Operațiunea Aspides este răspunsul (lent) Uniunii Europene la atacurile houthi împotriva traficului naval comercial din Marea Roșie. Ca să punem puțin lucrurile în context, cea mai scurtă rută maritimă comercială dintre Europa și Asia trece prin Marea Mediterană, Canalul Suez, Marea Roșie și Strâmtoarea Bab el Mandeb. Alternativa este ruta maritimă care ocolește Africa pe la Capul Bunei Speranțe (mult mai lungă; înseamnă cel puțin o săptămână de marș în plus) sau cea prin Oceanul Arctic care, pe lângă faptul că nu este disponibilă decât vara și chiar și atunci în condiții speciale, mai trece și prin „curtea din spate” a Federației Ruse.
Atacurile repetate ale houthi împotriva navelor comerciale au determinat o scădere semnificativă a traficului naval prin Canalul Suez, au crescut costurile de transport și asigurare cu un impact direct asupra prețurilor produselor finite și au determinat o serie de probleme logistice în porturile chineze, în Singapore sau în Rotterdam. La asta se adaugă presiunea inflaționistă asupra economiei. Evident, afectat este și Egiptul, care-și vede redusă o sursă semnificativă de venituri provenite din taxele percepute pentru utilizarea canalului precum și țările din Peninsula Arabică.
În principiu, ca să concluzionăm, sunt afectate toate țările implicate în comerțul dintre Europa și Asia, fie că sunt la cele două extremități (UE sau China), fie că sunt pe „traseu” (țările Golfului Persic, India), fie că sunt mari centre logistice (Singapore, Rotterdam). Vorbim deci despre o problemă cu miză foarte mare pentru toate țările implicate.
Mai multe informații concrete, cifre etc pe acest subiect găsiți într-un studiu al United Nations Conference on Trade and Development (UNCTAD) ce poate fi accesat online aici.
În cifre seci, conform site-ului oficial, Operațiunea Aspides, lansată (târziu) în 19 februarie 2024, înseamnă:
- Aria de operațiuni: Marea Roșie – zona Golfului Persic, zona de NV a Oceanului Indian;
- Mandat – 1 an (n.a. probabil va fi prelungit);
- Cartierul general – Larissa, Grecia;
- Buget – 8 milioane de Euro (n.a. conform unor declarații oficiale, bugetul asigurat de UE nu include, de exemplu, salariile echipajelor și, cred eu, nici costurile aferente muniției trase);
- Comandantul operațiunii: Comodor Vasileios Gryparis;
- Personal alocat: – Cartierul general din Larissa: 130; la fața locului, ambarcat pe Caio Duilio: 30;
- Forța dislocată în aria de operațiuni: 4 fregate și un avion de supraveghere;
- Comandantul flotilei: Contraamiral Stefano Costantino.
O fi mult, o fi puțin? Oricum ar fi, se pare că este tot ceea ce și-a permis Uniunea Europeană, una dintre marile puteri economice ale lumii, o putere cu interese globale, mai ales în ceea ce privește comerțul mondial. Care comerț, ce să vezi, se desfășoară preponderent pe mările și oceanele lumii…
Nu trebuie să ai 160 IQ-ul ca să-ți dai seama că asemenea interese trebuie sprijinite cu o flotă militară pe măsură. Cât timp Marea Britanie a fost cea mai mare putere industrială a lumii, a construit și menținut o flotă militară semnificativă. SUA, care i-a luat locul, mai ales după cel de-al Doilea Război Mondial, a procedat la fel. China, care ar vrea să preia locul SUA ce să vezi… procedează la fel!
F453 Spetsai, fregată de clasă Hydra/Meko Sursa: seaforces
Să revenim puțin la forța navală dislocată de una dintre marile puteri economice ale lumii (Uniunea Europeană însăși are un buget aprobat pe 2024 de peste 300 de miliarde de Euro): 4 fregate și un avion de supraveghere.
Fregatele sunt în marea lor majoritate nave dedicate luptei antiaeriene – F221 Hessen (Germania), D656 Alsace (Franța), D554 Caio Duilio (Italia) și F452 Hydra (Grecia). Nava italiană este clasificată ca distrugător specializat în lupta antiaeriană. Alsace, este una din cele două fregate FREMM special configurate pentru lupta antiaeriană, adeseori denumită și distrugător. Ambele nave au senzori și armament similare, numitorul comun fiind racheta Aster, în cele două configurații ale sale, 15 pentru raza medie de acțiune și 30 pentru raza lungă de acțiune.
Hessen folosește o combinație de senzori europeni și armament american, fie produs sub licență în Germania (RAM, ESSM), fie importat din SUA (Standard). Cel mai „amărât” membru al flotilei europene este fregata grecească, navă ce dispune de 16 celule Mk-48 VLS și 2 sisteme CIWS Phalanx.
F453 Spetsai, fregată de clasă Hydra/Meko Sursa: seaforces
Exemplu tipic de unitate europeană, fregata daneză Iver Huitfeldt a fost dislocată în zonă dar, cel puțin inițial, a fost pusă sub conducerea Operațiunii Prosperity Guardian (un efort anglo-american la care europenii nu au vrut să participe pentru că nu au dorit să fie sub comandă americană). În apărarea danezilor trebuie menționat că fregata lor a ajuns în zonă înainte de demararea Operațiunii Aspides. Deh, ca orice decizie europeană, a durat ceva până la implementare. Dacă danezii au o scuză bună, olandezii nu prea… În martie, fregata olandeză de clasă De Zeven Provincien, Tromp, aflată în drum spre zona Pacificului a făcut un pit-stop în Marea Roșie fiind încadrată în Operațiunea… Prosperity Guardian. Se pare că olandezii vor trimite și nava logistică Karel Doorman pentru aprovizionarea navelor din cadrul Operațiunii Aspides și pentru preluarea stafului de comandă de pe Caio Duilio care probabil va merge în Italia la refacerea resursei.
Operațiunea are deja premianții, corigenții și chiar repetenții ei. Premianții sunt, evident, italienii și francezii. Aster a funcționat excelent, reușind chiar să doboare și trei rachete balistice, o performanță în sine având în vedere că, cel puțin teoretic, racheta n-ar trebui să fie în stare de astfel de performanțe. Tunurile Oto Melara Strales de 76mm/62 de calibre și-au dovedit și ele eficiența clamată de pliantele companiei producătoare.
La capitolul corigenți încadrăm fregata daneză și, parțial, fregata germană. Fregata daneză a avut o serie de probleme grave generate de mariajul nereușit (ca să comentez ca la fotbal) dintre radarul APAR de la Thales (Olanda) și sistemul centralizat de conducere a luptei de la Therma (Danemarca) la care se adaugă rateurile muniției aferente tunurilor Oto Melara de 76mm care au explodat prematur, în apropierea navei. Fregata daneză și-a întrerupt până la urmă misiunea și s-a întors în țară, problemele înregistrate în misiune generând o demisie la nivel înalt. Hessen a avut și ea probleme de comunicare între radarul APAR de la Thales și racheta Standard, ambele în versiuni mai vechi. Cu toate acestea, este posibil ca germanii să-și fi rezolvat problemele la fața locului, indiferent dacă au făcut-o sau nu, fregata este încă în misiune în Marea Roșie.
Deschid o scurtă paranteză. În Danemarca își are sediul compania de transport maritim Maersk, una dintre cele mai mari din lume. Marina militară daneză se bazează pe trei fregate de clasă Iver Huitfeldt și pe două nave hibride care pot fi asimilate unei fregate, clasa Absalon. În Germania își are sediul compania de transport maritim Hapag-Lloyd. Flota Germaniei se bazează pe serviciile a trei fregate specializate în lupta antiaeriană de clasă Sachsen complementate de patru fregate multirol de clasă Brandenburg. Cea mai „grea” fregată din lume, clasa Baden-Württemberg (patru unități) nu este capabilă să susțină decât operațiuni de mică intensitate, așa că nu are ce căuta într-o zonă contestată precum cea din Marea Roșie. Mediterranean Shipping Company, un alt gigant al transporturilor maritime, este o companie italiană. Marina militară italiană se bazează pe serviciile a două distrugătoare specializate în lupta antiaeriană, încă două urmând a fi construite pentru a înlocui mai bătrânele Durand de la Penne, opt fregate de clasă Bergamini (FREMM) cu încă două în construcție, trei nave mari de patrulare cu bune capacități de luptă antiaeriană, clasa Thaon di Revel, la care se adaugă încă patru unități aflate în construcție (două vor fi transferate Indoneziei, primul succes la export al clasei). Față de Germania și Danemarca, deja Italia sună mult mai bine…
F451 Limnos, fregată de clasă Elli/Kortenauer Sursa: seaforces
Grecia, alături de China, deține o treime din capacitatea mondială de transport maritim (tdw). A fost multă vreme pe primul loc dar ascensiunea Chinei este din ce în ce mai rapidă în ultimii ani. Marina greacă se bazează pe patru fregate de clasă Hydra (Meko) și nouă fregate de clasă Elli (Kortenaer), nave mai vechi dar robuste, „oneste” aș spune eu. Ambele clase folosesc racheta RIM-7 Sea Sparrow/RIM-162 Evolved Sea Sparrow Missile (ESSM) pentru apărarea antiaeriană. Fregata F452 Hydra, dislocată în Marea Roșie, a doborât deja două aeronave kamikaze fără pilot, s-au folosit tunurile, fie cel de 127mm, fie unul din cele două CIWS Phalanx.
Repetenții clasei sunt însă belgienii. La începutul lunii aprilie, fregata belgiană Louise Marie (F931) a participat, practic în prezența șefului cel mare – amiralul Michel Hofman, la un exercițiu menit să verifice capacitatea de luptă a navei ce urma să fie trimisă în Marea Roșie. A fost simulat un atac cu drone, nicio surpriză. Însă de aici începe „dicstracția”: o rachetă antiaeriană RIM-7 Sea Sparrow a ratat lansarea și a rămas blocată în tub iar celelalte mijloace de apărare antiaeriană de care dispune fregata – un tun cu tragere rapidă Oto Melara de 76 mm, un sistem CIWS Goalkeeper, mitraliere și, special pentru dislocarea în Marea Roșie, un minigun Dillon M134D, au eșuat la rândul lor. Pe scurt, a fost un fisco total și complet! Oh, ce vuiet, ce chin, ce jale ar fi fost aici pe site dacă se întâmpla așa ceva la noi… Nu e cazul, „fregatele” noastre nu sunt nici măcar la nivelul celor germane de clasă Baden-Württemberg care dispun de două lansatoare cu câte 21 de rachete RAM fiecare.
F451 Limnos, fregată de clasa Elli/Kortenauer Sursa: seaforces
Operațiunea Aspides a relevat mai multe probleme în cadrul marinelor nord-europene. Paradoxal, sau poate că nu, problemele au apărut fix la statele nord-europene, adică cele mai bogate, cel puțin prin comparație cu cele sud-europene, percepute ca „săracii”/„faliții” Europei (cu campioni la falimente de țară, Spania și Grecia).
O trezire la realitate și, în mod cert, e mai bine că a venit cu ocazia acestei operațiuni decât în cazul unui război în apele nord-europene. Pentru că, dacă n-ar fi Marea Britanie (care are aproape la fel de multe nave din categoria fregată/distrugător precum Norvegia, Germania – care totuși are planuri mari, Olanda și Danemarca la un loc), situația ar fi delicată în zona Mării Baltice, Mării Nordului și a Atlanticului de Nord. Franța, deși are o marină respectabilă, are una dintre cele mai mari zone economice exclusive din lume, la mare distanță de casă, interese în Atlantic și în Mediterana. Pe scurt, este întinsă precum elasticul. Iar US Navy are probabil mai multe nave decât toate marinele militare europene la un loc. Așa, ca să avem un ordin de mărime…
În opinia mea, a cam venit timpul ca europenii să-și susțină interesele de peste mări și țări prin forțe proprii, nu doar să se bazeze pe flotele altora (a se citi SUA). Sau, „put one’s money where one’s mouth is”. Și ar trebui să mai înțelegem și faptul că vorbim de un efort general pentru că singuri devenim irelevanți.