Americanii trag tare să finalizeze modulul de luptă împotriva minelor, modul care va fi ambarcat pe navele clasei Littoral Combat Ship (LCS). Modulul este deja în întârziere datorită unui concurs de factori nefericiți iar bătrânele dragoare de clasă Avenger sunt din ce în ce mai aproape de sfârșitul carierei.
Unmanned Influence Sweep System (UISS) Sursa foto: Breaking Defense
În principiu, modulul de luptă împotriva minelor (Mine Countermeasure – MCM) este alcătuit din următoarele elemente:
- un elicopter MH-60S Block 2 dotat cu sistemele aferente pentru detecția și clasificarea minelor precum și sistemul de neutralizare a minelor, inclusiv a celor de fund – Airborne Mine Neutralization System (AMNS). Componenta aeriană a modulului este deja operațională conform informațiilor disponibile în spațiul public;
- un vehicul semi-autonom de suprafață fără echipaj – Unmanned Influence Sweep System (UISS) dotat cu o dragă magneto-acustică capabilă să dragheze minele de fund din zone cu ape puțin adânci;
- un vehicul submersibil autonom, fără echipaj, dotat cu un sonar tractat AN/AQS-20C, utilizat pentru detecția și identificarea minelor;
- un vehicul submersibil autonom, fără echipaj – Knifefish, utilizat la descoperirea minelor de fund.
Vehiculul de suprafață semi-autonom, fără echipaj – Unmanned Influence Sweep System (UISS) despre care de altfel am mai vorbit într-un alt articol este produs de cei de la Textron Systems Corporation și tocmai a fost testat la explozii submarine, test pe care l-a trecut cu succes. Conform proiectului, UISS poate fi operat atât de pe Littoral Combat Ship (principalul destinatar) cât și de pe orice altă navă sau de la țărm, putând fi controlat cu ajutorul unui sistem de comandă portabil.
Principalele componente ale UISS sunt vehiculul semi-autonom de suprafață (Unmanned Surface Vehicle – USV), draga magneto-acustică și componentele sale specifice, inclusiv sistemul care detectează detonarea minelor dragate, un pachet de senzori capabil să identifice obstacolele întâlnite în cursul navigației și sistemul de comandă, control și comunicații.
În urma testelor din 2019 au fost emise câteva recomandări:
- Îmbunătățirea capacităților de dragare a minelor prin actualizarea politiclor de planificare a misiunilor;
- Îmbunătățirea senzorilor care permit operatorului să identifice momentele în care sistemul nu funcționează corespunzător (de ex. draga nu detonează o mină);
- Îmbunătățirea antrenamentului viitorilor utilizatori, inclusiv în ceea ce privește planificarea operațiunilor de dragare cu ajutorul UISS;
- Îmbunătățirea senzorilor care asigură identificarea obstacolelor și aria de observare a acestora de către operatorul USV-ului în cursul navigației.
Cel mai probabil, modulul va debuta pe LCS. De exemplu, LCS Squadron 2 (LCSRON 2) are în compunere un divizion dedicat operațiunilor de luptă împotriva minelor marine – Division 22 compus din USS Wichita – navă de antrenament, USS Billings, USS Indianapolis și USS St. Louis – nave ce probabil că vor fi trimise în Golful Persic în momentul în care problemele de propulsie sunt rezolvate iar modulul devine operațional.
Ce ar fi de dezbătut aici este: sunt suficient de fiabile și de „inteligente” aceste sisteme autonome/semi-autonome fără echipaj ce vor fi utilizate în lupta împotriva minelor marine?
Atât SUA, cât și Marea Britanie vor renunța complet la navele dedicate (dragoare, vânătoare de mine) urmând să opereze doar astfel de module. Abordarea poate fi considerată radicală, în condițiile în care majoritatea marinelor militare preferă o abordare etapizată, fără a renunța încă la navele dedicate în condițiile în care rolul vehiculelor autonome/semi-autonome/telecomandate fără echipaj în cadrul operațiunilor de deminare este în creștere. De altfel, programul similar olandezo-belgian păstrează navele dedicate – „nave mamă” de pe care vor fi operate aceste vehicule fără echipaj, fie că sunt submersibile, de suprafață sau aeriene. De menționat că americanii păstrează totuși componenta aeriană cu echipaj la bord – MH-60S Block 2.
În ceea ce ne privește, România participă la două programe PESCO care au sau pot avea legătură cu domeniul:
- MARITIME (SEMI-) AUTONOMOUS SYSTEMS FOR MINE COUNTERMEASURES (MAS MCM) despre care puteți citi mai multe aici, un proiect condus de Naval Group Belgia – MIRICLE (Mine Risk Clearance for Europe) la care participă și Agenţia de Cercetare pentru Tehnică şi Tehnologii Militare; și
- DEPLOYABLE MODULAR UNDERWATER INTERVENTION CAPABILITY PACKAGE (DIVEPACK) despre care puteți citi mai multe aici. Proiectul este condus de vecinii bulgari.
Din păcate, aceste proiecte nu vor produce rezultate concrete prea curând dar reprezintă o bună modalitate de a ne „familiariza” cu noile practici și de a acumula cunoștințe de la unii dintre cei mai buni în materie.