Sau portavionul ușor, al săracului dacă vreți, revine în actualitate. În ultimii ani, vecinii Chinei au „urmărit cu atenție” investițiile semnificative pe care aceasta le-a făcut pentru a construi o flotă de mare largă, blue water cum îi mai spun anglo-saxonii.
Cu pași mărunți, dar deși, China a ajuns să aibă în acest moment două portavioane și lucrează intens la al treilea, despre care se vorbește că va avea catapulte electro-magnetice, fiind unul de tip CATOBAR – Catapult Assisted Take-Off But Arrested Recovery. Singurii care mai au așa ceva sunt americanii (clasele Nimitz și Ford) și francezii cu al lor Charles de Gaulle. Pe lângă portavioane, China a început să lanseze la apă și nave de asalt amfibiu destul de similare ca dimensiuni cu cele de clasă Wasp.
În acest condiții, vecinii Chinei – Japonia și Coreea de Sud, au ajuns la concluzia că nu le-ar strica și lor ceva similar, capabil să contracareze mișcările primei. Așa că Japonia a făcut primul pas și a anunțat transformarea „distrugătoarelor sale multifuncționale” de clasă Izumo în portavioane, subiect tratat și aici pe site. Concomitent, Japonia a anunțat și achiziția a 42 de avioane F-35B, capabile să decoleze și să aterizeze de pe nave fără a necesita catapulte, trambuline sau cabluri arestoare.
Relativa ușurință cu care japonezii au purces la transformarea „distrugătoarelor lor multifuncționale” în portavioane mă face să cred că această mișcare, controversată din punctul de vedere al Constituției lor, a fost avută în vedere încă de la proiectarea navelor. Va fi interesant de văzut dacă vor menține actuala clasificare a navelor – DDH sau vor recurge la una nouă. De ce? Pentru că, în opinia mea, modificarea clasificării din DDH în ceva similar LHA – General-Purpose Amphibious Assault Ship also known as Landing Helicopter Assault sau chiar CVL – Light aircraft carrier or aircraft carrier, small va fi un semnal per se pentru vecinii și, mai ales, „prietenii” lor.
Noul portavion ușor al marinei coreene. Sursa foto: chiar ei
Lucrurile nu par a fi la fel de simple și pentru coreenii cei buni din sud. Cele două nave de clasă Dokdo – LPH (aștia nu se ascund după chichițe legale) nu par a fi la fel de pregătite ca suratele lor de clasă Izumo pentru a opera avioane de tip F-35B. Prin urmare, coreenii și-au anunțat recent intenția de a construi o nouă clasă de portavioane ușoare – LPX-II.
Deși inițial gândit ca o navă de asalt amfibiu, așa cum sunt cele de clasă Wasp, LPX – II va fi un portavion ușor, optimizat pentru a opera F-35B și elicoptere, pe modelul primelor două unități ale clasei America.
Primele informații disponibile în spațiul public vorbesc despre un deplasament maxim de peste 40 000 tone, proiectul urmând a fi lansat în 2021. Proiectul LPX – II va avea ca inspirație clasa Dokdo. Coreenii și-au manifestat intenția de a achiziționa 20 de F-35B ce vor fi operate de forțele aeriene și nu de marină ceea ce corespunde cu numărul estimat de avioane pe care noul portavion va fi capabil să le opereze. Ceea ce ne conduce și la ideea că cei mai buni dintre coreeni s-ar putea limita la o singură unitate.
De altfel, și Singapore și-a manifestat recent interesul pentru achiziția de F-35B așa că rămâne de văzut dacă nu cumva și aceștia intenționează să construiască o astfel de navă.
Oricum, încet-încet, F-35B are toate șansele să devină un succes comercial neașteptat și nesperat, alimentat de proliferarea portavioanelor ușoare din zona Pacificului și nu numai. Spun asta pentru că nu m-ar mira ca și Australia să urmeze curând exemplul țărilor asiatice mai sus menționate. Pe scurt, portavionul săracului capătă din ce în ce mai multă tracțiune, devenind popular printre marinele mai sărace sau care nu se încumetă la un portavion full size din motive politice.
Prin urmare, F-35A și F-35B par să aibă viitorul comercial asigurat. Nu același lucru cred că poate fi spus și despre F-35C. Deși nici nu a fost încă declarat operațional, US Navy se gândește din ce în ce mai serios la un înlocuitor pentru bătrânele F/A-18 și se pare că nu F-35C va fi acela.
Schița celor de la Boeing Sursa: Defence News
Astfel, în mai anul curent, US Navy a înființat în mod oficial biroul pentru programul PMA-230 – Next Generation Air Dominance numind și un director de program în persoana Cpt. Al Mousseau. Mișcarea a fost făcută în liniște, după finalizarea procedurii de analiză a alternativelor finalizată în septembrie 2019.
Noul avion va fi pilotat și ar trebui să intre treptat în serviciu începând cu anii 2030 când US Navy se așteaptă ca F/A-18 E/F Super Hornet și EA-18G Growler să înceapă să dea semne din ce în ce mai dese de bătrânețe.
În ceea ce privește noul aparat, americanii doresc să continue și să amplifice procesul de computerizare și fuziune a senzorilor început cu F-35 dar vor mai multă viteză și o rază de luptă semnificativ mai mare decât cele ale F-35C (1000 mile marine vs 700 mile marine la F-35C). Se vorbește tot mai des și de un nou motor.
Conform lui Bryan Clark, fost ofițer de marină, actualmente analist militar la Institutul Hudson:
The idea would be that you would take those same capabilities forward and have them be built into an architecture that’s designed around a 21st-century model. So you’d get more seamless fusion and integration of all these sensor inputs, and better ways of interacting with the pilot, and more incorporation of autonomous operations, a spus Clark. So even more so than with the F-35, you’d end up with an aircraft where the pilot is really operating a computer that is flying the airplane and operating its systems, more so than today.
Costul acestui program este estimat la circa 67 miliarde USD pentru înlocuirea flotei de F/A-18E/F și la circa 22 miliarde USD pentru înlocuirea flotei de Growler-e din 2032 până în 2050.
Tot conform lui Clark, avem de-a face cu o nouă abordare, aceea prin care avioane cu pilot la bord vor lucra împreună cu avioane fără pilot:
They could say, ‘well maybe we back off on some of the requirements when it comes to weapons payload, and maybe stealth or something, but so we keep the speed. We keep the range. We keep the C4ISR sophistication, but we relieve some of the requirements in terms of how much it carries and maybe how penetrating it can be into any airspace, a spus Clark. And we offload those to unmanned systems, so there’s this family of systems now that instead of having five F-35s go do some mission, you’d send two of these new airplanes with some unmanned systems to do the same mission.
Putem observa că US Navy și-a mai diminuat cerințele pentru că acum câțiva ani se vorbea ca noul avion să fie unul fără pilot. Ce devine clar însă e că se va insista pe împerecherea avioanelor pilotate cu drone pentru a mări capacitatea de lovire a primelor. Iar aici intră în scenă preferata mea, X-47B, cu șanse mari de a reveni în actualitate după încheierea programului de teste acum câțiva ani.
Suspecții de serviciu pentru acest nou avion de luptă al US Navy sunt Lockheed Martin, Boeing și Northrop Grumman. Subiectiv vorbind, sper să câștige ultimii! 🙂
Nicolae