Buletin naval: politica de achiziții navale a Chile

Nicolae

5 ani ago

O scurtă prezentare

Chile este una dintre cele mai stabile țări din America de Sud, cu o economie sănătoasă și un PIB/capita estimat în 2020 pe la 15 000 USD. Țara are o ieșire largă la Oceanul Pacific și Oceanul Înghețat de Sud, zona sa economică exclusivă având o suprafață de 3 648 532 kmp. Poza de mai jos este elocventă și relevă importanța deosebită a marinei în structura forțelor armate ale țării.

Sursa foto wikipedia

Prin urmare, marina are 25 000 de oameni și 5 200 de pușcași marini și este alcătuită din 66 de nave de suprafață, din care 21 sunt nave mari de luptă. Principala bază a marinei chiliene este în Valparaiso. Pentru scopul acestui articol mă voi opri doar asupra fregatelor, principalele nave combatante ale flotei chiliene.

În acest moment, flota de fregate are principala bază la Valparaiso și este compusă din:

Almirante Williams (nava amiral), FF-19, Type 22, Batch 2, clasa Boxer, produsă în 1988, fregată multirol de 4900 tone, cumpărată din Marea Britanie în 2003;
Almirante Condell, FF-06, Type 23, clasa Duke, produsă în Marea Britanie în 1991, fregată anti-submarin de 4200 tone, intrată în serviciul chilian în 2008;
Almirante Lynch, FF-07, Type 23, clasa Duke, produsă în Marea Britanie în 1997, fregată anti-submarin de 4200 tone, intrată în serviciul chilian în 2007;
Almirante Cochrane, FF-05, Type 23, clasa Duke, produsă în Marea Britanie în 1990, fregată anti-submarin de 4200 tone, intrată în serviciul chilian în 2006;
Capitán Prat, FFG-11, clasa Adelaide, produsă în Australia în 1993, fregată anti-aeriană de 4100 tone, intrată în serviciul chilian în 2020;
Almirante Latorre, FFG-14, clasa Adelaide, produsă în Australia în 1992, fregată anti-aeriană de 4100 tone, intrată în serviciul chilian în 2020;
Almirante Riveros, FF-18, clasa Karel Doorman, produsă în Olanda în 1993, fregată multirol de 3320 tone, intrată în serviciul chilian în 2004;
Almirante Blanco Encalada, FF-15, clasa Karel Doorman, produsă în Olanda în 1993, fregată multirol de 3320 tone, intrată în serviciul chilian în 2005.

Toate aceste nave au fost cumpărate după ce chilienii au aflat prețul cerut de germani în 2003 pentru 8 (opt) fregate de clasă Meko A200. Se pare că aceștia ar fi cerut 1,3 miliarde USD pentru construcția a patru nave, ceea ce i-a cam speriat pe chilieni. Astăzi ar însemna 1 823 638 586 USD. Opt fregate ar fi dublat cel mai probabil prețul. Sau pe acolo.

Cazul nr. 1 – Almirante Williams – Type 22 Boxer

Înainte de a se numi Almirante Williams, s-a numit HMS Sheffield. A fost cumpărată de Chile în 2003 cu suma de 27 de milioane de lire sterline sau cu 45 milioane USD, conform altei surse. Astăzi, această sumă ar însemna 63.125.951 USD.

Almirante Williams este și astăzi nava-amiral a flotei chiliene. A ieșit din serviciul britanic în 5 noiembrie 2002 și a intrat în serviciul chilian în data de 4 septembrie 2003. Chilienii au preluat nava fără modificări majore, ce excepția sistemelor speciale de interceptare a comunicațiilor cu care navele Batch 2 fuseseră dotate de britanici. Într-o poză de dinaintea modernizării se văd senzorii vechi, lansatoarele de Sea Wolf și cele de torpile, dar fără lansatoarele de Exocet.

Chilienii au procedat la modernizarea navei în martie 2008. Radarul Marconi Type 967M a fost păstrat din serviciul britanic adăugându-i-se un radar de cercetare aeriană ELTA EL/M-2238 și două radare de control al focului tip ELTA EL/M-2221GM. În materie de contramăsuri s-a optat pentru Terma SKWS și noi sisteme ECM (electronic countermeasures) și ECCM (electronic counter-countermeasures).

La fel ca noi, au montat în prova un tun Oto Melara de 76 mm dar, spre deosebire de noi, nu s-au oprit acolo. Astfel, Almirante Williams a mai primit 2 tunuri rapide de 20 mm Oerlikon, 8 rachete navă-navă Harpoon și două sisteme de rachete antiaeriene Barak 1 pentru apărarea apropiată. Nava a păstrat cel mai probabil cele două lansatoare triple de torpile de 324 mm din serviciul britanic.

A fost montat un sistem pentru asigurarea operațiunilor cu elicopterul ambarcat, un SH-32 Cougar.

Multe din echipamente au fost recuperate de pe distrugătoarele de clasă County ieșite din serviciu în acea perioadă. Nu am găsit surse coerente în ceea ce privește costul acestei modernizări, dar nu cred să fi fost foarte mare având în vedere refolosirea unor echipamente de la nave mai vechi.

Almirante Williams înainte de modernizarea din 2008. Sursa foto: wikimedia commons

Almirante Williams după modernizarea din 2008. Sursa foto: Chris Cavas twitter

Cazul nr. 2 – fregatele olandeze

Contractul pentru achiziția de către Chile a două fregate de clasă ”M” și a două fregate de clasă ”L” a fost semnat în 27 martie 2004, prețul total fiind de 290 milioane euro.

Declarația ministrului chilian, Bachelet Jeria, cu ocazia semnării contractului cu Olanda este elocventă:

We decided to buy the Dutch vessels, because not only were they in excellent condition, they were also new.

Tjerk Hiddes și Abraham van der Hulst, cele două ”M”-uri, au fost redenumite în serviciul chilian Almirante Riveros (FF-18) și Blanco Encalada (FF-15).

Conform unei știri din 2019, se pare că chilienii sunt interesați să achiziționeze și ultimele fregate de clasă ”M” aflate încă în serviciul olandez, o scrisoare de intenție fiind deja semnată între cele două părți. Potrivit olandezilor, HNLMS Van Amstel și HNLMS Van Speijk vor fi transferate către chilieni în 2024, respectiv în 2027.

Structura senzorilor și armamentului fregatei de clasă M în serviciul Chile Sursa foto: Naval Analyses

Cele două fregate de clasă ”L” transferate către Chile au fost F-812 Jacob van Heemskerck care a fost rebotezată FFG-14 Almirante Lattore și F-813 Witte de With rebotezată FFG-11 Capitán Prat.

Versiunea L, structura senzorilor și armamentului în marina Chile Sursa foto: Naval Analyses

Nu mi-e clar care dintre cele două tipuri vândute de olandezi (”M” sau ”L”) la acel moment au fost în cărți și pentru dotarea Forțelor Navale Române. Dacă este vorba despre ”M”-uri aș spune că, pentru a câta oară?, am făcut o afacere proastă alegând cele două Type 22. Vă reamintesc că acestea din urmă au costat 116 milioane de lire sterline, înarmate fiind la nivelul unui OPV, în timp ce chilienii au dat (în medie) 145 milioane de euro pe două nave aflate la data vânzării în serviciu, excelent înarmate și într-o stare foarte bună. Dacă ar fi fost vorba despre ”L”-uri, principalul dezavantaj ar fi fost lipsa hangarului și a helipadului, absolut necesare în opinia mea. C’est la vie!…

Cazul nr. 3 – fregatele Type 23

Profitând de tâmpenia politicienilor britanici, Chile a cumpărat în 2005 trei fregate britanice Type 23: HMS Norfolk, HMS Marlborough și HMS Grafton plătind pentru ele suma de 134 milioane lire sterline (170 milioane USD). Navele au fost rebotezate Almirante Cochrane, Almirante Condell și Almirante Lynch. Dacă astăzi am repeta achiziția făcută de Chile în 2005, prețul actualizat cu inflația ar fi de 201.592.763,77 lire sterline.

Navele au fost cumpărate cu senzorii și armamentul din serviciul britanic ceea ce nu mi se pare tocmai de lepădat. Modernizarea lor a început în 2017, Lockheed Martin Canada fiind integratorul proiectului în asociere cu șantierul naval local ASMAR. Se remarcă noul radar Hensoldt TRS-4D, rachetele antiaeriene Sea Ceptor preferate duo-ului ESSM & MK 41 VLS, toate integrate în sistemul centralizat de conducere a luptei CMS 330, un produs al LM Canada.

În octombrie 2019, Almirante Cochrane era în teste pe mare în vederea acceptării în serviciu, lucrările la Almirante Lynch au început în mai 2019 iar nava este așteptată înapoi în serviciu către sfârșitul acestui an, a treia, Almirante Condell urmând a fi terminată în 2022.

De remarcat că prețul rachetelor ESSM și al celor 3 lansatoare MK-41 VLS ar fi fost de maxim 140 milioane USD. Cel mai probabil, oferta MBDA a fost mai bună la care se adaugă și faptul că adoptarea Sea Ceptor a avut nevoie de mai puține modificări structurale. Dintr-un articol recent știm că un radar Hensoldt TRS-4D este aproximativ 12 milioane euro per bucată. Una peste alta, nu cred ca chilienii să fi cheltuit mai mult de 60 – 70 milioane USD/unitate pentru aceste modernizări chiar dacă informațiile precise lipsesc sau nu am căutat eu suficient de bine.

Un infografic al modernizărilor Type 23 din serviciul chilian Sursa foto: navalnews.net

Cazul nr. 4 – fregatele de clasă Adelaide

Și ajungem la cea mai recentă achiziție: fregatele de clasă Adelaide, versiunea australiană a fregatelor americane de clasă Oliver Hazard Perry, probabil unul dintre cele mai reușite programe navale americane.

Cele două fregate australiene au înlocuit în marina chiliană cele două fregate olandeze de clasă ”L”. Putem remarca faptul că, deși ambele nave beneficiază de serviciile aceluiași lansator, Mk-13, cel australian a fost modernizat pentru a trage rachete Standard SM-2 Block 3A, nu 1 precum ”L”-urile olandeze. La aceasta s-a adăugat și instalarea de către australieni a unui MK-41 VLS capabil să tragă rachete ESSM. Merită de asemenea menționat faptul că australienii au efectuat o modernizare majoră a celor patru unități de clasă Adelaide în 2009, costul întregului program fiind de 1,4 miliarde USD, o sumă considerabilă.

Cele două Adelaide au preluat inclusiv denumirile (FFG-14 Almirante Lattore și FFG-11 Capitán Prat) celor două ”L” olandeze care au fost/vor fi retrase din serviciu.

Dar să nu vă gândiți că navele australiene au fost vreun chilipir. Atunci când și polonezii erau interesați de ele, se vehicula un preț de 550 milioane USD pentru amândouă, respectiv 275 milioane USD pentru fiecare navă. Nu este puțin, dar o navă nouă cu capabilități similare se duce probabil către 600 – 700 milioane USD.