Acordul, mediat de ONU și Turcia, a asigurat transportul a peste 30 de milioane de cereale din trei porturi ucrainene, cel mai important fiind Odesa, către lumea largă. Pe 17 iulie 2023 a expirat iar Federația Rusă nu a mai fost de acord să-l prelungească, motivând că cererile sale nu au fost satisfăcute. Rușii solicitaseră reconectarea la SWIFT a unei bănci care activează în domeniul agricol (export de îngrășăminte), redeschiderea unei conducte de amoniac (utilizat în producția de îngrășăminte) și permisiunea navelor rusești de a acosta în porturile internaționale.
Razoni în portul Constanța în 2021. Sursa foto: marinetraffic.com
După retragerea din acord, forțele armate ale Federației Ruse au bombardat portul Odesa vizând în special zona de manipulare și depozitare a cerealelor. Conform ambasadorului ucrainean în Turcia, Vasil Bodnar, citat de HotNews, „Rusia, după ce s-a retras din acord, a declarat că nu garantează securitatea. Şi asta înseamnă că vor trage în porturi, infrastructură şi, eventual, nave. Acesta este riscul.”
Conform Ministerului rus al Apărării, toate navele care călătoresc spre porturile ucrainene de la Marea Neagră vor fi considerate de forțele armate ale Federației Ruse drept potențiale transporturi militare, începând de la miezul nopții, ora Moscovei (04:00 GMT, 20 iulie 2023), ca urmare a încetării acordului privind transportul de cereale pe Marea Neagră. De asemenea, zonele de sud-est și nord-vest ale apelor internaționale ale Mării Negre sunt declarate de ruși ca fiind „nesigure pentru navigație”.
Și, mai adaugă ministerul rus, „țările unor astfel de nave vor fi considerate ca fiind implicate în conflictul ucrainean de partea regimului de la Kiev.” Ceea ce înseamnă că, teoretic, o grămadă de țări renumite pentru serviciile de înregistrare a navelor comerciale (Panama, Liberia, Insulele Marshall, Insulele Bahamas sau Malta, ca să menționez câteva) vor avea probleme cu Federația Rusă…
Cu siguranță, primele care vor crește vor fi prețurile polițelor de asigurare. Ar putea fi urmate de o creștere a prețurilor la cereale, ceea ce n-ar fi neapărat un lucru rău pentru agricultorii români însă nu și pentru consumatorii români. Pentru moment, creșterile sunt modeste dar orice veste proastă dinspre marii producători mondiali ar putea accelera această creștere.
Conform Casei Albe, citate de USNI News, rușii au amplasat mine marine în zonele de interes pentru a complica și mai mult viața ucrainenilor și a celor suficient de curajoși astfel încât să ignore amenințările rusești.
Declarațiile Ministerului rus al apărării deschid calea unor operațiuni de interceptare și control al traficului maritim în zona de nord-vest a Mării Negre. Pentru ruși nu va fi greu să efectueze astfel de operațiuni având în vedere că marina ucraineană nu dispune de nave de luptă iar bateriile de coastă, deși mobile, nu plutesc și, prin urmare, nu pot escorta navele comerciale.
Conform unui expert citat de USNI News, „Ceea ce vedeți este o escaladare în Marea Neagră, iar teama este că, dacă Rusia lovește navele care navighează spre Ucraina, ce ar putea împiedica Ucraina să lovească navele care navighează dinspre Rusia?”, a spus Sal Mercogliano, associate professor la Universitatea Campbell. „Și atunci aveți un război comercial în toată regula între Ucraina și Rusia, care vizează nave în mare parte neutre din țări din lumea a treia, care navighează transportând alimente, combustibil și îngrășăminte.”
Ceea ce ar evidenția nevoia escortării navelor comerciale. Dar, în afară de Turcia, nici România, nici Bulgaria nu dispun de mijloace tehnico-tactice navale credibile și, din ceea ce am văzut până acum (nicio declarație oficială pe acest subiect la momentul redactării acestui articol), nici de „curajul” necesar unei astfel de acțiuni în care oricum pavilionul NATO va funcționa pe post de mijloace tehnico-tactice navale credibile.
Până una alta, Ucraina a anunțat (prin vocea aceluiași ambasador mai sus menționat) că a stabilit un „culoar pentru cereale” prin apele teritoriale ale României şi Bulgariei. Ucraina și-ar putea proteja transporturile maritime de cereale cu ajutorul bateriilor de coastă și al unor baraje defensive de mine până în apele teritoriale românești. Rămâne însă problema minelor în derivă lansate de ruși. Practic, convoaiele formate din nave comerciale vor trebui să fie permanent însoțite de nave de deminare care să dragheze în continuu culoarul de navigație. Însă cele mai moderne nave de deminare ucrainene se află în Marea Britanie, o potențială soluție fiind ambarcațiunile de deminare fără echipaj la bord, cu limitările de rigoare. Majoritatea pot încăpea într-un container standard de 40 de picioare deci aducerea lor nu depinde de închiderea strâmtorilor.
În ceea ce privește folosirea apelor teritoriale ale României și Bulgariei, probabil și ale Turciei, pentru tranzitul navelor comerciale, soluția este, în opinia mea, simplă și ingenioasă întrucât, din punct de vedere juridic, apele teritoriale sunt asimilate teritoriului național al unui stat cu toate consecințele ce derivă de aici. În aceste condiții, amenințările rușilor cu lovirea navelor comerciale aflate în apele teritoriale românești este cel puțin interesantă… Sau retorică lipsită de conținut, rămâne de văzut.
De departe, cea mai vulnerabilă porțiune a traseului este cea ucraineană și rămâne de văzut dacă transportatorii sunt dispuși să plătească asigurările și să-și asume riscurile potențiale, riscuri care merg până la posibilitatea atacării navelor încărcate cu cereale ucrainene cu rachete navă-navă. Funcționarea acestui culoar ar reduce presiunea și pe logistica portului Constanța, ceea ce n-ar fi chiar un lucru de lepădat…
Soluția aleasă de ucraineni nu este nouă. Un sistem oarecum similar a fost folosit în cel de-al Doilea Război Mondial pentru protecția convoaielor care aprovizionau de pe mare trupele Axei care luptau în URSS sub protecția barajelor de mine și a navelor marinei noastre militare. Câteva detalii în acest articol mai vechi de pe rnhs.info.
Tot în opinia mea, un risc mai mare ar putea fi constituit de submarinele flotei rusești a Mării Negre care au nevoie de doar 15 – 20 m de apă pentru a intra în imersiune. De reținut totuși că linia batimetrică de 50 m este foarte departe de țărm în nord-vest-ul Mării Negre. Submarinele de clasă Kilo ar putea torpila navele comerciale rușii putând ulterior nega atacul dând vina pe minele marine aflate în derivă. Acest pericol poate fi combătut cu ajutorul unor baraje de mine marine însă nu știu dacă ucrainenii mai dispun de resursele necesare. Ce știm cu siguranță este că, cel puțin oficial, nu dispun de mijloace de detecție și luptă antisubmarin (se poate de asemenea rezolva parțial cu ambarcațiuni dedicate fără echipaj, transportabile în containere de 40 de picioare).
Subiectul evoluează rapid și retorica bătăioasă a ambilor beligeranți va atinge curând cele mai înalte cote. Nouă nu ne rămâne decât să așteptăm și să vedem cât de departe sunt dispuse să meargă cele două părți. Prea departe poate însemna un dezastru pentru noi.