Așa numitul program al „corvetei europene” („EPC”) sprijinit de European Defense Agency prin intermediul PESCO s-ar putea dovedi în final una din puținele „povești” europene de succes în materie de apărare. În principiu, acest program a fost inițiat de Italia, ulterior alăturându-se și Franța, țări care dispun de forțe navale semnificative și cu tradiție. Atât Italia cât și Franța aveau nevoie de o nouă clasă de nave care să execute misiuni de patrulare în zonele lor de interes și care să fie totodată capabile să desfășoare și misiuni de luptă.
În ambele forțe navale, EPC vor fi nave de rangul 2, fiind clasificate drept corvete. Dar ceea ce este rangul 2 în cazul unora poate să fie de rangul 1 în cazul altora.
Ideea din spatele EPC este ca acest proiect să genereze o platformă comună care poate fi personalizată în funcție de cerințele statelor membre. EPC va avea aproximativ 110 m lungime, un deplasament de circa 3.000 de tone, propulsia va fi diesel sau diesel-electrică iar pescajul redus le va permite accesul în porturi cu adâncime mică.
Misiunile avute în vedere sunt extrem de variate, de la operațiuni de securitate maritimă și de aplicare a legii în zona apelor teritoriale și în zona economică exclusivă până la misiuni de combatere a terorismului și de luptă împotriva traficului ilegal de arme sau oameni, trecând prin operațiuni de combatere a poluării, de asistență umanitară și de intervenție în sprijinul populației în caz de dezastre naturale.
Până în acest moment sunt avute în vedere două versiuni:
- versiunea Full Combat Multipurpose care pare să se plieze pe cerințele forțelor navale italiene și a celor grecești, Grecia alăturându-se și ea acestui proiect. Italia și Grecia își doresc o navă de patrulare pentru Marea Mediterană, în special zonele sale central-estice unde ambele țări au interese semnificative. EPC trebuie să asigure prezența și supravegherea acestor zone dar totodată trebuie să fie capabile să desfășoare misiuni de luptă;
- versiunea Long Range Multipurpose care pare să se plieze pe cerințele forțelor navale franceze și spaniole (și aceștia din urmă alăturându-se ulterior proiectului) care au nevoie de o navă de patrulare cu rază lungă de acțiune capabilă să opereze în teritoriile pe care aceste țări le dețin la mare depărtare de metropolă.
Conform site-ului oficial PESCO, membrii programului sunt Italia, coordonator și participant, Franța, a doua țară care s-a implicat, Grecia, Spania și România, care s-a alăturat fără prea multe surle și trâmbițe pe la jumătatea acestui an.
Am reușit să găsesc o schiță a navei pe site-ul marinei italiene (sursa aici), schiță din care putem deduce câteva din viitoarele caracteristici tehnico-tactice ale navei. O navă care „aduce” foarte mult cu corvetele construite de Fincantieri pentru marina Qatarului, așa numita clasă Doha sau Al Zubarah despre care puteți citi mai multe detalii aici.
O primă caracteristică foarte interesantă este amplasarea decalată a coșurilor de fum. Acest lucru înseamnă de obicei că proiectanții au acordat o importanță sporită redundanței sistemelor de propulsie și generare a energiei navei, una pe care nu o prea vezi la navele din categoria corvetelor. Un astfel de aranjament al sălii motoarelor este specific navelor de luptă de prim rang, așa cum reiese și din imaginea de mai jos:
Cam așa este dispus sistemul de propulsie la o navă de luptă de prim rang, în cazul de față un distrugător de tip T45 al marinei regale britanice… Sursa: savetheroyalnavy.com
Acest tip de configurație a sălii mașinilor nu prea se întâlnește în zona navelor de tip corvetă grea / fregată ușoară, de fapt niște OPV-uri care au reușit „să-și depășească umila condiție” urcând pe ușa din spate la următorul nivel. Dacă nu este suficient de clar unde bat, și Sigma, și Gowind, se încadrează în această categorie. Una peste alta, este prima dată când eu personal văd așa ceva la o navă de tip corvetă grea / fregată ușoară concepută și produsă în Europa.
În rest, în ceea ce privește senzorii și armamentul, fiecare țară participantă și le poate configura după cum dorește. Eu am mai remarcat prezența unui singur lansator vertical cu 8 celule dar este clar că nava poate primi cel puțin 16 celule verticale. Dacă sistemul antiaerian ales se bazează pe racheta Aster, atunci doar 8 rachete antiaeriene sunt mult prea puține. Dacă însă sistemul antiaerian se bazează pe racheta ESSM în combinație cu lansatorul Mk-41 VLS, atunci 32 de rachete schimbă lucrurile radical în bine și deschide posibilitatea dotării cu rachete de tip Standard SM-2. În plus, nava are suficient deplasament pentru a permite și instalarea unui lansator cu 21 de rachete RAM sau a unui lansator de tip Sea Ram, bazat pe Phalanx, cu 11 rachete RAM. Aș spune că platforma este suficient de mare pentru a putea acomoda o gamă rezonabilă de armament.
Corveta de clasă Doha. Sursa foto: Fincantieri
Dar să trecem la ceea ce ar putea constitui veriga slabă a acestui proiect european. Corveta europeană va fi construită de patru companii din trei țări diferite. Toate părțile implicate – reprezentanții ministerelor din țările participante, consorțiul industrial format din Naviris, Fincantieri, Naval Group și Navantia și reprezentanții Agenției Europene de Apărare – EDA au avut deja o serie de întâlniri pentru a defini proiectul. Iată ce declara comandorul Andrea Quondamatteo, responsabilul de proiect pentru marina italiană cu ocazia unei astfel de întâlniri care a avut loc în 6 octombrie 2021:
Întâlnirea, din care au reieșit multe idei utile, a avut un rezultat foarte pozitiv și a reprezentat primul angajament industrial legat de proiectul EPC. Împărtășirea cerințelor de nivel înalt în afara sferei guvernamentale este într-adevăr crucială pentru dezvoltarea proiectului, având în vedere, de asemenea, termenul limită de depunere stabilit la 9 decembrie 2021 pentru cererile de propuneri lansate de Fondul european de apărare, instrumentul financiar al Comisiei Europene care, împreună cu proiectele PESCO, vizează dezvoltarea apărării europene. Următoarea etapă va fi dezvoltarea cerințelor în detaliu, precum și obținerea consensului din partea națiunilor participante pentru următoarea fază de proiectare care va marca începutul procesului de achiziție.
Acesta este cel mai important proiect din sectorul maritim, din cadrul PESCO. A fost aprobat de Comisia UE la 12 noiembrie 2019. Primul prototip al corvetei europene este așteptat în 2027.
Cu sprijinul Agenției Europene de Apărare (EDA), desemnată drept cadru instituțional pentru definirea și armonizarea cerințelor comune, s-a ajuns la un acord pentru pregătirea documentației preliminare care descrie proiectul și caracteristicile acestuia. În prezent, se definește aranjamentul de proiect – un document internațional obligatoriu care va permite stabilirea rolurilor și condițiilor de cooperare între țările participante.
Alăturându-se proiectului în 2023, România a cam ratat etapa de definire a cerințelor tehnico-tactice pe care EPC trebuie să le îndeplinească. Pe de altă parte, versiunea Full Combat Multipurpose pare să corespundă nevoilor noastre, singurul semn de întrebare fiind capacitatea EPC de a putea lupta în mediul antisubmarin. Pe de altă parte, platforma este suficient de mare pentru a putea fi adaptată în acest scop și are deja capacitatea de a opera un elicopter mediu (aprox. 10 tone), un element esențial în lupta antisubmarin.
Un alt element esențial în lupta antisubmarin este sonarul tractat cu adâncime variabilă care sporește capacitățile de detecție fiind izolat de zgomotele parazite produse de navă. Acesta este de obicei amplasat în pupa sub puntea helipad iar navele clasei Doha par să dispună de spațiul necesar pentru că pozele par să indice o rampa de lansare a RHIB-urilor în acea zonă. Asta nu exclude sonarul amplasat în corpul navei (de obicei în bulbul prova), de pildă corvetele clasei Doha sunt echipate cu un sonar utilizat pentru a detecta obstacolele submarine și minele marine.
Corveta de clasă Doha, vedere pupa Sursa foto: Naval News
Recent, programul a primit finanțarea necesară demarării etapei inițiale de proiectare, conform PESCO. Această fază inițială a proiectului, care se concentrează pe studii conceptuale până la proiectarea inițială a unei corvete de patrulare modulare și multirol (MMPC), beneficiază de un sprijin de 60 de milioane de euro din partea Fondului European de Apărare (FED) sub formă de granturi. Statele membre participante vor contribui cu restul de 27 de milioane de euro, pentru un buget total de 87 de milioane de euro. Rămâne de văzut ce va face România, de obicei, când vine vorba de dat bani, intrăm în categoria „avântul – prăbușirea”….
Acest proiect ar putea profita atât șantierelor Vard pe care Fincantieri le deține în România cât și celorlalte țări participante în sensul în care, în vederea reducerii costurilor, corpul tuturor navelor ar putea fi construit în România în timp ce armarea finală a navelor s-ar putea face în șantierele locale din celelalte țări participante.
Oricum, ce rost mai au cele 2 „OPV-uri” anunțate în contextul participării la programul EPC e mai greu de înțeles. Asta dacă nu cumva participarea la EPV este doar de fațadă, fără o intenție serioasă de a beneficia de acest program.
Vom vedea!