Război aero-naval în Marea Neagră n-am mai avut de la al Doilea Război Mondial încoace. Timp de aproape 50 de ani, Marea Neagră a fost lac rusesc, apoi au venit anii 1990 și, treptat, NATO și-a extins prezența în detrimentul Rusiei.
După căderea liberă din anii de după dezmembrarea URSS-ului, Rusia a început să devină din ce în ce mai prezentă în anii 2000 punctul culminant fiind „momentul Crimeea – 2014”.
Multă vreme, flota Federației Ruse la Marea Neagră a fost neglijată. Dar, încet-încet, nave noi au început să fie operaționalizate: cele trei fregate de clasă Grigorovici, noile nave purtătoare de rachete cu rază lungă de acțiune – Buyan M (o descriere detaliată aici), Karakurt (o descriere detaliată aici), noi nave de patrulare – Vasili Bykov (o descriere detaliată aici). Toate acestea au fost construite în jurul lansatorului vertical ce poate lansa Kalibr și Oniks – rachete de croazieră cu rază lungă de acțiune cu rol dual (împotriva obiectivelor terestre sau a navelor inamice). Au apărut și primele dragoare moderne, Proiect 12700 Alexandrit despre care puteți citi mai multe aici.
Flota de suprafață a fost augmentată de șase submarine Kilo Improved. Aceste submarine pot lansa Kalibr din cele patru tuburi lans-torpilă de care dispune fiecare.
Flota este susținută de baterii de coastă, baterii antiaeriene cu rază lungă de acțiune și de aviația maritimă echipată cu avioane reactive și elicoptere navale. Deși am văzut numeroase articole conform cărora navele urmau să fie echipate cu drone de cercetare, până la acest moment, nu există dovezi clare că aceste planuri s-au materializat.
Un alt minus mare este reprezentat de degradarea rețelei de sateliți de cercetare și de lipsa unui mijloc performant de cercetare și luptă radioelectronică aeropurtat. Bătrânul Beriev A-50 a fost modernizat în anii 2000 și a fost folosit în Siria însă conform surselor publice rușii nu dispun de foarte multe aparate și nici nu se cunosc foarte clar performanțele sistemelor de la bord. O altă încercare a vizat dezvoltarea unui elicopter în acest rol dar aici apar limitări legate de altitudinea de zbor și de autonomia redusă. În plus, după cum spuneam într-un articol mai vechi de pe rnhs.info, s-ar părea că momentan, cu certitudine, rușii dispun de cel puțin un aparat livrat în 2020.
O altă deficiență, logistică de data aceasta, a fost relevată cu ocazia campaniei din Siria. Am scris pe larg despre acest subiect mai demult – celebrul „expres sirian”, cu ocazia punerii pe cală a viitoarelor nave amfibii moderne Proiect 23900. Articolul poate fi citit accesând acest link.
O altă potențială problemă a flotei rusești este capacitatea industriei ruse de a livra arme de precizie așa cum sunt Kalibr și Oniks. De pildă, citeam pe Navy Recognition mai demult că, la începutul lui 2016, industria livra marinei ruse 47 de rachete de croazieră Kalibr. Asta venea mai ales după tragerile „promoționale” din Siria unde se estima că rușii folosiseră 44 de rachete. Apoi, în cel de-al treilea trimestru al lui 2016, tot de pe Navy Recognition aflam că industria rusă livrase marinei peste 100 de rachete Kalibr și Oniks (care probabil că le includ și pe cele din știrea anterioară). Ca idee, SUA a folosit 59 de rachete de croazieră Tomahawk în aprilie 2017 atunci când a bombardat Siria. Iar atacurile de până acum executate împotriva Ucrainei vorbesc de câteva zeci de rachete lansate.
Deci ce avem până acum? O flotă de suprafață a cărei navă amiral e o navă superbă, produsă însă în anii 1970 și modernizată parțial în anii 1990 – 2000, resturile flotei URSS, multe nemodernizate și o serie de nave noi construite în jurul Kalibr/Oniks, din care doar trei dispun apărare antiaeriană cu rază medie (fregatele), restul fiind echipate cu sisteme antiaeriene cu rază scurtă de acțiune – artileristice sau reactive, derivate din MANPADs. Submarinele dispun de doar patru rachete Kalibr fiecare.
Capacitățile tehnice de cercetare și război radioelectronic par să lipsească din peisaj sau rușii nu le-au folosit până acum. Am văzut cu ocazia atacului împotriva insulei Șerpilor că rușii dispun de o navă modernă de cercetare și război radio-electronic în Marea Neagră – Ivan Kurs, clasa Iuri Ivanov, Proiect 18280.
Flota rusă a Mării Negre are baza principală la Sevastopol, baza submarinelor la Novorosiisk și are avantajul de a putea muta nave din Marea Caspică în Marea Neagră pe apele interioare.
De partea cealaltă în Ucraina nu avem… mai nimic. Bateriile de coastă RK-360 Neptun urmau să fie operaționalizate anul acesta dar nu sunt (cel puțin până acum) indicii clare în acest sens. În rest, nava amiral a flotei ucrainiene (o bătrână Krivak oricum incapabilă de a produce prea multe pagube) a fost sabordată de propriul echipaj în port iar restul navelor sunt mai degrabă nave specifice Gărzii de Coastă decât nave militare în sensul propriu al termenului (vezi cuterele de clasă Island donate de americani). Ucraina începuse mai multe programe de dotare a marinei (Mark VI de la americani, nave purtătoare de rachete de la britanici, corvete de clasă Ada de la turci, nave de patrulare pentru Garda de Coastă de la francezi, inclusiv ceva discuții cu danezii, naiba mai știe pentru ce…) și rămâne de văzut ce se va întâmpla cu ele.
Ei bine, în aceste condiții de superioritate tehnică absolută, mă așteptam ca marina rusă să defileze. Și au facut-o până ce au încasat o salvă de proiectile reactive de 122 mm și au pierdut o navă nou-nouță…
Dar haideți să vedem cum s-au desfășurat ostilitățile aero-navale în cele câteva săptămâni de război.
Prima mișcare a rușilor a fost să mai aducă niște nave în Marea Neagră, înainte de începerea conflictului. Șase nave amfibii au intrat în Marea Neagră pe 8 februarie, respectiv pe 9 februarie 2022. Este vorba de cinci nave de desant amfibiu Proiect 775 – Ropucha și de o navă de desant amfibiu Proiect 11711 Ivan Gren. Acestea au fost urmate de un submarin de clasă Kilo Improved – Rostov pe Don pe 11 februarie.
Apoi, sub pretextul exercițiilor militare care urmau să aibă loc între 13 – 19 februarie 2022, Rusia a emis avize către navigatori pe 9 februarie 2022 prin care au blocat realmente intrarea în Marea Azov, porturile Mariupol și Berdiansk, precum și zona portului Odesa, conform hărții de mai jos preluate de aici.
Ce a urmat n-a fost un exercițiu ci deschiderea războiului ruso-ucrainian executat cu ceea ce par a fi rachete de croazieră Kalibr lansate de flota rusească a Mării Negre împotriva țintelor ucrainiene de mare valoare.
Celebra salvă la saturație despre care s-a vorbit atât de mult pe aici și-a făcut treaba cu eficiență doar că nu pare să fi fost chiar atât de devastatoare precum preziceau unii sau alții. Lipsa de informații actualizate despre țintele vizate pare a fi una din problemele de moment ale rușilor. Rămâne de văzut de câte salve mai au rușii rachete.
Ulterior, rușii au început blocada porturilor ucrainiene și după ce câteva nave civile au fost avariate sau chiar scufundate, toată zona din fața Odesei, dintre Crimeea și nordul gurilor Dunării a fost închisă complet navigației. Rușii au ocupat insula Șerpilor și, timp de câteva zile, au tot simulat o debarcare la Odesa care până la urmă n-a mai avut loc.
Noi informații au apărut pe 15 martie conform cărora 14 nave rusești, inclusiv nave de asalt amfibiu, au fost reperate cu ajutorul imaginilor din satelit în drum spre Odesa. O debarcare în zona Odesei prezintă riscuri destul de mari pentru ruși, este clar că ucrainienii au în zonă sisteme Grad și au circulat imagini conform cărora plajele au fost minate. Nu există însă informații certe privind instalarea unor baraje de mine în zona mării din fața Odesei cu atât mai mult cu cât, conform informațiilor publice, ucrainienii nu par a avea capacitatea tehnică de a lansa baraje de mine pe mare. Pe de altă parte, un puitor de mine poate fi improvizat cu oarecare ușurință din aproape orice navă comercială iar NATO a emis avize către navigatori cu privire la pericolul minelor în 7 zone, inclusiv in zona de coastă.
Avizul către navigatori cu zonele afectate
Conform lui HI Sutton (pe Naval News), navele rusești avansează spre Odesa în trei formații. Din cele trei formații fac parte navele de asalt amfibiu (Ropucha, Aligator și Ivan Gren), crucișătorul Moscova – probabil pentru acoperire aeriană, mai multe nave purtătoare de rachete, remorchere și cel puțin un dragor.
Sursa foto: Naval News
În fazele inițiale ale războiului a avut loc însă un desant amfibiu în zona Mariupol dar nu se cunosc prea multe detalii. Având în vedere posibilitățile tehnice limitate de care rușii dispun nu ne putem aștepta la mutări grandioase în această materie.
Apoi, rușii au intrat în Berdiansk, port la Marea Azov, fără opoziție din partea ucrainienilor, capturând cele aproximativ 10 nave ucrainiene (marina militară și paza de coastă) abandonate (conform știrilor) în port. Este clar că ucrainienii nu aveau nicio șansă să scoată navele de acolo dar, sincer să fiu, nici nu mă așteptam să fie abandonate în port.
Aviația rusă a reușit să scufunde unul din cuterele de clasă Island donate de americani Ucrainei dar asta n-ar trebui să reprezinte o surpriză pentru nimeni… Interesant ar fi să aflăm ce-au folosit ca să o scufunde.
Însă ceea ce s-a întâmplat cu nava de patrulare Vasili Bykov mi se pare extrem de interesant și demn de reținut. Narativul oficial ucrainian este că două nave ucrainiene au ademenit-o într-o capcană pregătită cu grijă, mai precis în gura unor lansatoare de proiectile reactive de 122mm – Grad. Nu numai că nava rusească a fost lovită, dar știrile sunt și că, până la urmă, s-a scufundat… Este unul din rarele momente când o navă este scufundată de o salvă de proiectile reactive. Și cred că rușii au “norocul” de a fi deschizători de drumuri în această materie…
Recunosc că nu mă așteptam ca nava să se scufunde. Au fost unele discuții cu ocazia articolului dedicat acestui tip de navă (@Dienaris a postat un link în care rușii discutau în contradictoriu pe marginea navelor Proiect 22160) dar, până la urmă, este greu să tragi o concluzie doar pe baza a ceea ce este momentan disponibil ca informație publică.
Faptul că nava s-a scufindat până la urmă în urma încasării unei salve Grad, nu poate să însemne decât două lucruri: fie lipsă de antrenament și coordonare în lupta pentru combaterea avariilor, fie un proiect cu carențe mari pe partea de nescufundabilitate. Oricum ar fi, pentru ruși nu arată bine deloc. Pierderea unei nave (fie și o amărâtă de navă de patrulare) are un impact mai mare decât pierderea unui avion sau a unui tanc.
Actualizat, 16 martie 2022. Cum acest articol are aproape o săptămână de când a fost scris am introdus o actualizare: conform unor poze care circulă pe internet, se pare că nava rusească (număr de bordaj 368) ar fi fost văzută în zona Sevastopolului.
Problema cu poza respectivă este că eu nu văd turela din prova… Ori e mai simplu să pictezi un număr pe bordaj, dar e mai complicat să adaugi o turelă.
Un alt semn de întrebare este dacă ucrainienii au sau n-au vreo baterie de coastă activă. La cum au defilat rușii prin fața Odesei, aș zice că, cel puțin ei, cred că nu. Utilizarea proiectilelor reactive pentru a lovi nava de patrulare rusească și lipsa unui atac împotriva “forței” amfibii grupate deși am văzut că ucrainienii sunt puși pe produs daune rușilor mă face să cred că încă nu. Este posibil să fie ținut însă pentru momente decisive, de genul asaltului amfibiu al Odesei despre care se tot vorbește, practiv de când a început războiul.
Actualizat 17 martie 2022. Conform USNI News, se pare că flotila rusească ce se îndrepta spre Odesa a bombardat localități din preajma Odesei, dar nu și orașul Odesa. Bombardamentul ar fi fost executat de navele rusești cu artileria de bord (tunuri navale de 130 mm – Moscova, 100 mm – Buyan M, posibil și 76 mm. Navele de clasă Ropucha sunt echipate cu lansatoare Grad, dar americanii au spus „shelling” ceea ce eu am interpretat drept salve de artilerie clasică). Mă gândesc că aceste bombardamente ar putea avea rolul de a testa apărarea ucrainiană din zonă. În plus, pentru ucrainieni ar fi fost ocazia perfectă de a utiliza bateriile de coastă RK-360 Neptun întrucât rușii s-au apropiat destul de mult de coastă: 10 – 15000 m. Faptul că nu le-au folosit nu înseamnă neapărat că nu le au.
Situația e fluidă și rămâne de văzut dacă rușii vor reuși să închidă Ucrainei accesul la mare (scopul principal, cel puțin în opinia mea). Reușita acestui plan va fi o lovitură devastatoare dată economiei ucrainiene.