Din punct de vedere al principalelor rute de navigație, avem câteva zone deosebit de importante pentru comerțul și economia mondială: Marea Chinei de Sud și Strâmtoarea Malacca (debușeul exporturilor chineze către lumea occidentală), Marea Roșie și Canalul Suez (acces la petrol și gaze, dar și cel mai scurt drum pentru exporturile chineze în lumea occidentală) și, nu neapărat în ultimul rând, Marea Neagră și strâmtorile turcești, Bosfor și Dardanele (debușeul unora dintre cei mai mari producători de cereale la nivel mondial – Ucraina și Rusia).
În acest moment, toate acest zone sunt contestate într-un fel sau altul: în Marea Neagră avem un război între Rusia și Ucraina, China contestă destul de agresiv suveranitatea altor țări în Marea Chinei de Sud și, mai nou, rebelii houthi din Yemen au început conștiincios să atace navele comerciale aflate în tranzit prin Marea Roșie către Canalul Suez.
În timp ce acțiunile Chinei sunt relativ benigne, fără un impact major asupra rutelor comerciale de navigație (încă), ceea ce se întâmplă în Marea Roșie și în Marea Neagră este destul de îngrijorător și, cu siguranță, impactul acestor acțiuni asupra costurilor de transport naval este semnificativ.
Marea Neagră
Aici lucrurile par să se fi stabilizat și să se îndrepte în direcția cea bună după șocul inițial al ieșirii Rusiei din Acordul pentru grâne. Printr-o serie de atacuri mai mult sau mai puțin surprinzătoare, Ucraina a reușit să limiteze acțiunile Flotei Mării Negre a Federației Ruse până la un nivel considerat acceptabil de transportatori și asigurători. O combinație de atacuri permanente și persistente cu ambarcațiuni kamikaze fără echipaj la bord plus un atac de succes cu rachete de croazieră asupra unor nave aflate la reparații în șantier au diminuat apetitul marinei ruse pentru acțiuni de control al traficului naval în Marea Neagră. Ucrainenii cei fără de marină militară au reușit să scoată din joc (cel puțin pentru moment) forțele navale rusești care au reușit performanța negativă de a nu rata nicio greșeală pe care puteau s-o facă.
Sub protecția bateriilor de coastă și a ambarcațiunilor kamikaze fără echipaj, dublate de numeroasele sisteme aeriene fără pilot, Ucraina a recreat drumul costier dintre Odesa și restul lumii pe care l-am folosit și noi în cel de-al Doilea Război Mondial.
Dacă se va materializa, inițiativa comună, Bulgaria, Turcia & România, de a curăța de mine apele Mării Negre ar trebui să aibă și ea un impact pozitiv asupra costurilor asociate transportului naval în Marea Neagră, cu atât mai mult cu cât Marea Neagră rămâne închisă pentru forțele navale NATO, cele două structuri permanente de luptă – Standing NATO Maritime Group 2 și Standing NATO Mine CounterMeasure Group 2.
Unul din lucrurile bune este că ambele părți beligerante s-au abținut de la atacurile împotriva navelor comerciale în Marea Neagră deși ambele au capacitatea de a scufunda astfel de nave. Această reținere a salvat traficul comercial naval și economiile riveranilor de la probleme serioase.
În mod cert, Ucraina a învins până acum pe mare adoptând o serie de tactici de gherilă care s-au dovedit a fi foarte eficiente împotriva unei flote rusești care a dovedit multiple puncte slabe. Rușii au reacționat, ucrainenii având în permanență inițiativa. Cu toate acestea, rușii au început să se adapteze utilizând un mix de contramăsuri împotriva ambarcațiunilor kamikaze despre care puteți citi mai multe în acest articol publicat recent pe Naval News.
Sursa foto: HI Sutton via Naval News
Pe 11 decembrie 2023, cu ocazia întrunirii UK/Norway/Ukraine Maritime Capability Coalition, Viceamiralul Oleksii Neizhpapa, șeful marinei ucrainene a făcut următoarea declarație (poate fi citită în original aici):
Potențialul de luptă al marinei va crește și se va consolida treptat. Acest lucru va permite marinei să protejeze în mod eficient suveranitatea, economia și populația Ucrainei. O marină puternică și capabilă nu este doar un instrument de descurajare a agresiunii rusești de pe mare, ci și o garanție a prosperității țării noastre și a securității în regiune. Dacă pierdem marea, nu va mai exista Ucraina.
Poate înțelegem și noi ceva din asta…
Marea Roșie
Aici lucrurile s-au „încins” binișor în ultima vreme, de când rebelii houthi au declarat oficial că vor ataca orice navă comercială care are legături cu Israelul, întru ajutorarea fraților Hamas. Atacurile au fost efectuate cu rachete de croazieră anti-navă, sisteme aeriene fără pilot de tip kamikaze și chiar cu rachete balistice. De asemenea, într-un raid a fost folosit chiar și un elicopter și o echipă de atac care a preluat controlul unei nave comerciale.
Dar acest șir de atacuri a demonstrat totodată și eficacitatea sistemelor antiaeriene aflate la bordul navelor militare care patrulează în zonă și încearcă să limiteze efectele atacurilor houthi. Până acum au fost implicate distrugătoarele de clasă Arleigh Burke dar și o fregată franceză din clasa FREMM, nave specializate în lupta antisubmarin, clasa Aquitaine la francezi.
Cu ocazia meciului de fotbal american dintre marină și forțele terestre a apărut un mesaj foarte „drăguț”: 22 – 0 împotriva rachetelor lansate de rebelii houthi. Și probabil că numărătoarea continuă.
Francezii, în spiritul fotbalului european, au și ei deja un frumos 3-0 împotriva acelorași amenințări. Ce-a de-a treia țintă doborâtă de fregata franceză a fost un sistem aerian fără pilot kamikaze care urma să lovească un tanc norvegian deja avariat.
Evident, scorul distrugătorului american este de așteptat din partea unei nave dedicate luptei antiaeriene. Așa că nu-s prea multe de spus aici decât poate faptul că americanii au folosit adeseori rachete Standard SM-2 preferând să doboare țintele inamice de la distanțe cât mai mari conform USNI News.
Francezii însă au folosit racheta Aster 15, o rachetă similară ESSM din punct de vedere al capacităților tehnico-tactice pentru că asta era ceea ce aveau la dispoziție. Fregata franceză Languedoc (D653) este echipată cu 16 tuburi verticale Sylver A43 VLS pentru lansarea rachetelor de tip Aster 15 și cu 16 tuburi verticale Sylver A70 VLS pentru lansarea rachetelor de croazieră de atac la sol MdCN. În urma atacurilor houthi, fregata și-a golit deja 3 tuburi iar aici se vede unul din avantajele majore pe care ESSM le are în fața competitoarei sale europene: posibilitatea de a „împacheta” 4 rachete ESSM într-un singur tub vertical spre deosebire de Aster 15 care nu dispune de această „posibilitate”. Evident, francezii (pentru că eu doar cu ei am vorbit acum câțiva ani pe acest subiect) argumentează că performanțele superioare ale Aster 15 (ghidare radar activă) în raport cu ESSM Block 1 (ghidare radar semi-activă) generează o probabilitate mai mare de lovire a țintei folosind o singură rachetă prin comparație cu ESSM Block 1. De aici și nevoia de a avea mai multe rachete ESSM la dispoziție pentru a fi sigur că ținta este doborâtă. Însă acest argument dispare o dată cu intrarea în dotarea utilizatorilor de ESSM a versiunii Block 2 care dispune la rândul ei de ghidare radar activă și menține totodată capacitatea cantitativă superioară (4 rachete per tub) față de Aster 15. Dacă francezii ar fi avut aceeași posibilitate, astăzi Languedoc ar fi avut până la 61 de rachete în tuburile sale, nu doar 13… De altfel, ăsta e unul din motivele pentru care americanii nu au dezvăluit rachetele cu care au dat jos sistemele aeriene fără pilot și rachetele de croazieră lansate de houthi.
De ce această scurtă digresiune? Pentru că ne privește foarte direct, mai ales din perspectiva selectării sistemului de apărare antiaeriană care, sper eu, va fi instalat la bordul fregatelor de clasă T-22R în perioada 2024 – 2027. Imaginea de mai jos este elocventă, inclusiv din perspectiva uneia din discuțiile contradictorii recurente pe acest blog.
Cercul rosu are raza de 40 km. Centrul cercului este la Crișan. Ce sisteme de armament au această rază de acțiune? ESSM, Aster 15, VL Mica NG, CAMM ER și… proiectilele reactive de 122 mm cu bătaie mărită.
Ceea ce vedeți este același cerc cu raza de 40 km, centrul cercului este reprezentat de semnul galben. Acum imaginați-vă că semnul galben este o fregată T-22R aflată la 20 km în larg de Constanța și dotată cu un radar 4D performant și 32 de rachete antiaeriene ESSM Block 2, Aster 15, VL Mica NG sau CAMM ER. Pentru apărarea apropiată nava este echipată cu un sistem Mk 49 Guided Missile Launching System (GMLS) cu 21 de rachete RAM.
Puțin mai târziu a intrat în horă și distrugătorul britanic HMS Diamond (D34) care a distrus un sistem aerian fără pilot kamikaze. Alte 14 dintr-un atac mai mare au fost distruse de USS Carney (DDG-64). Nebunia continuă și se pare că grupul aeronaval aflat sub conducerea portavionului Dwight D. Eisenhower (CVN-69) a intrat recent în Golful Aden din vecinătatea țărmurilor aflate sub controlul houthi ceea ce ar putea semnala faptul că americanii își pierd răbdarea cu houthi și se pregătesc să atace locurile de unde aceștia din urmă își lansează atacurile. Și, la data publicării acestui articol (a fost scris acum aproape o săptămână), se conturează Operațiunea Gardianul Prosperității („Operation Prosperity Guardian”) menită să protejeze traficul comercial naval din Marea Roșie.
Un lucru e cert, apărarea antiaeriană de la bordul navelor occidentale a dat jos cam tot ce a fost de dat jos, dovedind că este la înălțime, la fel ca apărarea antiaeriană de sorginte occidentală care și-a făcut și ea treaba cu succes în Ucraina. Interesant este faptul că houthi au folosit inclusiv rachete balistice împotriva navelor comerciale însă nu mi-e clar dacă au avut succes sau nu, sursele fiind destul de contradictorii. Ceea ce ne aduce în zona celor care intenționează să folosească așa ceva împotriva portavioanelor americane.
Marea Chinei de Sud
Chinezii îi „presează” puternic pe filipinezi în Marea Chinei de Sud. Aici lucrurile sunt ceva mai „liniștite” și se reduc la tunuri cu apă și abordaje.
Chinezii acționează pe principiul – dacă te comporți ca și cum ceva ți-ar aparține, s-ar putea ca la un moment dat să-ți aparțină…
Ce se întâmplă în Marea Chinei de Sud este (consider eu) un exemplu tipic de război neconvențional pentru controlul unor zone economice bogate și contestate. Uitață-vă bine la acest tip de comportament. Istoria are tendința nefericită de a se repeta, uneori chiar și în alte zone geografice.
Acest Crăciun nu se arată foarte liniștit… În ciuda acestei stări îngrijorătoare de lucruri eu vă urez Sărbători fericite!