită publicului în februarie 2016 la Singapore cu ocazia unui târg. O stație de control ambarcată la bordul unei “nave mamă” poate controla două Seagull, acestea putând funcționa atât cu echipaj la bord cât și fără echipaj la bord, controlate prin radiocomandă sau semi-autonom/autonom.
Drona este de fapt o barcă de 12 m lungime propulsată de două motoare diesel care antrenează doi arbori port-elice, nava fiind capabilă să rămână patru zile pe mare, fără realimentare.
Nici calitățile nautice nu sunt tocmai rele, USV-ul fiind deplin operațional pe o mare de forța 4 pe scara Beaufort (vânt de 20 – 28 km/h, valuri de 1 – 2 m) și poate supraviețui pe o mare de forța 7 pe scara Beaufort (vânt de 50 – 61 km/h, valuri de 4 – 5,5 m).
Elbit Seagull cu sonar tractat Sursa foto: navalnews.net
Datorită capacității de a ambarca diverse module, Seagull poate îndeplini misiuni de deminare/dragaj, luptă antisubmarin, război electronic, patrulare ape proprii și hidrografice.
Prin urmare, pe lângă suita de mijloace specifice navigației autonome, Seagull poate fi dotată cu senzori electro-optici și infraroșu, diferite tipuri de sonar, de la sonarul cu scanare laterală, trecând prin sonarul cu vibrator imersat (dipping sonar) adaptat de pe elicopterele de luptă antisubmarin până la sonarul tractat, cu adâncime variabilă.
Nu doar suita de senzori este atât de largă: drona israeliană poate fi dotată cu o turelă telecomandată, stabilizată, de 12,7 mm amplasată în fața “comenzii”, tuburi lans-torpilă sau mijloace de explodare a minelor marine.
Seagull a fost avută în vedere de belgieni participând la testele de luptă împotriva minelor ținute cu ocazia competiției olandezo-belgiene de dotare cu noi nave vânătoare de mine dar și în cadrul unor exerciții antisubmarin ale NATO desfășurate în 2018. De asemenea, a participat și la mai multe exerciții antisubmarin ale Royal Navy fiind selectați în etapa a doua a proiectului. Pentru testele din Marea Britanie, Seagull folosește un sonar produs de L3 Harris.
Caracteristicile tehnice pot fi citite aici iar mai jos aveți o prezentare ceva mai amplă a capabilităților sale:
Capabilități USV turcești
Aselsan pare să conducă eforturile turcești de dezvoltare a unei familii de USV-uri dintre care se remarcă modelul Levent. La origine un Rigid-Hull Inflatable Boat (RHIB) de 7,3 m, USV-ul turcesc este propulsat cu ajutorul unui diesel inboard capabil cu ajutorul waterjet-ului să propulseze nava cu peste 30 Nd, autonomia fiind de peste 200 mile marine. Deplasamentul este sub 3 tone, suficient pentru a permite instalare celor necesare desfășurării unor misiuni de luptă împotriva minelor marine, recunoaștere și achiziție a țintelor sau pur și simplu patrulare în zona economică exclusivă.
Sistemul este controlat cu ajutorul unei stații de comandă și control ce poate fi integrată în sistemul de control al luptei al unei “nave mamă”.
Levent Sursa foto: navyrecognition.com
Unele concluzii
Noi, pe site, am abordat adeseori subiectul dronelor, indiferent de mediul pentru care au fost proiectate să acționeze. Personal, am relevat în mai multe articole, publicate pe RoMilitary sau pe rnhs.info, dificultățile numeroase inerente luptei antisubmarin sau împotriva minelor marine.
În ultima perioadă, prețul armamentului are o tendință evidentă de creștere care pune presiune pe bugetele militare și limitează numărul de unități ce pot fi achiziționate în limitele acestuia deși nevoile operaționale sunt de cele mai multe ori mai mari. O să repet cu această ocazie și zicala potrivit căreia, uneori, cantitatea este o calitate în sine.
În cazul nostru specific, în condițiile unor pauze extrem de lungi în care armata nu a mai primit echipament nou/modern iar întreținerea și antrenamentul au suferit chiar și mai mult, consider că ar fi poate nevoie să gândim puțin mai… neconvențional.
În aceste condiții, dronele ar putea constitui exact ceea ce ne trebuie pentru a compensa creșterea prețurilor cu nevoia de cantitate iar mai sus avem câteva exemple clare în acest sens. Observăm că Seagull sau Levent folosesc ca platformă proiecte civile existente, punctul cheie fiind de fapt soft-ul necesar navigației autonome, restul echipamentelor putând fi achiziționate de la diverși producători consacrați sau adaptate cum este cazul sonarului cu antena imersată (dipping sonar) adaptat de la un elicopter antisubmarin. Sistemele mecanice și electrice, inima și plămânii oricărui USV sunt din ce în ce mai fiabile, putând asigura autonomii din ce în ce mai mari fără a necesita reparații care ar implica factorul uman. Senzorii sunt și ei din ce în ce mai fiabili, fiind suficient de preciși astfel încât soft-ul să facă diferența între o navă aflată în marș, una la ancoră sau una care nu este stăpână pe manevră.
În opinia mea, este un subiect care ar trebui să țină capul de afiș în cadrul proiectelor Agenţiei de Cercetare pentru Tehnică şi Tehnologii Militare. Uitându-mă pe website-ul lor, am găsit (după ce am fost trimis către pagini inexistente, n-am făcut o captură de ecran) doar două proiecte: SISTEM PENTRU DETECŢIE, LOCALIZARE, URMĂRIRE ŞI IDENTIFICARE A FACTORILOR DE RISC LA ADRESA OBIECTIVELOR DE IMPORTANŢĂ STRATEGICĂ DIN ZONE DE LITORAL – SIROLC și SISTEM DE EVALUARE TEORETICĂ ŞI EXPERIMENTALĂ A PARAMETRILOR BALISTICI PENTRU SISTEMELE ARTILERISTICE NAVALE. Puteți citi mai multe despre ele aici.
Nu știu cum se obțin finanțările la ACTTM și nici ce finanțare primesc de la MApN. Paginile lor cu proiecte navale în curs sau cu proiecte finalizate conduc către pagini inexistente, cel puțin la data redactării acestui articol – 12 iunie 2020, un link către o astfel de pagină aici.
Nu susțin că este ușor să proiectezi și să construiești un USV deși Iulian zice că noi doi ne-am descurca… 🙂 Eu sunt oarecum sceptic. Totuși, apreciez că, pentru o agenție de nivelul ACTTM, aceasta ar trebui să fie o preocupare majoră și nu un lucru excesiv de dificil.
Pentru Forțele Navale Române, USV-urile ar putea îndeplini misiuni de patrulare în zona economică exclusivă suplinind actualul parc de nave militare, misiuni de deminare și de luptă antisubmarin, misiuni care necesită un efort logistic mai mare pentru o căutare eficace. În opinia mea neavizată, USV-urile ar putea prelua inclusiv rolul vedetelor rapide purtătoare de rachete putând acționa în sprijinul navelor flotei ca multiplicator de forța sau, pur și simplu, ca magazie de muniție. Dar suntem departe de acest moment…
Mai jos, m-am jucat nițel cu conceptul de mai sus:
USV-ul din imagine ar putea avea 20 – 25 m lungime, propulsie diesel şi o suprastructură unde ar putea fi instalate două rachete anti-navă cum ar fi NSM în timp ce în ambele părţi ale catargului ar putea fi instalate un sonar tractat sau un rover pentru misiuni de deminare. În faţa suprastructurii ar putea fi instalată o staţie telecomandată cu un tun de 25 – 30 mm.
Nicolae
Surse:
Elbit Systems UK Demonstrated USV Capabilities in Anti-Submarine Warfare Trials of the UK MOD
Elbit Systems Integrated Active Towed Array Sonar onboard its Seagull USV
https://fas.org/sgp/crs/weapons/R45757.pdf