Rușii, americanii și hipersonicele
Pionierii rachetelor hipersonice se zoresc să le introducă în serviciul forțelor navale, mai întâi pe submarine. Se pare că Putin vrea să aibă ce să-i demonstreze lui Trump în cazul în care acesta se hotărăște totuși să cumpere hipersonice de la ruși.
Este vorba de celebra Zircon, o rachetă creditată cu o viteză de Mach 8 și care urmează să fie integrată pe submarinul K-561 Kazan, unul care este deja echipat cu Kalibr și Oniks. Rușii speră să lanseze primul Zircon din tuburile Kazanului la anu’. Kazan este un submarin de clasă Yasen-M.
Zircon, SS-N-33 în nomenclatura NATO, este o rachetă de croazieră anti-navă, are o rază de circa 1000 km şi cap de ghidare radar activ şi pasiv. Poate fi folosită şi împotriva ţintelor de pe uscat. Poate avea cap de luptă convenţional sau nuclear. E posibil să facă şi cartofi prăjiţi. Aşa zic ruşii.
Lăsând gluma la o parte, introducerea Zircon în serviciul activ ar da de înţeles că racheta este operaţională şi, reuşeşte şi să-şi lovească ţinta, adică o navă mare aflată în mișcare. N-am văzut niciun test public în care racheta să şi lovească ceva şi, probabil, nici nu vom vedea vreunul prea curând. Aşa cum rămâne de văzut şi dacă Zircon va intra în serviciul marinei ruse la anu’ sau… la mulți ani.
Ideea e că dacă funcţionează şi îşi nimereşte ţinta fără a folosi un cap de luptă nuclear, când contează mai puțin dacă chiar nimerește sau e nițel mai la stânga sau mai la dreapta, atunci măsurile de contracarare sunt… lipsă la apel.
În ultimul an, americanii au declanşat o amplă campanie… hipersonică. Este, probabil, unul dintre cele mai la modă cuvinte la Pentagon, în Congres şi, în general, este pe buzele oricui are legătură cu domeniul militar în lumea occidentală. Ăsta şi inteligenţa artificială sunt probabil unele dintre cele mai utilizate cuvinte în zilele noastre.
Citesc ştirile cu o oarecare regularitate şi, acum doi ani, cuvântul „hipersonic” apărea doar în relaţie cu ruşii şi, mai puţin, cu chinezii. Acum Congresul american alocă dezvoltării rachetelor hipersonice bugete care se învârt în jurul a 2,6 miliarde de dolari. Şi se vorbeşte ca armata să obţină această capabilitate în câţiva ani.
Acum, 2,6 miliarde este o glumă atunci când ne raportăm la bugetul armatei SUA, n-ajunge nici măcar pentru a comanda două distrugătoare de clasă Arleigh Burke. Dar ei consideră că este suficient ca US Army să primească în câţiva ani nişte baterii de rachete de croazieră, hipersonice şi cu raza lungă. Tot în acest scop se agită şi US Navy şi US Air Force. Nu ne rămâne decât să urmărim cu interes şi atenţie, precum încă preşedintele, ce-or să reuşească americanii.
Una peste alta, partenerul nostru cel mai strategic a finanțat următoarele programe aflate în dezvoltare:
- U.S. Navy – Intermediate Range Conventional Prompt Strike Weapon (IR CPS);
- U.S. Army – Land-Based Hypersonic Missile (also known as the Long Range Hypersonic Weapon);
- U.S. Air Force – Hypersonic Conventional Strike Weapon (HCSW, pronunţat “hacksaw”);
- U.S. Air Force – AGM-183 A Air-launched Rapid Response Weapon (ARRW, pronunţat “arrow”);
- DARPA – Tactical Boost Glide (TBG);
- DARPA – Advanced Full-Range Engine (AFRE);
- DARPA – Operational Fires (OpFires); şi
- DARPA – Hypersonic Air-breathing Weapon Concept (HAWC, pronunţat “hawk”).
Dar mai multe informaţii pe subiect puteţi citi accesând acest link.
Până atunci, americanii au pus un clip fain în care ne arată şi nouă, muritorilor de rând, cam ce înseamnă regim hipersonic.
S-au făcut şi teste de zbor cu B-52 cărând racheta hipersonică a celor de la forțele aeriene, Arrow.
Licitația românească pentru baterii de coastă
După momentul de siluire al limbii române în care navele au fost asimilate cu și considerate baterii de coastă pentru simplul fapt că ambele sunt mobile, o liniște apăsătoare s-a așternut. Un moment bun pe care presa autohtonă a ratat să-l exploateze a fost cel al conferinței de presă ținute cu ocazia declarării câștigătorului licitației pentru corvetele multifuncționale când nimănui, dar absolut nimănui, nu i-a dat prin tărtăcuță să întrebe ce se mai întâmplă cu licitația bateriilor de coastă. Era un moment bun, a trecut.
Cum MApN nu este obișnuit să comunice cu contribuabilul, ne-am bazat pe gura lumii pentru a vă livra unele noutăți și încercăm să facem asta în continuare. Aflarăm prin urmare că MBDA ar fi rămas singurul competitor motiv pentru care ar fi început să schimbe datele problemei în cel mai pur stil românesc. Cum necum, zvonistica a spus la un moment dat că francezii și-ar fi luat jucăriile și-ar fi plecat acasă, revenind ulterior la sentimente mai bune.
Nici alor noștri nu pare să le fi plăcut sentimentul căci se pare că ”licitația” s-ar fi redeschis cumva căci iată ce declara la începutul lui septembrie un oficial de la SAAB:
“We have received tender documentation in Romania, and we are offering the RBS-15 missile,” a spus Björn Bengtsson, cu ocazia expoziţiei MSPO. “Romania is seeking ship-loaded missiles and coastal defense missiles. Bulgaria is also seeking ship-loaded missiles for its Navy, but this program is at an earlier stage.”
“Our product offers a coastal missile battery with a long range. It has an all-weather capability and a robust navigation system. Finally, it’s fitted with [a] large warhead, ensuring that one missile can destroy one ship,” a adăugat Bengtsson.
În ambele cazuri, se pare că la licitaţii va participa o asociere Diehl Defence – Saab, liderul asocierii fiind cei de la Diehl. Germanii se tot străduiesc să deschidă un cap de pod în materie de achiziții militare în România, fără prea mare succes până acum.
Bineînțeles, nici de această dată, nu voi rata o comparație cu UK aflată și ea în plin proces de achiziție a unei capabilități similare, interimare însă. Bugetul britanicilor va fi de până la 200 milioane de lire sterline și va trebui să acopere achiziția stocului de rachete anti-navă, logistica/integrarea și antrenamentul. Britanicii ar vrea ca totul să fie gata până prin 2023, rachetele achiziționate urmând a fi instalate pe navele majestății sale o dată cu retragerea bătrânelor Harpoon.
Rachetele achiziționate cu această ocazie vor fi la rândul lor înlocuite cu o nouă rachetă anti-navă dezvoltată de britanici împreună cu francezii. Cele două părți par să se înțeleagă de minune: s-ar părea că britanicii ar vrea o rachetă stealth, subsonică, în timp ce francezii tânjesc după una super sau chiar hipersonică. Evident, asta va fi treaba MBDA care a și prezentat o machetă a viitoarei rachete cu ocazia DSEI, după cum puteți vedea în clipul de mai jos. Pe principiul las că ne-nțelegem noi…
Eleganți și pragmatici, în 19 august, britanicii au venit cu următoarea solicitare:
the Interim Surface to Surface Guided Weapon (I-SSGW) is to provide “a ship-launched, over-the-horizon precision anti-ship capability and a terrain-following precision maritime land attack capability.”
Deși au Tomahawk, britanicii le au instalate doar pe submarine, nu și pe navele de suprafață. Așa că, în acest context, solicitarea de mai sus are foarte mult sens: pe lângă capabilitatea anti-navă, noile rachete interimare vor fi capabile să facă și atac la sol în adâncimea teritoriului inamic, nu doar prin porturile acestuia.
Ocazie cu care, site-ul citat mai jos ne indică și singurele rachete (trei la număr) care pot face asta:
- Lockheed Martin Long Range Anti-Ship Missile (LRASM) AGM-158C, cea mai mare, cea mai capabilă şi, la aproximativ 4 000 000 USD, cea mai scumpă. Singurul client confirmat pentru moment este US Navy.
- Kongsberg Naval Strike Missile (NSM), la jumatate în cam toate privinţele prin comparaţie cu LRASM, probabil şi în ceea ce priveşte preţul. Racheta se află în serviciul marinei norvegiene, al US Navy (FFG(X) şi LCS), marinei poloneze şi va intra şi în serviciul marinei germane în compensare pentru achiziţia de U-212 de către norvegieni. Racheta pare să fi fost integrată pe MH-60 R şi se pare că sunt şanse să intre în serviciul marinei indiene.
- Saab RBS-15 Mk 4 ”Gungnir” (zisă și Suliţa lui Odin) pare, în opinia celor de la savetheroyalnavy.org, favorită în competiţia britanică întrunind cerinţele acestora de preţ, capacitate de lovire şi capabilităţi. RBS-15, Mk 2 sau Mk 3 este în serviciul marinei suedeze, al celei poloneze, germane, finlandeze şi croate. Suedezii susţin că trecerea de la Mk 3 la Mk 4 este facilă şi vine sub forma unor kituri pentru versiunile Mk 3.
Poate că ai noştri ar trebui să renunţe la orice licitaţie şi să ia ce iau şi britanicii. În mod cert sunt mai pricepuţi (și mai hotărâți) decât noi. Pentru că, din câte am mai ”mirosit” noi, sunt slabe șanse să se întâmple ceva cu licitația bateriilor de coastă anul acesta… Dar să continuăm să sperăm, că vorba ‘ceea, moare ultima!
Nicolae Hariuc
Surse:
MBDA progressing towards FC/ASW anti-ship missile development
Lockheed Martin releases new High Speed Strike Weapon hypersonic missile concept image
Saab, Diehl Defence team up to offer missiles to Romanian, Bulgarian navies
More details emerge about plan to replace Royal Navy Harpoon anti-ship missile
https://www.c4isrnet.com/battlefield-tech/space/2019/09/11/senate-bill-includes-1b-in-new-money-for-hypersonics/?utm_source=Sailthru&utm_medium=email&utm_campaign=Space%2009.18.19&utm_term=Editorial%20-%20Military%20Space%20Report
https://www.defensenews.com/land/2019/09/17/scoring-recent-development-contracts-lockheed-bets-on-hypersonic-missile-production/
https://www.defensenews.com/air/2018/08/14/lockheed-nabs-another-big-hypersonic-weapons-contract/