În 13 decembrie 2021 „indicam” armatei române faptul că britanicii au scos la vânzare vânătoarele de mine din clasa Sandown, nave ce urmează a fi înlocuite de ambarcațiuni autonome/pilotate de la distanță, ce pot funcționa atât cu, cât și fără echipaj la bord. Articolul poate fi recitit aici. „Fericitele câștigătoare” sunt HMS Blyth și HMS Pembroke. HMS Blyth (M111) a intrat în serviciul Royal Navy în 2001, și a fost retrasă în 2021. HMS Pembroke (M107) a intrat în serviciu în 1998, este încă activă în Royal Navy, dar va fi retrasă din cadrul Royal Navy în primăvara anului viitor.
Vânător de mine de clasă Sandown Sursa foto: Royal Navy UK
Aflăm dintr-un comunicat de presă publicat pe site-ul Royal Navy (mulțumesc @Patriot pentru semnalare) că cele două nave au fost vândute României prin intermediul Defence Equipment Sales Authority (DESA) – „Autoritatea de vânzare a echipamentelor militare”.
Navele vor fi reparate capital de armata britanică (Ships Support din cadrul Defence Equipment and Support care a acordat un contract în acest sens către șantierul naval Babcock) înainte de a fi transferate către Forțele Navale Române, HMS Blyth urmând să ajungă în țară anul acesta.
Totodată, aflăm din același comunicat că Royal Navy va asigura instruirea individuală a marinarilor români și a personalului de întreținere prin intermediul Navy International Defence Training (IDT) dar și instruirea colectivă prin intermediul Fleet Operational Sea Training (FOST). Pentru cine nu știe, FOST este un program de instruire recunoscut la nivel mondial și le va prinde foarte bine alor noștri. Nici o navă a Royal Navy nu pleacă în misiune până ce n-a trecut prin FOST.
Potrivit unui articol de pe HotNews, tot programul vânătoarelor de mină are o valoare estimată de circa 150 de milioane de euro, din care peste 13 milioane de euro au fost acordate constructului naval Babcock pentru suportul logistic inițial, iar alte 24 de milioane sunt pentru Atlas Electronik UK pentru „sistemele autonome de cercetare și încărcăturile de distrugere aferente sistemului de lupta contra minelor (SEAFOX)”.
În Royal Navy, navele sunt echipate cu un sistem modern de comandă și control de la Thales (Ocean Reconnaissance Combat Architecture care a înlocuit recent – 2018 – 2020, vechiul sistem de comandă și control NAUTIS MCM) și cu sonarul de înaltă rezoluție și adâncime variabilă S2093, tot de la Thales.
În 2015, Thales UK a semnat cu Royal Navy un contract de 33,5 milioane de lire sterline pentru a livra Sonar 2093 Capability Sustainment Programme (CSP) prin care se urmărea creșterea performanțelor sonarului, îmbunătățind performanța acestuia în detectarea minelor cu semnătură redusă. A fost dezvoltat în anii 1980 și este un sonar multifrecvență cu adâncime variabilă, capabil să efectueze operațiuni de căutare și clasificare până la adâncimi de aproximativ 200 de metri. În principiu, funcționează foarte bine în ape mai adânci. Prin comparație, vânătoarele de mine de clasă Hunt lucrează în zone mai puțin adânci, utilizând sonarul de tip 2193 montat pe corpul navei, care are o definiție foarte bună până la o adâncime de aproximativ 80 de metri.
Navele clasei mai sunt prevăzute cu un tun principal de 30 mm și mitraliere ușoare.
După cum spuneam în celelalte articole pe subiect, navele prezintă o serie de avantaje:
- construcția din GRP (Glass Reinforced Plastic – „plastic armat cu fibră de sticlă”) care rezistă foarte bine în mediul marin și este amagnetică. În plus, poate fi reparată relativ ușor și rezistă foarte bine în timp (speranță de viață estimată de 60 de ani) dacă este corect întreținută;
- propulsie hibridă silențioasă, navele au fost remotorizate cu Volvo Penta (Sandown Volvo Generator Programme (SVGP) – mai multe informații aici), manevrabilitate bună (2 x bow thruster) și calități nautice excelente (navă construită pentru mările limitrofe Marii Britanii, destul de zbuciumate);
- recent modernizate cu sisteme de comandă și control noi, un excelent sonar cu adâncime variabilă (Sonar 2093) și cu posibilitatea de a opera vehicule submersibile telecomandate și, în viitor, autonome;
- rol secundar de navă de patrulare (Offshore Patrol Vessel – OPV);
- echipaj redus (40) prin comparație cu dragoarele noastre care au nevoie de 79 de oameni pentru a fi operate;
- navele mai pot fi operate încă 20 de ani fără a necesita investiții majore, doar întreținerea curentă și actualizări ale sistemelor.
Având în vedere caracteristicile tehnico-tactice, aceste nave vor îmbunătăți performanțele Forțelor Navale Române în special în descoperirea și neutralizarea minelor de fund din Zona Economică Exclusivă a României. Nu vă așteptați să vedeți aceste nave utilizate pentru distrugerea minelor marine aflate în derivă, la suprafață. Nu acesta este rolul lor primordial.
Ar mai fi și aspectul botezului… 🙂 Eu propun ca cele două nave să fie botezate „Sublocotenent Ghiculescu” și „Căpitan Dumitrescu C.”, nave care au făcut istorie în cel de-al Doilea Război Mondial. Mai multe informații despre ele găsiți în acest articol mai vechi publicat pe rnhs.info aici.
Închei prin a spune că Royal Navy mai are de vânzare încă două vânătoare de mine: HMS Penzance (M106), intrată în serviciu în 1998, navă activă și HMS Bangor (M109), intrată în serviciu în 1999, de asemenea activă.