Buletin naval: Se ascut săbiile în Pacific?

Context

La întrebarea „Se ascut săbiile în Pacific?” aş spune că răspunsul este afirmativ. De ce ne priveşte pe noi? Răspunsul este relativ simplu: pentru că aliat strategic (a se citi SUA) şi pentru că resurse limitate ale aliatului strategic (a se citi SUA).

China a început să lucreze la cel de-al treilea portavion, despre care umblă vorba că va fi unul de tip CATOBAR. Faptul că o ţară construieşte portavioane într-un ritm ameţitor nu înseamnă că ţara respectivă este şi capabilă să opereze un portavion şi tot ceea ce presupune acesta. Iar China nu are experienţa portavioanelor. Ceea ce înseamnă că vor învaţa singuri, cu toate riscurile asociate acestui proces.

Ştirea

Japonia, pe de altă parte, a operat portavioane în cel de-Al Doilea Război Mondial şi poate învăţa de la cei mai buni în materie: US Navy, marina care operează cele mai mari şi mai capabile portavioane ale momentului.

Şi dacă nu v-aţi prins deja unde bat, este vorba de ştirea conform căreia Japonia intenţionează să achiziţioneze 40 de F35 B pe care le va ambarca pe unul din cele două „distrugătoare purtătoare de elicoptere aviaţie” de clasă „Izumo”. Japonezii nu au reinventat apa caldă, au deja un bun exemplu la îndemână: „crucişătoarele purtătoare de aviaţie”. Evident vorbesc despre „inovaţia” denumită „Адмира́л фло́та Сове́тского Сою́за Кузнецо́в”.

Caracteristici tehnice „Izumo”[1]

Deplasament: minim 19,500 t / 27,000 t la încărcare maximă
Lungime: 248 m
Lăţime: 38 m
Pescaj: 7.5 m
Propulsie: COGAG, doi arbori port-elice, 4 × GE/IHI LM2500IEC turbine, 84 MW putere instalată
Viteză: 30 Nd
Echipaj şi trupe ambarcate: 970
Senzori: ATECS, OYQ-12 combat direction system, OPS-50 AESA radar, OPS-28 surface-search radar, OQQ-23 bow sonar
Război electronic şi contramăsuri: NOLQ-3D-1 EW suite, Mark 36 SRBOC, Anti-torpedo mobile decoy (MOD), Floating acoustic jammer (FAJ)
Armament: 2 × Phalanx CIWS, 2 × SeaRAM CIWS
Aviaţie ambarcată: 7 elicoptere ASW şi 2 elicoptere SAR

Trecând peste denumirea de natură a relaxa temerile potenţialilor inamici (China, Rusia, Coreea de Nord sau de Sud) dar şi dilemele morale interne, cele două unităţi ale clasei „Izumo” pot fi (în opinia mea) lesne încadrate la categoria navelor amfibii de tipul „Wasp” sau „America”. Doar că mai mici decât cele două şi asemănătoare mai degrabă cu cele europene, cum ar fi „Cavour”.

În cazul în care ştirea achiziţiei celor 40 de F35 B se confirmă, cred că japonezii nu se vor limita doar la una din cele două nave ale clasei „Izumo”, având în vedere capacitatea estimată a portavionului de a ambarca circa 18 avioane.

Dilema morală

Japonia a pierdut cel de-Al Doilea Război Mondial într-un mod diferit: este singura ţară care a simţit puterea armei nucleare pe propria piele. Hiroşima şi Nagasaki au suferit distrugeri imense, circa 150000 de oameni murind pe loc şi mulţi alţii până la sfârşitul anului şi în anii următori.

După război, armata Japoniei a fost desfiinţată iar în 1954 au apărut forţele japoneze de auto-apărare. SUA este garantul securităţii Japoniei iar Constituţia ţării este un pacifistă.

Article 9. Aspiring sincerely to an international peace based on justice and order, the Japanese people forever renounce war as a sovereign right of the nation and the threat or use of force as means of settling international disputes.
In order to accomplish the aim of the preceding paragraph, land, sea, and air forces, as well as other war potential, will never be maintained. The right of belligerency of the state will not be recognized.

Interpretarea oficială a articolului de mai sus ne spune că Japonia nu are dreptul să deţină arme ofensive precum portavioanele, bombardierele cu rază lungă de acţiune, rachetele de croazieră sau balistice.

Viitorul Japoniei

Dar timpul trece şi timpurile se schimbă. Încet-încet Japonia a început să se înarmeze cu capabilităţi tradiţional percepute ca ofensive, un prim pas concret fiind reînfiinţarea infanteriei marine. Mişcarea este susţinută discret de SUA care are nevoie de un aliat serios în zonă, interesele celor două ţări fiind comune, cel puţin acum. Până şi resursele SUA sunt limitate, mai ales pe timp de „pace”, prin urmare SUA susţine înarmarea aliaţilor ei, mai ales că asta aduce şi bani la puşculiţa ţării.

Noi măsuri sunt preconizate în Japonia prin adoptarea unei noi politici de apărare pentru următoarea decadă, cifrele ajunse la urechile presei fiind impresionante: aproximativ 240 miliarde USD buget de cheltuieli pe următorii cinci ani, mărirea bugetului apărării prin depăşirea a 1% din PIB, sume care vor fi cheltuite preponderent pe rachete de croazieră cu rază lungă de acţiune şi rachete hipersonice de producţie proprie. Deci arme ofensive. Sau defensive, depinde cum privim lucrurile, am observat că dreptul internaţional poate fi maleabil…

Se vorbeşte şi despre modificarea Constituţiei Japoniei dar încă nu s-a întreprins nimic concret.

Să se trezească oare fantomele trecutului în Japonia? Vom vedea, eu zic că geografia are ultimul cuvânt întotdeauna, deci da. În locul Chinei, m-aş gândi de două ori…

Precum preşedintele, eu zic să urmărim cu atenţie şi Coreea de Sud, client de F35 şi posesor de „Dokdo”.

 

Nicolae Hariuc

 

P.S. Orice asemănare cu oareşicare aşa-zişi furnizori de securitate de prin Estul Europei este exclusă!

P.P.S. Adaug faptul că Rusia şi Japonia nu au încheiat încă un tratat de pace după terminarea celui de-Al Doilea Război Mondial datorită unor dispute teritoriale, la care adăugăm şi recentul FONOP al US Navy…

 

Sursă date tehnice: [1] Wikipedia