Buletin naval. Despre corvetele altora…

Despre corvetele altora, mai precis despre corvetele finlandezilor, cel mai nou membru al NATO, o țară care a acordat întotdeauna atenția meritată forțelor sale armate.

Scurt istoric

Despre programul marinei finlandeze de dotare cu patru corvete multirol – Squadron 2020, am scris încă de acum cinci ani. Programul a debutat în 2008 (adică cu 14 ani în urmă) când marina finlandeză a demarat o serie de studii preliminare, lansarea oficială venind în 2015 (adică cu 8 ani în urmă).

Șantierul naval Rauma Marine Constructions (RMC) și Ministerul finlandez al Apărării au semnat un acord de proiectare în 2017, urmat de o scrisoare de intenție. Parlamentul finlandez a dat apoi undă verde programului Squadron 2020 estimat la 1,21 miliarde de euro (1,34 miliarde de dolari), un buget despre care nu cred că include și armamentul. Concomitent, marina finlandeză a ales furnizorul sistemului centralizat de conducere a luptei, „creierul” navei, compania suedeză Saab. Greu de crezut că finlandezii vor reuși să se încadreze în acest buget având în vedere inflația care a făcut ravagii între timp… Ca idee, bugetul de atunci actualizat cu inflația înseamnă 1.564.819.442 euro astăzi.

Un prim contract în valoare de 647,6 milioane de euro a fost atribuit șantierului naval finlandez RMC în septembrie 2019, cu 4 ani în urmă. Însă, în noiembrie 2021, programul era deja întârziat iar RMC anunța că va avea nevoie de încă 6 până la 12 luni față de estimarea inițială pentru a finaliza proiectarea. Un fel de întârziere la întârziere dacă vreți.

În același timp, marina finlandeză, integratorul programului, a lansat proceduri competitive separate pentru alegerea principalelor sisteme de armament, comunicații, navigație etc ce vor echipa cele patru corvete. Astfel, de exemplu, au fost selectate racheta antiaeriană Evolved Sea Sparrow – ESSM (au hotărât recent să cumpere direct versiunea Block 2), racheta navă-navă Gabriel V sau torpilele produse de Saab – Torped 47, adoptate deja de marina finlandeză pe navele de clasă Hamina.

În cele din urmă, construcția primei nave a început la 30 octombrie 2023. Se estimează că prima navă a clasei, cu un nume imposibil de pronunțat, Pohjanmaa, va începe testele pe mare în 2026, iar echiparea și armarea ei ar urma să se încheie undeva prin în 2028, 6 ani de la punerea pe cală a navei. Navele sunt proiectate pentru o durată de viață de 35 ani urmând a servi până în anii 2050, conform Forțelor Navale Finlandeze.

Am subliniat toate acestea pentru a evidenția perioada de timp necesară conceperii, construcției și armării unor nave special configurate pentru nevoile unei marine militare, cea finlandeză – capacitatea de a naviga printre ghețuri, capacitatea de a lansa baraje de mine etc șamd – adică 20 de ani de la lansarea studiilor până ce prima navă va fi introdusă în serviciul activ, asta dacă nu apar alte probleme pe parcurs. Ceea ce înseamnă că, după introducerea unei noi clase de nave în serviciu, este recomandat să te apuci deja de studiile preliminare pentru următoarea generație…

Vis-a-vis de întârzierile programului, în apărarea finlandezilor trebuie menționat faptul că, Squadron 2020 a avut de „luptat” cu o pandemie care, la rândul ei, a generat grave perturbări ale sistemului logistic global, cu primul război din Europa de la cel de-al Doilea Război Mondial încoace care a condus, suprapus pe efectele pandemiei, la o inflație accentuată și o penurie a unor materii prime și subansamble indispensabile. Acestora li se adaugă și unele probleme „locale”, cum ar fi asigurarea unei forțe de muncă calificate, Pohjanmaa fiind primele nave de război construite în Finlanda în ultimele decenii sau negocierile contractuale prelungite. Cu toate acestea, Merivoimat (n.a. forțele navale finlandeze) a preferat un șantier naval finlandez, motivul principal fiind asigurarea securității aprovizionării.

Pentru a încerca să mai recupereze din întârziere, marina finlandeză, coordonatorul și integratorul întregului proiect, a decis ca testele să fie desfășurate concomitent pentru mai multe nave. Ceea ce poate genera unele probleme în cazul în care apar defecțiuni ulterioare lansării la apă pentru că modificările vor trebui implementate la toate navele. Cu acest program, marina finlandeză intenționează să înlocuiască 7 nave: 4 vedete rapide purtătoare de rachete din clasa Rauma și 3 puitoare de mine, 2 de clasă Hämeenmaa și unul de clasă Pohjanmaa.

Caracteristici tehnico-tactice

Conform wikipedia, navele – denumite corvete grele / fregate ușoare vor avea următoarele caracteristici tehnice:

• Deplasament 4.300 tone;
• Lungime 117 m;
• Lățime 16 m;
• Pescaj 5 m;
• Clasificare: Ice class 1A;
• Propulsie: Combined diesel-electric and gas (CODLAG): o turbină General Electric LM2500 și 4 generatoare diesel MAN 12V175D (4 × 1.920 kW) pentru un total de 29 MW. Două elice cu pas variabil și două „bow-thrustere”;
• Viteza 26 Nd (48 km/h);
• Rază de acțiune 3.500 Mm (6.500 km);
• Autonomie 14 zile;
• Echipaj 73.

Senzori și armament:

• sistem centralizat de conducere a luptei Saab 9LV;
• radar de cercetare cu rază lungă de acțiune Saab Sea Giraffe 4A FF AESA 3D și radar cu rază scurtă de acțiune Saab Sea Giraffe 1X 3D;
• 2 radare de conducere a focului Saab Ceros 200;
• telemetru opto-electronic;
• sonar remorcat Dual-tow Patria Sonac DTS;
• sonar Kongsberg SS2030 montat în chilă;
• sonar Kongsberg SD9500;
• sisteme de război electronic;
• 4 sisteme de contramăsuri Rheinmetall Defence MASS;
• 1 tun principal 57 mm/70 SAK Mk3 de la Bofors;
• 8 rachete navă-navă Gabriel V;
• 1 lansator vertical Mk41 VLS cu 8 celule pentru 32 de rachete antiaeriene ESSM;
• mine maritime;
• torpile antisubmarin Saab Torped 47 ASW;
• 2 stații comandate de la distanță Saab Trackfire RWS;
• Hangar și helipad.

Trecând prin toată această listă pot afirma liniștit că suntem în prezența unor fregate în toată regula, atât prin prisma deplasamentului cât și prin prisma capacităților tehnico-tactice – capacitatea de a lupta în toate mediile – anti-navă, antiaerian și antisubmarin.

Despre viitorul Merivoimat

Uitându-ne puțin prin curtea marinei finlandeze putem observa că, la orizontul anilor 2030, forțele lor navale vor opera 4 fregate de clasă Pohjanmaa, 4 nave purtătoare de rachete de clasă Hamina (prima navă a fost introdusă în serviciu în 1998, ultima în 2006) care tocmai sunt trecute printr-un program de modernizare a sistemelor de luptă, 3 – 4 vânătoare de mine și foarte multe nave auxiliare de transport și desant amfibiu de mici dimensiuni, explicabil dacă aruncăm o scurtă privire pe harta Mării Baltice.

Astfel, conform publicației online Naval News, marina finlandeză a primit săptămâna trecută prima navă din clasa Utö dintr-un total de nouă nave comandate. Valoarea totală a contractului este de 12,8 milioane de euro. Navele vor fi construite de un șantier naval finlandez specializat în nave construite din aluminiu – Kewatec AluBoat. Și Garda noastră de coastă operează ambarcațiuni construite de Kewatec, puteți citi mai multe pe acest subiect aici.

Navele clasei Utö au o lungime de 19,2 metri și pot atinge 25 Nd datorită motoarelor diesel Scania DI13 (2 x 750 CP) și a propulsiei cu jet de la Kongsberg. Au o sarcină utilă de 15 tone și sunt echipate cu o macara ușoară Fassi F120 de 11,1 tone pentru a permite manipularea încărcăturilor mai grele, precum și cu o rampă în prova care permite, de exemplu, urcarea la bord a ATV-urilor și a remorcilor acestora. Mobilitatea excelentă și pescajul redus (0,8 m) fac ca aceste nave să fie foarte potrivite pentru sarcina de a transporta încărcături mai mari în zona apelor teritoriale finlandeze. Mai multe detalii tehnice aici.

Livrările tuturor celor nouă nave, care includ o opțiune exercitată de Marina Militară, vor fi finalizate în 2024.

Dotarea marinei finlandeze, un exemplu de urmat și de noi?

Chiar dacă Marea Baltică și Marea Neagră prezintă o serie de similitudini, principala deosebire constă în lipsa de insule, insulițe, golfuri, golfulețe etc a Mării Negre prin comparație cu Marea Baltică. Pe de altă parte, Marea Neagră vine cu alt tip specific de relief: fluvii, deltă, liman etc șamd

Chiar dacă britanicii au ales conceptul de „mosquito fleet” pentru refacerea rapidă a marinei ucrainene, cred că, raportat la condițiile specifice Mării Negre, poziția noastră geografică și interesele economice, o clasă unică de 6 corvete multirol ar fi mult mai potrivită pentru noi. Practic, acest concept a evoluat în mintea mea de-a lungul timpului pe măsură ce am mai „îmbătrânit” și am citit mai mult.

În acest context, programul corvetei europene ar putea furniza exact ceea ce ne trebuie nouă, când ne trebuie nouă (orizontul 2030). Să mă explic: modernizarea celor 2 fregate T-22R și a navelor purtătoare de rachete de clasă Tarantul ar putea asigura tranziția către achiziția a 6 corvete multirol în cadrul programului corvetei europene, către sfârșitul acestui deceniu. Însă asta înseamnă să ne implicăm în acest proiect (nu cu statut de observator ca acum) încă din acest stadiu incipient pentru a ne asigura că varianta „de luptă” dezvoltată în cadrul acestui program îndeplinește cerințele noastre tehnico-tactice.

Desigur, am putea face același lucru folosind „resursele” deja disponibile în țară, fapt evidențiat cu ocazia licitației anulate pentru corvetele multirol: o versiune autohtonă a Sigma 10514 produsă de cei de la Damen sau o versiune autohtonă a corvetei de clasă Al Zubarah a celor de la Fincantieri.

Ceea ce am putea obține în cadrul acestui program de construcție a 6 corvete multirol ar fi o versiune românească a navelor de clasă Pohjanmaa…

Revenind la navele purtătoare de rachete, în cazul Finlandei, configurația Mării Baltice oferă un excelent teren de vânătoare acestui tip de navă care poate profita de relieful specific acestei mări. Relief care nu se regăsește în Marea Neagră. În plus, navele purtătoare de rachete nu au suficient deplasament astfel încât să permită altceva decât o apărare antiaeriană cu rază foarte scurtă ceea ce le face vulnerabile în fața aviației, foarte importantă în contextul specific Mării Negre.

Însă cum 6 nave nu pot fi decât în 6 locuri deodată, asta fără să ținem cont de „celebra treime” care ne spune că, de fapt, din 6 nave doar 3 vor fi disponibile la un moment dat, ne mai trebuie „ceva” care să asigure prezența marinei militare fără a-i ruina bugetul și așa limitat.

În opinia mea, ar trebui să ne uităm la o ambarcațiune de mici dimensiuni (de circa 25 m lungime), rapidă și manevrabilă, cu pescaj redus, capabilă să acționeze atât în mediul fluvial cât și în cel costier, în zona apelor teritoriale și a Zonei Economice Exclusive. Ceva asemănător cu Mark VI americană, dar nu neapărat asta…

Tot pentru această zonă, în completare, și tot pentru exemplificare, avem conceptul australienilor de la Whiskey Project Group, o ambarcațiune rapidă de 11,9 m, dotată cu rachete Spike NLOS, recent prezentată la Indo Pacific 2023. Să ne aducem aminte de intenția americanilor de a construi infrastructura necesară operării la Marea Neagră a unor astfel de ambarcațiuni rapide de mici dimensiuni, un subiect despre care am vorbit mai demult aici. În acest sens, poza de mai jos, relativ recentă este elocventă.

Ca să vorbim și de bani, am să dau exemplu Ucrainei: conform DSCA, 16 ambarcațiuni de patrulare Mark VI și toate cele necesare, inclusiv armament, au un preț maxim estimat la 600 milioane de dolari americani la nivelul anului 2020. Acest preț nu include însă rachete în genul Spike NLOS pe care Mark VI este capabilă să le opereze. Această sumă pălește în fața potențialului proiect de construcție, armare și operare a 6 corvete, pe care eu îl estimez pe undeva pe la 3 miliarde de euro, nave gata de luptă, inclusiv muniția. Însă, în marea schemă a lucrurilor, 3 miliarde sunt bani de semințe pe lângă programele aviației sau ale forțelor terestre…