Datorită celor de la Naval News avem ocazia să facem o vizită virtuală la bordul fregatei D-660 Amiral Ronarc’h, prima unitate care va intra în dotarea marinei militare franceze. Nava se află în teste pe mare din octombrie 2024.
Programul francez FDI (Frégate de Défense et d’Intervention) cuprinde cinci unități și a costat contribuabilul francez 3,8 miliarde euro (din care 1,7 miliarde costurile de proiectare și dezvoltare și 2,1 miliarde euro construcția celor cinci nave) în 2017. Astăzi, construcția navelor ar costa 2.686.495.146 euro. Adică, 537.299.029 euro per navă, fără armament.
Principalele specificații tehnice:
- Deplasament: 4500 tone;
- Lungime: 122 metri;
- Lățime: 18 metri;
- Viteză max.: 27 noduri;
- Autonomie: 45 zile;
- Disponibilitate operațională: 3500 ore pe an;
- Hangar și helipad: elicopter din clasa 10 tone + 1 UAV (până la 700 Kg)
- Echipaj: 125 + 28 (detașament aviatic, forțe pentru operațiuni speciale).
Marina militară franceză le consideră nave multirol de linia întâi capabile să lupte în toate mediile și, deși în spațiul public sunt clasificate drept fregate, numărul de bord cu „D” în față ne arată că marina franceză le consideră distrugătoare în ciuda deplasamentului de „numai” 4500 tone. Proiectate înainte de războiul din Ucraina și de atacurile rebelilor houthi din Marea Roșie, primele unități vin cu doar 16 celule de lansare verticală a rachetelor antiaeriene Aster 30 dar navele au fost prevăzute din start pentru un total de 32 de celule.
Un aspect interesant relevat de contractul cu Grecia (sursa Naval News) privește capacitatea de creștere a navelor: astfel, contractual, navele trebuie să dispună de o marjă mai mare sau egală cu 140 tone iar minimul acceptabil este de mai mult sau egal cu 120 tone. Dacă marja de creștere este mai mică de 70 tone, grecii pot refuza livrarea navelor.
Mai jos aveți un desfășurător cu principalele subiecte abordate în cadrul reportajului publicat de cei de la Naval News.
01:05 – Feedback-ul inițial al comandantului cu privire la testele pe mare
02:15 – Principala calitate a FDI conform comandantului
03:35 – Calitățile nautice și manevriere ale FDI
05:38 – Ce capacități tehnico-tactice noi va aduce FDI marinei franceze
08:43 – De ce Naval Group a început programul FDI
10:20 – Centru de luptă dedicat războiului asimetric: O adevărată inovație
14:37 – În interiorul modulului ce conține senzorii și centrul de conducere a luptei – PSIM
15:40 – În interiorul centrului de conducere a luptei – CIC
18:04 – Capacitățile de luptă antiaeriană (AAW) ale FDI
20:22 – Războiul electronic (EW)
21:25 – Războiul antinavă (ASuW)
22:17 – Războiul antisubmarin (ASW)
22:44 – Suita de luptă antisubmarin cu sonar CAPTAS-4 VDS
25:10 – Torpilele de la bordul FDI
27:35 – Puntea de zbor și capacitățile elicopterelor
28:40 – Centrul de date
30:44 – Controlul avariilor și capacitatea de supraviețuire
32:10 – Propulsia și IPMS
Cred că, la o primă vedere, sunt două caracteristici care ies în evidență în cazul acestei nave: prova cu etravă inversată și catargul PSIM.
O caracteristică distinctivă a acestei nave o reprezintă etrava inversată care formează un unghi ascuțit cu chila navei. Această formă a fost aleasă pentru că ajută la mascarea pasivă a navei în spectrul radio, o soluție adoptată și de americani la distrugătoarele de clasă Zumwalt. Totuși, forma aleasă de francezi pare ceva mai elaborată decât cea aleasă de americani urmărindu-se obținerea unui compromis între efectul de mascare pasivă și calitățile nautice și manevriere.
La un moment dat au circulat prin spațiul public mai multe zvonuri cu privire la comportamentul mai slab pe mare montată al distrugătoarelor de clasă Zumwalt. Evident, marina SUA a negat aceste zvonuri comunicând că navele au fost testate în condiții meteo grele și s-au comportat foarte bine.
În principiu, acest tip de etravă tinde să „spargă” valurile în loc să le „încalece”, îmi pare rău, dar n-am găsit o exprimare mai plastică de atât. Consecința faptului că nava tinde să „spargă” valul în loc să-l „încalece” este o zonă prova inundată frecvent atunci când se navighează cu viteză mai mare pe o mare montată fapt ce reiese și din materialul video postat în articol dar și din poza de mai jos (captură foto din materialul video). Observăm că, pentru a diminua acest inconvenient, francezii au instalat în zona prova un spargeval. Pe de altă parte, acea zonă nu pare să fie utilizată de echipaj atunci când nava este pe mare.
FDI în teste pe mare
Comandantul fregatei își laudă „puiul” spunându-ne că nava se comportă foarte bine pe mare, chiar și în condiții de mare de gradul 6 (vânt de 40 – 50 km/h, valuri de 3 – 4 m), în unele cazuri chiar mai bine decât „surata” sa mai mare, FREMM. Aceasta din urmă, ne spune domnul comandant, are o tendință pronunțată de „slamming” (scuzați romgleza!) atunci când se află într-o mișcare de tangaj. În principiu, fenomenul de „slamming” înseamnă că, pe mare montată, nava cu valurile venind din sectorul prova, tanghează puternic și are tendința de a da „cu fundul de pământ”. În cazul nostru, de a da cu „fundul” de apă. Mai multe informații (în engleză) despre acest fenomen găsiți aici. Sunt convins că există explicații și în română pentru acest fenomen dar eu nu le-am căutat…
Personal, am experimentat fenomenul de „slamming” pe velierele de agrement, mai ales atunci când se navighează la motor pe o mare montată cu valurile venind din sectorul prova. Datorită fundului destul de plat și chilei lestate, prova se ridică destul de violent pe val. Cum ce urcă trebuie să și coboare, aceasta din urmă se produce destul de abrupt, corpul navei „lovind” efectiv apa.
Putem observa din imaginea de mai jos (captură foto din materialul video) că FREMM are o mișcare de tangaj destul de pronunțată, partea prova a navei intrând în apă până la nările ancorei (deschiderea din corpul navei prin care lanțul ancorei traversează corpul).
Cel mai probabil, FDI este deplin operațională pe o mare de gradul 6 fiind capabilă să-și opereze elicopterul ambarcat, armamentul și șalupele de la bord.
Fregată FREMM pe mare montată.
Un alt element, specific ultimelor construcții navale franceze, este conceptul PSIM (Panoramic Sensor & Intelligence Module). Practic, francezii au ales să-și pună toate oule în același coș: modulul PSIM integrează atât catargul navei cu toată suita de senzori și comunicații precum și centrul de comandă și control al navei, CIC – Combat Informations Centre, centrul de conducere a luptei.
O lovitură în acea zonă ar putea conduce la incapacitarea completă a navei ceea ce nu mi se pare prea sănătos… În fine, mai jos aveți un scurt material video cu modulul PSIM de pe una din FDI-urile vândute Greciei.
Una peste alta, navaliștii francezi au cu ce să se laude. Fregatele FDI par să fie nave robuste, cu bune capacități de luptă și un deplasament moderat. Navele dispun de spații dedicate găzduirii unei echipe suplimentare de comandă ceea ce le va permite să opereze ca nave amiral la conducerea unei flotile mai mari.
Par să fie deja un succes comercial, Grecia fiind primul client extern, cu trei unități comandate și o opțiune pentru încă o unitate. Versiunea grecească cel mai bine înarmată dispune de 32 de celule verticale capabile să lanseze racheta antiaeriană cu rază lungă de acțiune Aster 30 iar apărarea apropiată a navei cade în sarcina rachetei cu rază scurtă de acțiune, RIM-116 Rolling Airframe Missile, 21 de rachete într-un lansator Mk-144 Guided Missile Launcher (GML).