Dintre submarinele ruseşti, cele Proiect 941 Akula (ceea ce în rusă pare să însemne „rechin”, eu sunt de părere că „balena” ar fi fost mult mai potrivit) sau Taifun în codificarea NATO, s-au bucurat de un larg succes mediatic. „Vânătoarea lui Octombrie Roşu”, titulatura de cel mai mare submarin construit vreodată şi senzaţionala piscină de la bord destinată relaxării echipajului au contribuit din plin la acest succes mediatic.
Taifun pe mare Sursa: wikipedia
Astăzi, rușii mai au un singur submarin activ – „Dmitriy Donskoi (TK-208)” şi două păstrate în rezervă: „Arkhangelsk” şi „Severstal”. Toate trei sunt alocate Flotei Nordului, cu baza principală la Severomorsk.
Confruntaţi cu lipsa de unităţi navale, ruşii au hotărât transformarea celor două nave aflate în rezervă în nave purtătoare de rachete de croazieră, pe principiul american SSGN – „Ohio”. Astfel, cele două unităţi vor fi reactivate şi re-înarmate cu până la 200 de tuburi capabile să lanseze mai multe tipuri de rachete ruseşti: Kalibr, Oniks, Zircon.
“We now plan to re-equip these submarines with Oniks, Tsirkon and 200 Kalibr missiles,” l-a citat TASS pe vice-amiralul Oleg Burtsev. „The dimensions of these submarines allow arming each of them with at least 200 cruise missiles,” a mai spus vice-amiralul. “American Ohio-class submarines can carry 154 Tomahawk cruise missiles and Chinese Project 055 destroyer is capable of carrying 112 cruise missiles. But our frigates belonging to the Project 22350 can currently carry only 16 of them. Subsequent frigates will get 24 of them. It is still insufficient,” a mai adăugat acesta.
Puterea de foc de care aceste submarine ar putea fi capabile va fi cu siguranţă impresionantă şi, de data aceasta, ne putem considera fericiţi că există Convenţia de la Montreaux. Pe de altă parte, nici Marea Egee nu este foarte departe… Dar toate acestea, doar dacă ruşii chiar îşi vor pune în aplicare cele declarate.
Iar de aici încep controversele…
Rusia a moştenit de la URSS o flotă destul de pestriţă de submarine: Delta III, Delta IV, Taifun, toate din categoria SSBN şi Victor III, Oscar II, Sierra, Akula I/II din categoria SSN si, relevant în cazul de față, SSGN. Putem lesne observa că uniformizarea flotei nu a fost unul din dezideratele Rusiei. Singurele care se încadrează în categoria navelor noi sunt Yasen (care totuşi se bazează foarte mult pe Akula/Alfa) şi Borei/Bulava – ultimul proiect al amiralului Gorșkov, artizanul flotei submarine a URSS/Rusiei.
Privit din acest context, anunţul începe să sune interesant, cu atât mai mult cu cât, navele clasei Oscar şi Yasen sunt deja capabile să lanseze rachete Kalibr. Şi atunci, de ce ar mai dori ruşii să transforme în SSGN navele clasei Taifun? Pentru că pot?
Ei bine, la partea cu pututul apar primele semne de întrebare. Submarinele clasei Taifun, pe lângă dimensiunile foarte mari, sunt nişte nave foarte complexe din punct de vedere al arhitecturii navale, care au costat enorm şi care implică mai multe corpuri rezistente din titan.
Toate aceste corpuri din titan sunt introduse într-altul, din oţel, care zace în apă de mai mult de 10 ani. Având în vedere dedicaţia ruşilor când vine vorba de întreţinerea navelor – vezi cazul submarinelor de clasă Alfa, majoritatea experţilor occidentali se întreabă cam care ar fi stadiul de dezagregare al cocii celor două nave. În egală măsură, experţii occidentali îşi exprimă „îngrijorarea” şi în ceea ce priveşte capabilitatea ruşilor de a mai prelucra, suda şi, în general, pur şi simplu lucra cu acest nobil material care este titanul.
Schița corpurilor rezistente. Cele interioare sunt din titan Sursa: wikiedia
Iar „provocările” continuă: costul repunerii navelor în funcţiune, stadiul reactoarelor nucleare vechi de 33 ani, modificarea tuburilor rachetelor balistice pentru a putea opera câte 10 lansatoare verticale per tub, ca să nu mai vorbim de electronica aferentă tuturor acestor modificări.
Deşi aceste nave ar dobândi o impresionantă putere de foc, este posibil ca preţul resuscitării lor, la care se va adăuga şi costul tuturor modificărilor impuse de transformarea din SSBN în SSGN, să coste cât construcţia a două noi Yasen/Borei, indiscutabil nave mult mai moderne.
Cu modestie adaug şi eu faptul că, în ultimii ani, ruşii au promis multe dar au livrat foarte puţine: fregatele Gorşkov, cu greu şi încă în pană de „idei” în ceea ce priveşte turbinele navale pe gaz, distrugătoarele Lider, uşor de recunoscut după inconfundabila pagodă chinezeasca sau portavioanele nucleare de 90 000 t, trecând prin incapabilitatea de a introduce în producţia de serie un sistem de propulsie AIP. Până una alta s-au apucat conştiincios de reşapat „bunătăţile” sovietice care încă mai merg: fregatele de clasă Neustraşimi, distrugătoarele Udaloi ş.a.m.d.
Voi ce părere aveţi, spun ruşii lucruri trăsnite? 🙂
Nicolae Hariuc
P.S. Chiar nu-ncerc să-i subestimez pe ruşi în domeniul construcţiilor navale, dar de câţiva ani se chinuie realmente cu chestiuni de bază gen: turbine navale, propulsie AIP, nici la diesel-e nu par să stea prea bine din moment ce au discutat cu Doosan pe subiect, sisteme antiaeriene navale care să şi funcţioneze – pe acestea par să le fi rezolvat, Poliment-Redut merge. Sunt convins că le vor rezolva pe toate, mă întreb doar cât o să le ia să facă asta…
P.P.S. Una peste alta, când citesc ştiri navale despre ruşi am exact acel sentiment al decăderii Imperiului din cărțile lui Isaac Asimov.
P.P.P.S. Uitați-vă și la pozele de mai jos, de pe Instagram.
Surse:
http://tass.com/defense/1049551
http://gentleseas.blogspot.com/2019/03/extraordinary-russian-comments-on.html