Distrugătoarele de clasă Kolkata (P15 Alfa) și succesoarele lor de clasă Visakhapatnam (P-15 Bravo) sunt cele mai puternice nave de luptă aflate în serviciul marinei indiene și reprezintă un foarte interesant melanj de armament de sorginte rusească, autohtonă și occidentală, mai precis israeliană.
Au fost construite trei unități din clasa Kolkata cu un buget de 2,3 miliarde USD (actualizat la nivelul anului 2023) în perioada 2003 – 2015. Prima unitate a intrat în serviciu în 2014. Navele au o construcție destul de convențională în termeni de arhitectură navală și propulsie ceea ce nu le diminuează în niciun fel valoarea combativă.
P15 Bravo sunt succesorul P15 Alfa, nave în mare măsură similare dar care beneficiază de o rază de acțiune mai mare, indienii având planificate patru unități din care trei sunt deja finalizate iar a patra urmează a fi lansată la apă în 2024, în cadrul unui program în valoare de 5,3 miliarde USD.
De remarcat că indienii au preferat soluții occidentale (a se citi israeliene) pentru apărarea antiaeriană a navei (sistem bazat un radar IAI EL/M-2248 MF-STAR S-Band AESA și racheta Barak 8, 32 de rachete la bord în tuburi de lansare verticale) în timp ce apărarea apropiată beneficiază de serviciile a patru sisteme AK-630. Numărul total de rachete este în mare măsură similar cu cel aflat pe navele europene din aceeași categorie.
De altfel, apărarea antiaeriană pare să fie un punct slab al navelor rusești, singurele care, cel puțin pe hârtie, beneficiază de o apărare antiaeriană adecvată fiind fregatele de clasă Gorșkov. Pirn urmare, alegerea indienilor pare destul de rațională.
Marina indiană a fost destul de neglijată prin comparație cu celelalte categorii de forțe ale armatei indiene, fapt care pare că a fost conștientizat și se iau măsuri în direcția corectării acestei stari de fapte.
Eu mă rezum doar să remarc reacția promptă pe care autoritățile indiene și marina lor militară au avut-o în contextul crizei din Marea Roșie…