Scurt istoric
La data dezmembrării URSS, sovieticii aveau în serviciu două submarine proiect 865: MS-520 construit în 1988 și MS-521, construit în 1990. Erau submarine „de buzunar”, specializate, construite pentru a opera în ape puțin adânci – de altfel au operat în Marea Baltică. Deși ar fi fost utile și în zona puțin adâncă din vestul Mării Negre, la acea dată, Marea Neagră era lac sovietic, prin urmare, nu erau necesare, adâncimile din zona litoralului turc fiind mult mai mari. Deși cele două submarine au fost casate undeva la cumpăna dintre secole, experiența dobândită prin proiectarea și operarea lor a fost corespunzător marcată.
Relativ recent, biroul de proiectare Malachit a apreciat că astfel de submarine ar putea avea succes la export, mai ales în cadrul marinelor mai sărace, care doresc o componentă submarină în flota lor dar nu vor să arunce o avere pe asta.
S-ar părea că cei de la Malachit dețin o experiență semnificativă în proiectarea și construcția submarinelor de buzunar: Pirania-M, Pirania-T/T1, P-550E/650E, nave cu un deplasament cuprins între 220 și 1.450 tone.
Locul incursiunii Sursa: https://thebarentsobserver.com/en/security/2019/12/secret-1991-mission-disclosed-soviet-mini-submarine-was-jarfjord-norway
Conform unor surse, mai multe submarine de acest tip ar fi fost folosite de URSS în timpul Războiului Rece în vederea culegerii de informații: un exemplu este Skipshavn (aflat la 25 Mm de granița cu URSS), Norvegia când, în 1990, scafandrii norvegieni au descoperit urme de șenile pe fundul mării. Incursiunile rușilor au continuat doar că norvegienii monitorizau deja zona cu mare atenție, observând în noiembrie 1990 bule în apă și, mai apoi, ieșirea din imersiune a unui astfel de submarin de buzunar. După câteva minute la suprafață, micul submarin a reintrat în imersiune, dispărând.
Având în vedere dimensiunile estimate de norvegieni, nava rusească putea fi un submarin Proiect 1837 sau unul de tip Pirania – desemnare NATO Losos, care s-ar putea să fi fost folosit și cu ocazia incursiunilor mai recente din apele suedeze (2014).
Sursa: http://www.hisutton.com/Piranha%20Special%20Forces%20submarine.html
Astfel de submarine proveneau dintr-o divizie a Flotei Nordului folosită pentru explorarea mării la mare adâncime. Aveau un sistem special de tambuchiuri pentru a putea opera scafandri de mare adâncime și șenile pentru a se putea deplasa pe fundul mării. De obicei, aceste submarine aveau nevoie de o „navă-mamă” pentru a fi aduse în zona de interes.
Povești similare vin și din Suedia vecină. Urme de șenilă au fost descoperite în 1983 în Lulea, lângă una din bazele aeriene militare suedeze (Kallax).
Concept
Prima prezentare a conceptului P-750B Small Attack Submarine (Submarin Mic de Atac) a fost făcută cu ocazia IMDS-2019 International Maritime Defence Show din St. Petersburg. O nouă prezentare a avut loc cu ocazia forumului Army-2020, proiectul primind numele de Serval. Se pare că Serval este un proiect orientat către export doar că, până acum, nu și-a găsit nici un mușteriu.
P-750B Sursa: https://navyrecognition.com/
Din punct de vedere conceptual, P-750B este un submarin ușor, destinat operațiunilor costiere. Armamentul este compus din torpile și rachete de croazieră iar nava este proiectată să opereze împreună cu drone submarine.
A fost gândit să funcționeze cu diverse module interschimbabile, un soi de LCS rusesc subacvatic.
Caracteristici tehnice
P-750B Serval are un deplasament de 1.400 tone și o unitate de propulsie anaerobică. Cel puțin așa susțin rușii. Este un obiectiv ambițios având în vedere că forțele navale rusești nu au nici astăzi o propulsie AIP în serviciul activ.
În cazul lui Serval este folosit un motor electric și două turbine pe gaz (450 Kw fiecare) care, împreună cu bateriile de stocare, îi conferă o autonomie subacvatică de 3 zile. Atât P-750B, cât și sora sa mai mică, P-650E, beneficiază din plin de minunile automatizării, echipajele fiind de 9 oameni pentru P-650E (deplasament de 870 tone) și de 18-20 de oameni pentru P-750B.
P-650E Sursa: https://www.aoosk.ru/en/products/project-p-650e/
Spre deosebire de P-650E, P-750B poate naviga mai mult timp în imersiune, are o viteză mai mare și un armament mai puternic, inclusiv celebrele Kalibr sau versiunea lor de export, Club-S. Caracteristicile tehnice generale sunt cele de mai jos:
- Deplasament suprafață / imersiune: 1.450 tone / ~2.000 tons (estimat)
- Lungime: 65,5 m
- Lățime: 7 m
- Pescaj: 5,2 m
- Viteza maximă / croazieră (imersiune): 18 Nd / 4 Nd
- Raza de acțiune: 4.300 Mm, din care 1.400 Mm cu AIP (Air Independent Power)
Autonomie: 30 zile din care 12 zile pe AIP @ 4 Nd, 3 zile doar pe baterii - Adâncime maximă: 300 m
- Propulsie: 2 x 400 kilowatt gas turbines (AIP), 1 x 2,500 kilowatt electric motor
- Echipaj: 20
- Pasageri: până la 16 SOF
- Armament: 12 x 533 mm tuburi lans-torpilă, rachete sau mine
Revoluție sau ciudățenie?
Submarinul vine cu o propulsie deosebită, bazată pe două turbine pe gaz ce funcționează ca generatoare. Este prima dată când cineva încearcă să implementeze un astfel de sistem bazat pe turbine pe gaz pe un submarin, știut fiind că acestea, în ciuda puterii specifice mari (mai ales raportat la dimensiuni), produc un zgomot pe măsură. Ori zgomotul este, în general, inamicul numărul unu al unui submarin.
Iată mai jos care ar fi avantajele și dezavantajele acestui tip de propulsie (am păstrat textul în engleză pentru că n-am vrut să-l denaturez în niciun fel):
The advantages of a gas turbine include its compact size, high specific power and excellent acceleration rate. Modern gas turbines have a high resource. They are expensive in production but can decrease life cycle costs.
Malakhit paid specific attention to safe operation. The power plant uses exhaust gasses enriched with oxygen instead of the atmospheric air. They are to be cooled and purified by the so-called Dewar vessels. The P-750B power plant is rated as air-independent.
The turbines operate in two regimes. The first one is for surfaced and the second one is for the submerged position. The power plant consumes atmospheric air in the former case and liquid oxygen from cryogenic storage of Dewar vessels in the latter case. They freeze the exhaust gasses and there is no need to discharge them into the atmosphere. P-750B with a displacement of 1400 tons can sail 1200 miles underwater at an economical speed of four knots and a maximum depth of 300 meters.
Acum, eu nu sunt inginer. Totuși, ca pasionat care urmărește domeniul de câțiva ani buni de zile, pot să spun că, ceea ce vor cei de la Malachit să facă cu propulsia lui P-750B este… unic în lume. Știu că avem și ingineri care ne citesc și aș aprecia foarte tare dacă vor încerca să ne împărtășească opiniile lor asupra acestui tip de propulsie.
În mod cert, cele două submarine propuse de Malachit au avantajele lor, iar P-750B ar putea fi interesant și pentru Forțele Navale Române dacă n-am fi în tabăra cealaltă. În timp ce P-750B folosește un sistem de propulsie bazat pe o turbină cu gaz, P-650E este mult mai „clasic/convențional” din acest punct de vedere, având o propulsie diesel-electrică cu un compartiment adițional pentru „uzina” AIP.
Întrebarea zilei: este P-750B Serval o revoluție sau doar o ciudățenie care va fi ocolită de toți potențialii clienți?
Reamintesc faptul că nici în sfânta zi de azi rușii nu au un submarin operațional, integrat în flotă, care să dispună de propulsie anaerobă – AIP. A fost o încercare cu Proiectul 677 Lada, nereușită din moment ce se produce în continuare Kilo Improved.
Nicolae
Surse:
http://gentleseas.blogspot.com/2020/09/russias-p-750b-submarine-malakhit.html
https://www.aoosk.ru/en/products/project-p-650e/
https://www.navyrecognition.com/index.php/focus-analysis/naval-technology/8932-analysis-russia-designs-serval-class-submarine-take-3.html
https://www.navyrecognition.com/index.php/focus-analysis/naval-technology/8925-analysis-russia-designs-serval-class-submarine-take-2.html
https://www.navyrecognition.com/index.php/focus-analysis/naval-technology/8920-analysis-russia-designs-serval-class-submarine-take-1.html