Urmașul distrugătoarelor DDG-51 Arleigh Burke începe să prindă formă! Va fi tot un distrugător – DDG – destroyer, guided missile, deși probabil va fi mai mare decât actualele crucișătoare din clasa Ticonderoga.
DDG(X) Sursa foto: US Navy
US Navy urmărește să obțină o navă care să ofere mai multă flexibilitate, o autonomie mai mare, mai mult armament și senzori mai performanți, rachete cu rază lungă de acțiune (inclusiv hipersonice zic ei), arme cu energie dirijată – laser, o rezistență crescută la avarii dar și costuri rezonabile de operare și întreținere.
Aș spune că deplasamentul va fi ceva mai mare decât cel al actualelor distrugătoare și, spre deosebire de navele clasei Zumwalt avem o abordare ceva mai convențională în ceea ce privește planul de forme și suprastructurile. De la Zumwalt preia sistemul de propulsie, Integrated Power System (IPS) și conceptul de distribuție și utilizare a curentului electric produs de motoare.
Multe subsisteme vor fi preluate de la actuala clasă – radarul AN/SPY-6(V)1 și sistemul de conducere a luptei Aegis ceea ce va reduce substanțial riscurile pe care le-ar implica adoptarea unor sisteme complet noi (vezi portavioanele Ford, navele clasei LCS sau chiar cele ale clasei Zumwalt). Pentru a evita apariția unor probleme după ce va începe construcția navelor clasei, toate sistemele noi vor fi testate inițial la țărm.
În ceea ce privește capacitatea de creștere, proiectanții au prevăzut posibilitatea de a crește deplasamentul cu 10%, nava putând fi lungită prin adăugarea unor noi bloc-secții în zona cuplului maestru (cea mai lată zonă a navei), creșterea bilanțului energetic cu 20%, sau a capacității de răcire cu 20 până la 40%, ca să dau câteva exemple.
Capacitatea de rezistență la avarii a fost și ea îmbunătățită, la fel și semnătura acustică, în infraroșu sau radar. Scopul proiectanților este să crească raza de acțiune a noilor distrugătoare cu peste 50% față de DDG-51 Flight III, de la aproximativ 4400 Mm la 20 Nd la peste 6500 Mm la aceeași viteză în timp ce autonomia navelor și prezența în raioanele de luptă va crește cu peste 120%. Coca navei este deja în teste și simulări după cum rezultă din imaginea de mai jos.
Teste, teste, teste…. Sursa foto: US Navy
Să trecem la senzori, armament și alte chestiuni specifice noii nave.
Dispunerea senzorilor și a armamentului pe DDG(X) Sursa foto: US Navy
Coca navei are o provă prelungă, un „V” ascuțit, ce se extinde până spre mijlocul navei. Avem o provă cu bulb care, cel mai probabil, va găzdui sonarul navei. Suprastructura este împărțită în două castele, fiecare cu câte două din antenele fixe ale radarului principal AN/SPY-6(V)1 precum și două radare de control al focului. De asemenea, pe fiecare castel este dispus câte un coș de fum, cel mai probabil nava având două săli ale mașinilor separate, complet autonome.
Dispunerea antenelor fixe ale radarului este similară celei de pe crucișătoarele clasei Ticonderoga și este o măsură de creștere a redundanței în cazul în care unul dintre castele este lovit. Spre deosebire de Ticonderoga și Arleigh Burke, antenele fixe sunt instalate deasupra comenzii, nu sub ea.
Nava păstrează un tun naval (probabil de 127 mm) și lansatorul vertical Mk-41 VLS dar este pregătită să primească și noile tuburi verticale mai mari, destinate noilor rachete de croazieră ce vor intra în viitor în arsenalul US Navy. 32 de celule sunt amplasate în partea din față a navei între turela tunului și comandă. Tot în fața comenzii, pe o mică suprastructură va fi amplasat un laser de 150 kw, cu mențiunea că nava poate fi armată cu încă două lasere de 600 kw. Între cele două castele par să fie amplasate restul lansatoarelor verticale MK-41 VLS, US Navy susținând că numărul de celule va fi menținut la nivelul navelor clasei Arleigh Burke – 96. Ticonderoga are 122 și nu înțeleg de ce nu pun americanii direct 122 de celule și pe DDG(X). Oricum, dacă va fi nevoie, o nouă bloc-secție poate fi inserată în această zonă pentru a putea mări numărul de celule de lansare. O configurație similară a blocurilor cu celule verticale au ales și chinezii pe noul lor crucișător/distrugător Type 055.
Pe cel de-al doilea castel sunt amplasate în fiecare bord două lansatoare cu câte 21 de rachete RAM. Acestea vor putea fi înlocuite în viitor cu cele două arme laser de mare putere (600 kw).
Sistemul centralizat de conducere a luptei este tot Aegis, în ultima sa versiune – Baseline 10 ceea ce permite inclusiv lupta împotriva rachetelor balistice.
Hangarul a fost și el mărit putând probabil acomoda două elicoptere MH-60 R/S și/sau elicoptere fără echipaj tip MQ-8C Fire Scout.
Una peste alta, nava arată interesant dar nu avem certitudinea că aceasta va fi forma sa finală. Până atunci, US Navy va primi în curând prima unitate Flight III a clasei Arleigh Burke – USS Jack H. Lucas (DDG-125), o navă cu capacități tehnico-tactice apropiate de cele ale viitorului distrugător.