Buletin naval. Opțiuni second-hand – Fridtjof Nansen

Conform celor de la Naval News, Norvegia a aprobat recent un plan ambițios de înlocuire a celor patru fregate de clasă Fridtjof Nansen. Marina norvegiană intenționează să achiziționeze un proiect existent de la un aliat „apropiat”, cu interese în aceeași zonă geografică, similar achiziției comune demarate cu Germania pentru submarinele de clasă U212CD. Se pune accentul pe rolul antisubmarin ceea ce face ca șansele fregatei de clasă Type 26 produsă pentru Marina Regală britanică să fie foarte mari. De altfel, conform celor de la Defence Connect, s-ar părea că o cerere de informații ar fi fost deja transmisă către Bae Systems…

Norvegia va da o comandă fermă pentru cinci nave, cu o opțiune pentru o a șasea, ținta fiind ca prima navă să fie livrată în 2029. Adică în numai 5 ani, un obiectiv deosebit de ambițios.

Se pare că norvegienii nu intenționează să mențină în serviciu cele patru fregate de clasă Fridtjof Nansen ceea ce înseamnă că navele vor deveni disponibile pentru vânzare la sfârșitul acestei decade. Așadar, hai să facem cunoștință cu clasa Fridtjof Nansen!

Navele au fost comandate în 23 iunie 2000 fiind utilizat un proiect spaniol, motiv pentru care seamănă cu cele ale clasei Alvaro de Bazan. Au intrat în serviciu succesiv, Fridtjof Nansen în 2006, Roald Amundsen în 2007, Otto Sverdrup în 2008 și Thor Heyerdahl în 2011, toate fiind active la data acestui articol. N-o mai pomenesc pe Helge Ingstad, nava a fost vândută la fier vechi după nefericitul accident din 2018. Cea mai nouă navă are sub 15 ani vechime în timp ce prima navă a clasei, care i-a dat și numele, are 18 ani.

Fregatele au fost proiectate pentru o durată de viață estimată la 35-40 de ani și sunt bine întreținute iar sistemele lor sunt frecvent actualizate, în buna tradiție norvegiană.

Navele au deplasament maxim de 5290 tone (similar fregatelor de clasă T22R), propulsie CODAG (Combined Diesel and Gas) și sunt construite în jurul radarului multifuncțional 3D AN/SPY-1F cuplat cu sistemul centralizat de conducere a luptei AEGIS. În prezent, sunt echipate cu sistem vertical de lansare a rachetelor cu 8 celule de tip Mk-41 dar sunt prevăzute din start să primească încă un lansator cu 8 celule, lucru destul de evident dacă ne uităm la pozele de mai jos.

Presupunând că vom înarma fregatele T22R cu racheta antiaeriană CAMM (sistemul Sea Ceptor), acestea sunt deja integrate atât cu Mk-41 VLS, câte 4 per celulă, cât și cu sistemul AEGIS (după cum rezultă dintr-un articol publicat recent aici). În prezent, norvegienii folosesc pe fregatele lor racheta Evolved Sea Sparrow Missile (ESSM) astfel încât, dacă România va alege ESSM nu vom avea dificultăți în a trece la Fridtjof Nansen. Deși doar 16 celule pot părea insuficiente, în realitate, posibilitatea de a împacheta câte patru rachete per celulă în cazul CAMM/ESSM în combinație cu radarul AN/SPY-1F și sistemul AEGIS (care poate opera inclusiv rachete antiaeriene cu rază lungă de acțiune), ne dau măsura unui sistem antiaerian extrem de flexibil, capabil să facă față cu succes în zona Mării Negre.

Fregatele norvegiene sunt nave multirol, cu bune capacități de luptă în toate mediile, inclusiv antisubmarin (sonar amplasat în chilă și sonar tractat cu adâncime variabilă), una din preocupările noastre de căpătâi. Un alt avantaj vine și din faptul că aceste fregate folosesc racheta anti-navă Naval Strike Missile (NSM), rachetă ce pare că se va generaliza și la nivelul Forțelor Navale Române. Sunt nave mari, cu bune capacități de mascare pasivă și sisteme puternice de război electronic, care au un bun potențial de creștere, cu atât mai mult cu cât sunt în prezent sub-înarmate, sau înarmate sub capacitatea lor dacă vreți.

O problemă îngrijorătoare pentru un potențial viitor utilizator a fost relevată cu ocazia accidentului fregatei Helge Ingstad. Au fost vehiculate o serie de acuzații la adresa șantierului naval Navantia cu privire la o potențială eroare de proiectare la etanșeizarea arborelui port-elice care traversează mai multe compartimente (nava are 13 compartimente etanșe în total). Până la urmă norvegienii s-au potolit cu acuzele la adresa Navantia după ce au constatat reacția complet inadecvată a echipajului în ceea ce privește combaterea avariilor.

Pe scurt, se pare că scufundarea navei se datorează mai degrabă incompetenței echipajului care nu a închis ușile dintre compartimentele etanșe și nu vreunei erori de proiectare. Prin urmare, din cauza faptului că echipajul nu a închis ușile etanșe, inundația provocată de distrugerea corpului navei de-a lungul a două compartimente nu a putut fi ținută sub control, celelalte compartimente fiind și ele inundate ceea ce a condus la scufundarea navei.

În mod cert, fregatele acestei clase au un excelent potențial de creștere și modernizare în viitor și sunt relativ noi. Mai rămâne de văzut ce pretenții financiare vor avea norvegienii.