Știrea este ceva mai veche. În esență, în toamna acestui an, un mic roboțel s-a pierdut cu firea și a eșuat undeva pe țărmurile Scoției. Oarecum în apropierea unei baze care găzduiește submarine nucleare (Faslane). Deși cunoscuți pentru zgârcenia lor, scoțienii s-au dovedit oameni corecți și cinstiți: au invitat proprietarul să-și recupereze „jucăria”, poate cu speranța că vor fi recompensați pentru fapta lor.
Surpriză, însă! 🙂 Nimeni nu a revendicat roboțelul produs de Liquid Robotics, o subsidiară Boeing. Britanicii au zis că nu e al lor, cam toate degetele de la mâini și de la picioare arătând către US Navy.
Conform producătorului, micul planor acvatic care arată ca o placă de surf este capabil să execute misiuni de recunoaștere și culegere informații, precum și misiuni având ca scop localizarea, identificarea și urmărirea submarinelor sau a navelor de suprafață. Poate executa și o gamă largă de misiuni hidrografice, de asemenea foarte importante. Să vedem deci cum funcționează drăcia:
Și, dacă nu v-ați lămurit încă, vă invit să-l vizionați și pe cel de mai jos:
Roboțelul în condiții de mare montată:
Mai multe detalii tehnice despre roboțel găsiți și aici. Mie mi-a atras atenția autonomia de un (1) an dar și performanțele de până acum: flota de Wave Glider-e a acumulat 1 milion de mile marine pe mare, a executat misiuni din Arctica până în Antarctica, timp în care a trecut prin 17 uragane/taifunuri și deține recordul mondial în ceea ce privește cea mai lungă misiune executată de un robot autonom de pe planetă.
Cel mai probabil, Liquid Robotics a reușit să vândă peste 40 de astfel de Wave Glider-e.
Un concept interesant mi se pare și cel de mai jos. Tot un „planor”, foarte util pentru misiuni hidrografice și nu numai.
Se pare că tehnologia nu mai este integral apanajul marilor constructori sau al diverselor agenții publice. În clipul de mai jos avem un astfel de „planor” construit din componente ce pot fi cumpărate de la magazin.
Iar aici ni se demonstrează principiul de funcționare, destul de ingenios în opinia mea. Mai jos prima parte:
Și cea de-a doua:
Iar în clipul de mai jos ni se face o trecere în revistă a principalelor misiuni ce pot fi îndeplinite de un astfel de „planor subacvatic”:
Văd adeseori că pe site revine obsesiv-compulsiv același mesaj, indiferent de ce vrem să cumpărăm: să se facă la noi. Oameni buni, ca să faci la noi, trebuie să ai cu ce și cu cine. Nu mai visați. Nu mai visați la proiectarea și producția de „chestii” sofisticate la noi și când zic la noi mă refer la „fabricile” păstorite de stat, așa numita „industrie de apărare” locală. A fost subfinanțată. Nu a fost retehnologizată. Nu a primit comenzi de la principalul client, armata română. Nu are oameni calificați. Până la urmă, probabil că este doar un alt loc călduț pentru cine trebuie. Știți bancul, TAROM e singura companie aviatică din lume care în loc de organigramă are arbore genealogic.
Am văzut mai sus cum se face un robot-planor subacvatic cu componente din comerț. Nivelul cercetării noastre pare să fie mai degrabă aici, citez: „O dronă subacvatică (n.a. în valoare de 100.000 euro botezată „Vasilică”) inventată de Departamentul de Cercetare al armatei române a fost pierdută în Marea Neagră.”
Iar conform celor de la ProTV, se pare că la acel moment, DNA-ul începuse și el o anchetă pentru că existau suspiciuni privind posibile ilegalităţi în ceea ce priveşte cheltuirea banului public. Apropos, „planorul” celor de la Liquid Robotics „pierdut” în Scoția este evaluat la 350.000 de dolari. Americani. De trei ori mai scump decât Vasilică.
În această notă optimistă, cred că acesta va fi ultimul meu articol. Pe anul acesta cel puțin. 🙂
Nicolae