M-am dus cu multe speranţe la BSDA 2018 la întâlnirea cu cei de la Fincantieri. Şi, evident, cu un set de întrebări, cea mai importantă pentru romilitary fiind cea despre modelul de corvetă propus şi despre armamentul ambarcat.
Din păcate, având în vedere că procedura pentru programul corvetelor multifuncţionale este chiar în etapa dialogului, cei de la Fincantieri au preferat să nu ofere prea multe detalii despre modelul de corvetă propus şi nici despre configuraţia armamentului acesteia, arătând totuşi că portofoliul companiei poate acoperi orice solicitare venită din partea marinei militare române.
Într-adevăr, portofoliul Fincantieri cuprinde o gamă variată de corvete, dintre care amintim clasa „Comandante Cigala Fulgosi” cu un deplasament maxim de 1520 t, configurată ca navă de patrulare, clasa „Abu Dhabi” cu un deplasament maxim de 1620 t, configurată ca navă de luptă multifuncţională, cu capabilităţi în domeniul luptei anti-submarin, anti-aerian şi anti-navă şi noua clasă „Multirole Corvette”, cu un deplasament maxim de 2800 – 3200 t, configurată ca navă de luptă cu pronunţate capabilităţi în domeniul luptei anti-aeriene. „Multirole Corvette” a fost aleasă de Qatar, în cadrul unui contract ce cuprinde patru corvete, două nave de patrulare (Offshore Patrol Vessel) şi o navă amfibie de tipul Landing Platform Dock (LPD) care va servi ca radar mobil pentru corvete.
Corvetele vor dispune de un lansator vertical cu 16 celule pentru rachete Aster 30, apărarea anti-aeriană apropiată fiind în sarcina unui lansator cu 21 de rachete RAM. Corvetele Qatarului se remarcă prin absenţa capabilităţilor intrinseci în domeniul luptei anti-submarin, fiind capabile să opereze un elicopter NH90 sau similar. Nu doresc să comentez preferinţa Qatarului pentru o corvetă anti-aeriană, dar nu pot să nu remarc faptul că LPD-ul este utilizat în rol de radar mobil pentru rachetele Aster 30 ale corvetelor.
Mai multe informaţii oficiale despre cele trei tipuri de corvete puteţi găsi aici
Aşa cum arată acum portofoliul Fincantieri, dintre cele trei tipuri de corvetă, cea mai potrivită în acest moment pentru noi pare să fie corveta de clasă „Abu Dhabi”, prezentată de altfel şi la standul Fincantieri de la BSDA 2018. Nava corespunde la limită din punct de vedere al deplasamentului având 1620 t, fiind capabilă să poarte lupta în toate cele trei medii: anti-submarin, anti-navă şi anti-aerian pentru apărarea proprie.
Armamentul principal este alcătuit dintr-un tun de 76 mm, patru rachete anti-navă Exocet, tuburi lans-torpilă, sonar în chilă şi sonar tractat. Nava este prevăzută (chiar dacă nu a fost încă echipată) să utilizeze un lansator cu 21 de rachete RAM, pentru apărarea anti-aeriană apropiată. Helipadul este capabil să susţină operaţiuni cu elicoptere Super Puma, hangarul fiind unul retractabil. În esenţă, corveta de clasă „Abu Dhabi” este cea mai apropiată din punct de vedere conceptual de actualele Tetaluri fiind de altfel prezentată ca navă de luptă anti-submarin.
Este şi mult mai ieftină, conform unei surse programul iniţial, desfăşurat în 2009 având ca obiect două corvete, bugetul alocat atunci de Emiratele Arabe Unite fiind de 117 milioane USD pentru ambele nave. Cel mai probabil EAU au plătit suma aceasta pe o singură navă, un contract subsecvent pentru sistemul de conducere al luptei, sensori şi armament în valoare de 63 milioane USD fiind atribuit de Fincantieri, în calitate de integrator, către Selex Sistemi Integrati, Subacquei (WASS) şi Oto Melara.
Personal, anticipez că Fincantieri va propune „Multirole Corvette”, rămâne de văzut care va fi configuraţia şi originea senzorilor şi a armamentului propus. Oricum, pentru a egala propunerea competiţiei despre care am vorbit recent, ar trebui să avem cel puţin Aster 15 sau VL Mica NG (cu raza mărită) în lansatoarele verticale şi capabilităţi de luptă anti-submarin. Fie că vorbim de Aster 15 sau VL Mica NG, dezavantajul celor două în faţa ESSM rămâne imposibilitatea de a fi amplasate câte patru într-un singur tub al lansatorului vertical, 16 celule însemnând 16 rachete, nu 64. Experienţa în construcţii navale a celor de la Fincantieri le permite integrarea oricărui tip de senzori / armament.
Am discutat şi despre bugetul alocat acestui program de către autorităţile române, buget considerat suficient de cei de la Fincantieri şi, aparent, de cam toţi participanţii la program.
Unul dintre avantajele Fincantieri îl constituie cele două şantiere navale pe care le deţine indirect în România, la Brăila şi la Tulcea. Deşi nu au construit până acum nave militare, cele două şantiere au executat construcţii navale civile cu o complexitate ridicată şi, conform companiei, sunt apte să construiască cele patru corvete şi să modernizeze cele două fregate, beneficiind de numeroase investiţii în ultimii ani. Conform celor de la Fincantieri, şantierele navale pe care le deţin în România pot fi certificate pentru construcţia de nave militare într-un termen foarte scurt, companiei fiindu-i foarte uşor să detaşeze persoanele cheie necesare proiectului corvetelor.
De altfel, conform comunicatului de presă, „în România, Fincantieri este cel mai mare angajator din industria navală, prin cele două șantiere operate de filiala sa norvegiană VARD în Brăila și în Tulcea, având peste 5.000 de angajați direcți și 3.000 de subcontractori. Astfel, compania este unul din cei mai activi constructori de nave din țară, continuând tradiția românească în acest domeniu. Fincantieri a investit peste 150 de milioane de euro în aceste două șantiere navale în ultimii 10 ani. Investițiile continue realizate în ultimii ani au plasat șantierele Fincantieri din România la un nivel foarte ridicat, dispunând de unele dintre cele mai avansate tehnologii din lume. Fincantieri are în România aproximativ 400 de ingineri de proiectare, angajați direct de VARD, asigurând astfel o bază credibilă nu doar la nivelul industriei prelucrătoare, ci și pentru transferul și dezvoltarea know-how-ului.
În primele trei luni ale anului 2018, veniturile companiei Fincantieri au crescut cu 11% față de aceeași perioadă a anului 2017, în conformitate cu obiectivele Planului de Afaceri 2018-2022 și cu tendințele de creștere înregistrate în ultimii doi ani. Veniturile offshore au înregistrat o creștere de aproximativ 17% față de primele trei luni ale anului 2017. Această performanță se datorează în mare parte continuării strategiei de diversificare operate de VARD, care a generat o creștere a volumelor de producție, mai ales pentru șantierele navale din România.”
Am încheiat citatul.
Oferta celor de la Fincantieri beneficiază şi de suportul deplin al marinei militare italiene dar şi de cel al guvernului italian, ambele putând oricând acorda garanţiile şi consultanţa specifice implementării unui astfel de proiect. De altfel, un reprezentant al marinei italiene era prezent la standul Fincantieri de la BSDA 2018.
Nu vom avea mult de aşteptat până când Fincantieri şi ceilalţi competitori îşi vor dezvălui propunerile, 18 iunie fiind data limită pentru depunerea ofertelor tehnice şi financiare preliminare.
În încheiere, câteva fapte sunt deosebit de clare: (i) Fincantieri are cunoştinţele şi resursele necesare să ne configureze nava exact aşa cum o dorim şi (ii) pentru câştigarea acestui contract nu cred că ar avea vreo problemă să integreze armament american pe nave pentru că, nu-i aşa, we appear to prefer to buy american…
Merită poate amintit şi faptul că România a mai colaborat cu Italia în domeniul construcţiilor navale, distrugătoarele tip „M”, tip „R” dar şi „Delfinul” şi nava sa bază fiind achiziţionate în perioada interbelică de la şantiere italiene. Rămâne de văzut dacă vom reînnoda sau nu tradiţia. Eu le urez succes!
Nicolae Hariuc