Defence Equipment Sales Authority – DESA (Autoritatea pentru Vânzarea Echipamentelor Militare) din Marea Britanie a publicat broșura pe 2021 cu tehnica militară britanică care este disponibilă la vânzare către terțe părți interesate. Broșura poate fi accesată aici.
Despre fregatele de clasă Type 23 am vorbit cu ocazia unui alt articol publicat relativ recent (disponibil aici). Astăzi voi aborda subiectul vânătoarelor de mine de clasă Sandown întrucât marina română și-a manifestat interesul pentru astfel de nave încă din anii 2006 – 2008.
Vânătoarele de mine din clasa Sandown sunt construite din plastic armat cu sticlă (Glass Reinforced Plastic – GRP), un material de construcție nemagnetic, extrem de folositor atunci când ai de-a face cu mine magnetice. Deși la prima vedere mulți ar putea să creadă că o cocă din plastic armat cu sticlă nu este suficient de rezistentă, realitatea este că aceste nave sunt extrem de rezistente la șocuri. De altfel, compartimentarea lor este astfel concepută încât să crească vitalitatea și nescufundabilitatea navei în cazul în care coca este perforată de o explozie. La fel ca navele americane de luptă împotriva minelor marine de clasă Avenger și navele britanice au fost testate la explozii submarine. De altfel, proba rezistenței unei nave construite din GRP am avut-o cu ocazia unui incident din preajma Pireului, când un vânător de mine de clasă Hunt a fost lovit de un port-container și nu s-a scufundat. Ca alții pe care-i știm cu toții…
O dovadă de rezistență… Sursa foto: https://gcaptain.com/
Din punct de vedere al caracteristicilor generale navele se prezintă astfel:
- Deplasament – 600 tone
- Lungime – 52,5 m
- Lățime – 10,9 m
- Pescaj – 2,3 m
- Viteza – 13 Nd
- Raza de acțiune – 2500 Mm
- Echipaj – 40 (5 ofițeri)
- Propulsia – 2 motoare diesel Volvo Penta D13; generatoare Voith-Schneider; 2 bow-thruster Schottel; motoare electrice
15 unități au fost construite de Vosper Thornycroft începând cu 1989. Marina estoniană a achiționat 3 astfel de nave de la Royal Navy (livrate începând cu 2007) în cadrul unui contract de 800 milioane EEK (în jur de 80.000.000 euro în 2007) ce a inclus revitalizarea și întreținerea navelor precum și instruirea marinarilor estonieni. Cele trei vânătoare de mine au fost modernizate în 2018 în cadrul unui contract evaluat la 30.000.000 euro în urma căruia, pe lângă operațiuni de întreținere și/sau reparații capitale, au fost echipate cu un nou sonar (2193) și cu sistemul de comandă și control M-CUBE de la Thales.
Navele pe care Royal Navy le are astăzi la vânzare sunt echipate cu același sistem modern de comandă și control de la Thales și cu sonarul de înaltă rezoluție și adâncime variabilă S2093, tot de la Thales. Sunt prevăzute cu un tun principal de 30 mm, mitraliere ușoare și cu un sistem submersibil telecomandat folosit pentru distrugerea minelor marine – SeaFox.
HMS Ramsey și HMS Blyth intrate în serviciul Royal Navy în 2000, respectiv 2001, au fost retrase anul acesta și au fost deja antamate de Ucraina. Celelalte nave disponibile sunt:
- HMS Walney (M104), intrată în serviciu în 1992, retrasă în 2010, scoasă la vânzare prin DESA în 2014;
- HMS Penzance (M106), intrată în serviciu în 1998, activă în Royal Navy;
- HMS Pembroke (M107), intrată în serviciu în 1998, activă în Royal Navy;
- HMS Grimsby (M108), intrată în serviciu în 1999, activă în Royal Navy;
- HMS Bangor (M109), intrată în serviciu în 1999, activă în Royal Navy;
- HMS Shoreham (M112), intrată în serviciu în 2001, activă în Royal Navy.
În acest moment, Forțele Navale Române operează 4 dragoare de clasă Muscă intrate în serviciu între anii 1987 – 1989 și puitorul de mine Bălescu care tocmai a împlinit 40 de ani în noiembrie 2021. Navele fac parte din Divizionul 146 minare – deminare. Din ceea ce am mai citit eu, ar fi existat interes pentru 4 vânătoare de mine. Pentru diferențele dintre un dragor și un vânător de mine vă recomand acest articol în engleză sau articolul în română care va apărea pe rnhs.info pe 5 februarie 2022.
Vânător de mine de clasă Sandown Sursa foto: Royal Navy UK
Cu excepția HMS Walney care a stat „pe tușă” multă vreme, oricare dintre cele 5 nave enumerate mai sus ar fi o alegere bună cu condiția să fie oferite la prețul potrivit și cu dotările enumerate în broșură. Navele prezintă o serie de avantaje:
- construcția din plastic armat cu sticlă care rezistă foarte bine în mediul marin și este nemagnetică. În plus, poate fi reparată relativ ușor și rezistă foarte bine în timp dacă a fost corect întreținută;
- propulsie hibridă silențioasă, remotorizate cu Volvo Penta, manevrabilitate bună (2 x bow thruster) și calități nautice excelente (navă construită pentru mările limitrofe Marii Britanii);
- recent modernizate cu sisteme de comandă și control noi, un excelent sonar cu adâncime variabilă și cu posibilitatea de a opera vehicule submersibile telecomandate și, în viitor, autonome;
- rol secundar de navă de patrulare (Offshore Patrol Vessel – OPV);
- echipaj redus prin comparație cu dragoarele noastre care au nevoie de 79 de oameni pentru a fi operate;
- navele mai pot fi operate încă 20 de ani fără a necesita investiții majore, doar întreținerea curentă și actualizări ale sistemelor.
Singurul dezavantaj major pe care îl văd este că acest tip de nave nu poate executa și operațiuni de dragare a minelor marine folosind „clasica” dragă mecanică sau pe cea magneto-acustică și nu știu în ce măsură pot fi adaptate în acest sens. Pe de altă parte, Royal Navy nu are decât vânătoare de mine în flotă și, oricum, este foarte posibil să-mi scape mie ceva.
Un alt potențial dezavantaj poate fi reprezentat de prețul pe care britanicii l-ar putea cere. Dacă am actualiza cu inflația prețul plătit de estonieni pentru cele 3 unități luate in 2008 am putea estima un preț pe 2021 de aproximativ 96.000.000 euro.
Deși am observat că tot mai puține forțe navale mai folosesc dragoare, vânătoarele de mine fiind regula, păstrarea acestei capacități mi se pare în continuare importantă. Dacă specialiștii consideră că ne putem descurca doar cu vânătoare de mine am putea achiziționa 4 unități și am putea renunța la toate dragoarele de clasă Muscă. Astfel, cu un preț estimat în baza achiziției estoniene de aproximativ 130.000.000 euro, am putea rezolva nevoia celor patru vânătoare de mine pentru următorii 20 de ani… Și nici măcar nu cred că ne-am păcăli. Atât doar că noi fugim de britanici ca dracul de tămâie…