LCS merge înainte, în ciuda tuturor necazurilor. Programul a fost restructurat, astfel încât, după o perioadă în care nicio navă nu a mai fost dislocată, astăzi avem două dintre versiunile Independence în Pacific: USS Montgomery (LCS-8) în Pacificul de Vest și USS Gabrielle Giffords (LCS-10) care a plecat din San Diego pe 3 septembrie 2019.
Americanii au încredințat Raytheon un contract pentru achiziția NSM în 2018, spre sfârșitul primăverii, începutul verii. În aproximativ un an și jumătate, racheta a fost integrată pe versiunile Independence ale LCS. Mai jos, USS Gabrielle Giffords (LCS-10), fotografiată în iulie a.c. în Oceanul Pacific.
Iar modulul de luptă de suprafață se apropie și el de intrarea în serviciu pe versiunea Independence, US Navy executând la începutul verii teste de lansare a rachetei Hellfire.
Modulul de suprafață cuprinde, în principal, elicopterul MH-60 R și drona cu aripi rotative MQ-8C Fire Scout, 45 de rachete Hellfire lansate vertical, două turele cu tunuri rapide de 30 mm și RIB-urile, conform pozei de mai jos:
USS Gabrielle Giffords (LCS-10) a plecat din San Diego pe 3 septembrie având la bord rachete anti-navă NSM și drona MQ-8C Fire Scout care a devenit operațională (IOC) în iunie anul acesta. Drona este folosită pentru operațiuni de supraveghere și iluminare a țintelor identificate, putând ghida NSM-ul către țintă.
Ce putem învăța noi de aici?
-
Că de la atribuirea unui contract având ca obiect achiziția unei rachete anti-navă și până la implementarea lui efectivă pe o navă de luptă este nevoie de circa un an, un an și jumătate. Iar când mă refer la acest lucru am în vedere navele purtătoare de rachete din clasa Tarantul și modelul polonez care, cu fonduri relativ mici a adăugat capabilități credibile flotei sale.
-
Că utilizarea unei rachete ca NSM la întreaga ei capacitate presupune mijloace de identificare și iluminare a țintei dincolo de orizont/bătaia radarului navei. Iar aici am în vedere Pumele Navale, incapabile să facă acest lucru în lipsa modulului IFF al radarului de bord Telephonics.
Modificările de bun-simț aduse de polonezi navelor lor purtătoare de rachete (ei le consideră corvete) sunt evidențiate în poza de mai jos și sunt mai mult decât accesibile chiar și unei marine mai sărace, așa cum este cea a României.
Următoarea întrebare presupun că ar fi: cât costă? Contractul polonez pentru modernizarea celor trei nave de clasă Orkan a fost încheiat cu Thales (în calitate de integrator) în 2001 și a costat 76 000 000 euro pentru toate cele trei nave. Contractul a inclus (pentru fiecare dintre cele trei nave) sistemul de management al luptei Tacticos, radarul de căutare Sea Giraffe 3D, radarul de control al focului Sting EO, un nou radar de navigație, sistemul de comunicații, inclusiv Link 11, sistemul lansare al rachetelor RBS-15 Mk. 3. Guvernul polonez a furnizat integratorului tunurile de 76 mm – AK176M și 30 mm – AK630M, sistemul IFF și pe cel de război electronic. Evident, CIWS-ul AK630M a fost integrat complet în noul sistem de management al luptei, Tacticos.
Iată deci că uneori nu sunt necesare miliarde de euro pentru a dobândi relativ repede un minim de capabilități reale de luptă. Cum actualele licitații sunt incerte, modernizarea Tarantulelor din marina română s-ar putea realiza relativ rapid (programul polonez a durat din 2002 pana in 2007, dar probabil că poate fi realizat și mai repede), fără a fi necesară aprobarea Parlamentului și, dacă mă întrebați pe mine, fără a fi necesară organizarea unei licitații, motivat de urgența asigurării unor minime capabilități reale de luptă anti-navă. Chiar dacă asta înseamnă să admitem oficial faptul că marina română de la ”marea cea mare” nu-și mai poate îndeplini misiunile.
Ce ziceți, mă opresc luni seară la sediul Thales din Grozăvești? 🙂
Nicolae Hariuc
Surse:
US Navy selects NSM for LCS over-the-horizon anti-ship missile
The State of LCS: Navy Pushing More Ships to Sea This Fall as Class Matures
https://www.defensenews.com/naval/2019/07/01/littoral-combat-ship-montgomery-deploys-to-the-pacific/