Sigma 10514 si Type 22 R Sursa: Damen
Am stat mult și m-am gândit dacă are sens să scriu sau nu despre asta, nu de alta dar lucrez la ceva mai interesant în perioada asta… Suntem în anul de grație 2019 când am fi putut sărbători lansarea la apă a primei corvete. Modernizarea (a se citi înarmarea) primei fregate ar fi trebuit să o sărbătorim anul trecut sau chiar în 2017.
Licitațiile nu sunt pentru noi, asta e clar! Licitații pentru torpile care nu trezesc interesul nimănui, licitații pentru fregate dezarmate, anulate pe motiv de derapaj grav de la valorile democrației (a se citi Erdogan) și licitații pentru corvete organizate deși armata știa foarte clar ce-și dorește. Așa se întâmplă când vrei să fii în ton cu legislația europeană și s-o faci pe inteligentul deși existau soluții legale pentru a evita această stare de lucruri…
Incapacitatea conducerii politice de a duce la bun sfârșit o banală licitație, demagogia ieftină și lipsa de viziune strategică și geopolitică (suntem invizibili la nivel diplomatic) ne-au adus în situația în care, în acest moment, flota militară română tinde să devină complet irelevantă la Marea Neagră. Exact într-unul din momentele când avem mai mare nevoie de ea.
Știu că sună alarmist și exagerat dar, în acest moment, flotei militare îi lipsesc mijloacele moderne de luptă anti-navă și anti-aeriene. În materie de luptă anti-submarin încă mai deținem unele capabilități… deși lucrurile șchioapătă serios și pe acolo.
În acest context, putem spune, fără a greși prea mult, că licitația pentru achiziția corvetelor este un eșec total. Unul care ar trebui asumat… De cine? Păi în primul rând de ministrul apărării în calitate de șef politic al MAPN.
Construcția unei flote moderne, echipate conform secolului în care trăim, va dura cel puțin 5 până la 10 ani. Dar asta de la data semnării unui contract de achiziție a… orice. Ori tocmai această semnare pare din ce în ce mai îndepărtată. Bătălii aprige se dau în culise, toată lumea judecându-se cu toată lumea în fața unui MAPN neputincios și incapabil să-și asume bărbătește greșelile făcute. Consecințele sunt deosebit de grave, având în vedere starea actuală a flotei, de departe cea mai năpăstuită ramură a armatei române.
Comunicarea pe acest subiect este tipic dâmbovițeană: la nivel politic aruncăm cartoful fierbinte de la unul la altul, presa face cunoscute rezultatele licitației înaintea organizatorului, MAPN face plângere penală pentru bănuieli rezonabile privind săvârșirea unor infracțiuni și, din când în când, domnul ministru Leș ne anunță că se lucrează și că durează pentru că e complicat. Mircea, fă-te că lucrezi! Remember?
Tot ce înțeleg eu din decizia de mai jos, este că licitația pentru achiziția corvetelor este în acest moment suspendată. Dar suspendarea asta survine în cadrul unei cauze! Care cauză? Despre ce altă cauză mai vorbim? Well, greu de spus, transparenţa procedurii este la cote înalte…
Una peste alta, suntem exact în situația care ne dezavantajează cel mai mult.
Avem în această licitație expresia cea mai profundă a unui aparat de stat măcinat de corupție și incompentență. Totul cu prețul pierderii unor capabilități militare esențiale în spațiul din ce în ce mai contestat al Mării Negre.
Acum, după ce am criticat, să încerc să ofer și niște soluții de avarie. Așa ar fi corect, nu? 🙂 Nu că m-ar băga pe mine cineva în seamă…
În acest context sumbru, licitația pentru achiziția bateriilor de coastă dobândește o importanță pe care nu o anticipam. De ce? Pentru că ne dă ocazia să alegem o rachetă anti-navă dar și radarul aferent. Ambele pot fi ulterior instalate pe alte nave, existente sau nu. Ambele adaugă primii colțișori adevărați capabilităților marinei militare române. Acum, având în vedere articolul anterior, nici aia n-arată prea bine… Dar să sperăm, că altceva mai bun n-avem de făcut până când putem vota din nou la anul…
Licitaţia pentru bateriile de coastă, finalizată prin alegerea unui ofertant (mă rog, singurul, că doar suntem în România), ne oferă oportunitatea modernizării navelor purtătoare de rachete de tip „Tarantul” care, din fericire, n-au fost incluse în niciun acord de offset. „Tarantulele” au frumoasa vârstă de aproximativ un sfert de veac și ar putea spori capabilitățile unei flote inexistente fără a cheltui o avere dintr-un buget intrat deja la apă datorită performanțelor economice ale guvernului actual. În condițiile în care anul viitor este unul electoral, nu că n-am fi votat și anul acesta.
Tarantul modernizată Sursa foto iniţială: Forţele Navale Române
Modernizările Tarantulelor ar trebui să se limiteze la:
- refacerea resursei motoarelor și instalațiilor navelor (colaborare cu Ucraina);
- instalarea unui nou radar de descoperire și iluminare a țintelor (același ca la bateriile de coastă) – în poza de mai sus se regăseşte un Thales NS-100 şi un Stir EO;
- instalarea unor sisteme de comunicații moderne;
- instalarea unui sistem de management al focului capabil să integreze atât armamentul artileristic de proveniență sovietică cât și noile rachete anti-navă ce vor fi instalate;
- noi rachete anti-navă (aceleași ca la bateriile de coastă) – în poză este un amplasament cu patru tuburi, dar pot fi reduse la două tuburi pe fiecare bord dacă nu încape;
- instalarea unor noi sisteme de contramăsuri.
În încheiere, vă invit să vizionați o secvență dintr-unul din filmele mele preferate, Filantropica:
Tot în încheiere, să știți că se poate și la alții (bine, ai noștri rămân campioni). De pildă chiar și în Congresul american: după ce-au consimțit la achiziția unui proiect non-american în programul FFG(X), acum congresmanii americani cer ca un procent cât mai mare din nave şi componentele acestora să fie realizate în SUA. Consecința? Necesitatea reproiectării unor zone ale navelor, creșterea costurilor finale și depășirea termenului asumat inițial cu circa un an.
P.S. Din ce am vazut eu, la Tetaluri n-au făcut nimic până acum deşi avem o licitaţie finalizată cu un câştigător despre care am mai vorbit aici. Şi vorbim de o licitaţie de circa 40 de milioane de lei. „Decât” atât!
P.P.S. De când a apărut şi până acum (21:51) articolul a fost modificat pe ici, pe colo, prin părţile neesenţiale.
Nicolae Hariuc
Surse: bunul simţ…