Buletin naval. K-130. O corvetă cinstită

Da, doamnelor și domnilor, pentru că Braunschweig (K-130) exact asta este, o corvetă cinstită!

Despre criteriile de clasificare a navelor în corvete, fregate, distrugătoare etc am scris mai demult un articol dedicat. Demersul, astăzi, când trăim în epoca multirolului, poate părea unul pur didactic, strict teoretic. Cu toate acestea, în opinia mea, încă mai este important să distingem între o categorie de nave sau alta întrucât, adeseori, diferențele dintre o corvetă și o fregată sunt subtile dar importante (nu, nu se reduc doar la numărul de celule verticale instalate) iar simpla menționare a unei nave într-o categorie sau alta de către marina care o operează ne poate conduce pe drumuri greșite.

După cum ne spune și Bundeswehr-ul[1], navele clasei K-130 Braunschweig sunt corvete specializate în lupta din proximitatea litoralului: în zona apelor teritoriale și contigue precum și în zona economică exclusivă. Navele au fost dislocate adeseori în misiunile UNIFIL din Marea Mediterană, misiunile NATO SNMG 1, Operațiunea Atalanta și, evident, acasă, în Marea Baltică. O mare care prezintă unele similarități cu Marea Neagră…

Înainte de a începe prezentarea navei, aș vrea să clarificăm mai întâi semnificația termenului de corvetă. Într-un articol intitulat „What is a corvette? And what next?”, Chuck Hill, un fost ofițer cu experiență din US Coast Guard, ne dă o definiție succintă a corvetelor: o navă de luptă de suprafață, mai mică decât fregata, mai mare decât nava de patrulare (OPV) şi, în esență, o navă rareori capabilă de voiaje transoceanice, deci cu o rază de acțiune și o autonomie limitate. Corvetele au un deplasament care începe în general de pe la 500 tone, limita superioară fiind practic într-o continuă schimbare (creștere), stabilizată undeva pe la 2500 tone conform ultimelor modele construite. Din punct de vedere al capacităților tehnico-tactice, corvetele sunt nave care pot performa la întreaga capacitate şi cu eficienţă maximă doar într-unul din mediile de luptă – de suprafață, antisubmarin sau antiaerian şi au capacități reduse, limitate la apărarea proprie, în celelalte două medii sau chiar deloc. Cu excepția noilor corvete multirol construite de Fincantieri pentru Qatar și care au ca misiune principală protecția emiratului împotriva rachetelor balistice, nu cred că o să vedem prea curând corvete specializate în lupta antiaeriană. Aceasta rămâne apanajul navelor mari, de la fregată în sus, capabile să susțină senzorii și armamentul necesare.

Caracteristici tehnice (furnizate de Bundeswehr):

• Dimensiuni (metri): 89,1 x 13,3 x 3,4 (lungime x lățime x pescaj)
• Deplasament: 1800 tone
• Propulsie: 2 motoare diesel, 14800 kw putere maximă; 1 x bow thruster; 2 elice
• Viteză (max.): peste 26 Nd (48 km/h)

Senzori:

• 1 x radar multifuncțional Hensoldt TRS-3D, raza de acțiune: peste 200 km; poate urmări simultan peste 750 de ținte; IFF incorporat
• 1 x Indra UL 5000 K (sistem de război electronic)
• 2 x bilă optoelectronică Thales Mirador
• 2 x radar navigație

Armament:

• 1 x Oto Melara Compact de 76 mm; raza de acțiune: peste 18 km
• 2 x tun rapid MLG Marine de 27 mm
• 4 x mitralieră de 12,7 mm
• 2 x 2 rachete navă-navă/navă-sol Saab RBS15 Mk3; raza de acțiune: peste 200 km
• 2 x 21 Mk 49 RIM-116 RAM (Rolling airframe missile)
• 4 x șină pentru lansarea minelor
• 2 x sistem de contramăsuri Rheinmetall MASS

Echipaj: 61

Cu această clasă de nave, marina germană a înlocuit navele purtătoare de rachete de clasă Gepard[2]. Diferențele dintre cele două sunt semnificative, mai ales în ceea ce privește deplasamentul (Gepard aveau 390 tone deplasament) și apariția unui helipad și a unui mic hangar în cazul Braunschweig. Pe de altă parte, viteza a scăzut simțitor de la cele 40 Nd ale Gepard la cele 26+ Nd ale K-130.

Senzorii sunt mult mai sofisticați în cazul Braunschweig iar armamentul este relativ similar din punct de vedere cantitativ (cu un plus pentru K-130, cele 21 de RAM extra față de Gepard) dar simțitor mai bun din punct de vedere calitativ, armamentul principal al Gepard fiind alcătuit din patru rachete navă-navă Exocet MM38.

Raza de acțiune și autonomia sunt și ele în favoarea navei mai mari: astfel, Braunschweig are o rază de acțiune de 4000 Mm (7408 km) la 15 Nd (28 km/h) și o autonomie de 7 zile ce poate fi mărită la 21 de zile dacă nava este realimentată în marș[3].

Mutarea Bundeswehr-ului, de la o vedetă rapidă purtătoare de rachete către o corvetă de circa 4,5 ori mai mare ar merita o analiză detaliată în sine. Așadar, ce s-a schimbat în cerințele operaționale ale Bundeswehr-ului de natură a determina această evoluție? Este K-130 doar o adaptare la cerințele anilor 2000 dominate de războaie asimetrice sau are cauze mult mai profunde? Sunt corvetele de clasă Braunschweig capabile să facă o treabă mai bună împotriva rușilor în Marea Baltică decât erau vedetele de clasă Gepard?

De asemenea, se pare că germanii au renunțat la viteză în detrimentul deplasamentului mărit care permite o autonomie mai mare dar și operarea a două vehicule aeriene cu aripi rotative fără pilot. Din păcate, deși helipadul poate acomoda elicoptere medii, hangarul asigură doar operarea celor două drone.

O evoluție similară am remarcat și în cazul rușilor care au făcut trecerea de la nave purtătoare de rachete de clasă Tarantul & derivatele (aprox. 450 – 500 tone deplasament) către nave mai mari, de circa 1000 tone deplasament. În cazul rușilor, mișcarea este justificată de necesitatea de a instala și opera rachetele navă-navă/navă-sol Kalibr/Oniks de pe cât mai multe platforme. La acest fapt se adaugă și repercusiunile momentului Ucraina 2014 în urma căruia rușii au rămas fără turbine navale. De altfel, la un moment dat, au cumpărat motoare diesel din China pentru navele de clasă Buyan M. Despre Buyan M și Karakurt puteți citi o analiză detaliată aici și aici.

Și americanii au urmat o direcție similară dar motivele lor sunt diferite de cele ale rușilor. Americanii au vrut niște „bricege elvețiene” care să înlocuiască bărcile costiere de patrulare folosite în diferite teatre de operațiuni (așa cum ar fi Orientul Mijlociu) cu o navă suficient de mare astfel încât să facă tranzitul de la baza din SUA către teatrul de operațiuni prin forțe proprii. Așa s-a născut programul LCS – Littoral Combat Ship. În opinia mea, a ieșit un fiasco total, în ciuda unei idei care suna excelent pe hârtie. Și cum americanii fac totul la scară mare, a ieșit și un fiasco foarte costisitor. LCS sunt, în esență, corvete. La fel ca Braunschweig, Buyan M sau Karakurt. Însă o LCS costă aproximativ 500 milioane USD iar costurile asociate operării ei se ridică la uimitoarea sumă de 50 milioane USD pe an. Aproape la fel de mult ca un distrugător de clasă Arleigh Burke, o navă simțitor mai capabilă[4]. Ceea ce l-a determinat pe Locotenent Comandorul Grant Greenwell din U.S. Navy să se întrebe dacă nu cumva o corvetă de clasă Badr[5] n-ar fi mai potrivită pentru a înlocui navele de patrulare de clasă Cyclone sau Mark VI.

Pentru a-și îndeplini angajamentele luate către NATO, în 2017, ministerul apărării german a atribuit un contract în valoare de 2,5 miliarde euro pentru construcția a încă 5 corvete de clasă K-130 Braunschweig[6]. Atribuirea contractului a fost marcată de unele controverse iar la prima vedere navele par scumpe, chiar dacă senzorii și armamentul sunt de ultimă generație, foarte performante. Să ne amintim că germanii au avut o tentativă de a participa și la licitația autohtonă dar au renunțat, motivele reale nefiind foarte clare. Construcția primei nave – Koln – a debutat în februarie 2019. Nava este astăzi în apă și va intra în serviciu curând.

Revenind la costuri, americanii au controlul și tipăresc cea mai importantă monedă de pe planetă. Prin urmare, își permit experimente ca LCS. Nu este și cazul nostru. Forțele Navale Române operează trei nave purtătoare de rachete de clasă Tarantul. Din păcate (știu, sună contraintuitiv), se pare că vor fi modernizate treptat în detrimentul înlocuirii lor. Într-o lume ideală, ar trebui poate să ne întrebăm dacă nu cumva este o direcție greșită. Înțeleg că marina este Cenușăreasa armatei române, cea de-a cincea roată la buget și că fondurile sunt insuficiente, mai ales raportat la starea dezastruoasă a flotei. Faptul este lesne de explicat, într-o armată condusă de infanteriști, utilitatea marinei este contestată și ignorată, ceea ce rezultă și din (lipsa) alocărilor bugetare.

Uitându-mă la ruși și la germani mă întreb dacă nu cumva o navă similară K-130 n-ar fi mai utilă și mai eficientă decât o NPR concepută în anii 1970, intrată în serviciul marinei la începutul anilor 1990 și construită în jurul unor echipamente sovietice, astăzi complet depășite.

Iar dacă Braunschweig pare scumpă (și este cam scumpă), avem suficiente exemple de nave similare cu prețuri mai mici (Khareef, Baynunah).

Nicolae

 

Surse:

[1] https://www.bundeswehr.de/de/ausruestung-technik-bundeswehr/seesysteme-bundeswehr/korvette-k130

[2] https://en.wikipedia.org/wiki/Gepard-class_fast_attack_craft

[3] https://en.wikipedia.org/wiki/Braunschweig-class_corvette

[4] https://www.usni.org/magazines/proceedings/2021/july/us-navy-needs-corvette-badr-class-would-do?mc_cid=29178f2a10&mc_eid=b3dc276e18

[5] https://en.wikipedia.org/wiki/Badr-class_corvette

[6] https://www.bmvg.de/de/aktuelles/korvetten-neubau-ein-guter-tag-fuer-die-marine-30914